RASPUNDEREA PATRIMONIALA REGLEMENTATA DE ART.138 DIN LEGEA NR. 85/2006

2.RASPUNDEREA PATRIMONIALA REGLEMENTATA DE ART.138 DIN LEGEA NR. 85/2006

Raspunderea patrimoniala reglementata de art.138
din Legea nr.85/2006 privind procedura insolventei are natura juridica delictuala, cu un caracter special, asa incat trebuiesc intrunite cumulativ conditiile raspunderii civile delictuale, respectiv: existenta faptei ilicite, a prejudiciului, a legaturii de cauzalitate si a vinovatiei.
Elementele raspunderii civile delictuale sunt
circumscrise situatiei speciale avute in vedere de Legea nr.85/2006.

(sentinta comerciala nr. 3195/29.11.2006 pronuntata de Tribunalul Bucuresti-Sectia a VII-a Comerciala, irevocabila prin decizia comerciala nr. 1003/07.06.2007 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti-Sectia a V-a Comerciala)
 
Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante sub nr 93/1999 creditoarea SC ROMTELECOM SA a solicitat declansarea procedurii de faliment impotriva debitoarei SC AGENTIA DE PUBLICITATE TOPAZ SRL pentru o creanta in suma de 16.650.645 lei reprezentand daune si cheltuieli de judecata.
In drept au fost invocate dispozitiile Legii 64/1995.
Prin sentinta civila nr 5644/18.11.1999 instanta a admis cererea creditoarei si a dispus deschiderea procedurii de faliment impotriva societatii debitoare, numind lichidator judiciar.
La data de 12.06.2003 creditoarea ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE SECTOR 1 a formulat cerere de atragere a raspunderii intemeiata pe art. 124 litera a) si d) din Legea 64/1995 impotriva administratorului societatii debitoare, Paunica Mihai, aratand ca a folosit activele societatii in interes personal si  nu a tinut contabilitatea conform legii 82/1991, prin nedepunerea raportarile contabile la ADMINISTRATIA FINANTELOR  PUBLICE SECTOR 1.
           Ulterior si creditoarea RA APPS prin SAIFI, a formulat cerere intemeiata pe art 124 lit. d) si e) din legea 64/1995 impotriva paratilor Paunica Mihai si Stancescu Adriana, motivat de imprejurarea nedepunerii la dosar a actelor prevazute de art. 26 din legea 64/1995, precum si a slabei gestionari a societatii.
             Ambele creditoare si-au precizat cererile formulate si impotriva paratilor Petcu Marian, Maican Daniela, Mitu Dumitru Octavian si Racovita Valentin, aratand ca paratii au dispus continuarea activitatii in interes personal, fapt ce a condus la incetarea de plati, obligatiile si raspunderea administratorilor fiind reglementate de dispozitiile referitoare la mandat, potrivit art. 1540 Cod Civil.
             De asemenea si creditoarea SC ROMTELECOM SA, prin cererea introductiva a solicitat aplicarea acelorasi dispozitii fata de paratii Mitu Dumitru Octavian si Maican Daniela.
       Prin concluziile scrise depuse la dosar pentru pronuntarea hotararii amanata la data de 29.11.2006, creditoarea RA APPS a aratat ca solicita atragerea raspunderii impotriva tuturor paratilor in conditiile art. 138 lit a) - g) din legea 85/2006, motivat de imprejurarea ca paratii Mitu Octavian Dumitru si Maican Daniela nu aveau calitatea de administratori ai societatii debitoare pentru contractarea creditelor bancare, instrainand catre SC NOU AGRA SRL pe baza de facturi si nu a unui contract de vanzare-cumparare utilajele achizitionate prin creditele contractate la care cei doi parati avea calitate de asociati si/sau administratori, precum si pentru platile efectuate de societate in luna precedenta incetatii platilor catre administratorul Stancescu Adriana, - cu trimitere la sentinta comerciala nr 878 din 24.04.2003 pronuntata de judecatorul sindic in dosar -pentru continuarea activitatii societatii de catre parati in interes personal si pentru tinerea unei contabilitati fictive sau in neconcordanta cu legea de catre acestia. 
       In cauza paratii Paunica Mihai, Mitu Dumitru, Maican Daniela si Stancescu Adriana au formulat intampinare la cererile creditorilor prin care au solicitat respingerea ca neintemeiate, aratand ca nu s-a probat in speta existenta faptelor prevazute de art. 137 din lege, fapte care sa fi determinat incetarea de plati a societatii, precum si existenta raportului de cauzalitate.
         Paratii Mitu Dumitru si Maican Daniela au mentionat ca angajarera creditelor in anul 1993, deci cu 6 ani inainte de intrarea societatii in incetare de plati, rastimp in care societatea a functionat obtinand chiar profit (in 1996) nu poate conduce la concluzia ca paratii au efectuat acte de comert in interes personal sub acoperirea persoanei juridice. De altfel, s-a aratat ca respectivele credite au intrat in conturile societatii, destinatia fiind respectata, prin achizitionarea de echipamente tipografice, iar transferul acestora catre societatea SC NOU AGRA SRL fara a se preciza in ce conditii si cand anume s-a derulat, nu atrage incidenta art. 137 din legea 64/1995 fara a se proba si contributia la falimentul societatii. 
         La data de 20.07.2006 a intrat in vigoare legea insolventei nr 85/2006, lege care a abrogat dipozitiile legii 64/1995.
         Examinand actele si lucrarile dosarului, instanta a retinut urmatoarele:
         Potrivit relatiilor emise de ORCB, societatea debitoare s-a infiintat in 16.02.1993, avandu-i ca asociati pe Maican Daniela si Mitu Dumitru Octavian, administrator fiind Petcu Marian.
          Prin cererea de mentiuni nr.16842 din 18.04.1994 a fost numit in functia de administrator Maican Daniela, fiind revocat din functie Petcu Marian; din data de 24.11.1994 societatea a fost condusa de paratul Racovita Valentin care detine functia de administrator, parata Maican Daniela fiind revocata din functie la aceeasi data. Ulterior, in data de 17.01.1996 si paratul Racovita Valentin a fost revocat din functia de administrator al societatii debitoare, functie care o preia Paunica Mihai si pe care o exercita pana la data revocarii, respectiv 25.08.1998, cand administrator devine parata Stancescu Adriana.
         In cauza, lichidatorul judiciar a intocmit raport pe cauzele de insolventa si persoanele vinovate, retinand ca toti paratii (mai putin Stancescu Adriana) se fac vinovati de starea de insolventa intrucat nu au luat masurile impuse de legea 31/1990 pentru marirea capitalului social de la 10 milioane lei la o suma care sa acopere pierderile inregistrate de societate in fiecare an de la infiintare; lichidatorul a apreciat ca si cauze ale starii de insolventa inflatia galopanta inregistrata in perioada desfasurarii activitatii corelat cu dobanzile pozitive practicate de banca la creditele acordate (de pana la 170-185%), instabilitatea monetara, obligarea agentilor economici de a practica un adaus comercial de pana la 30% si unele taxe de publicitate, care nefiind cunoscute nu au fost luate in calcul la stabilirea costurile.
          In cauza s-a dispus efectuarea unei expertize contabile, proba care insa nu s-a putut administra din lipsa actelor contabile care sa fie expertizate, astfel incat instanta, la termenul de judecata din 22.11.2006 a constatat imposibilitatea administrarii acestei probe, si nicidecum nu a revenit din oficiu asupra probei, asa cum, nepermis, a aratat creditoarea RAPPS-SAIFI prin notele scrise depuse la dosar.
           Cat priveste incidenta art. 138 lit a) si b) din legea 85/2006 instanta a retinut ca in anul 1993 asociatii Mitu Dumitru si Maican Daniela au contractat pentru SC Agentia de Publicitate Topaz SRL credite bancare de la Bankoop, in valoare de 287.080.000 lei pentru realizarea unor investitii in mijloace fixe de productie (echipamente).
           Faptul ca in numele societatii debitoare contractul de credit a fost semnat de catre cei doi parati care erau numai asociati in cadrul societatii conduce la concluzia ca acestia au detinut in fapt  functia de administratori ai societatii, fara ca aceasta situatie sa constituie in sine un motiv pentru angajarea raspunderii in conditiile art. 138 din legea insolventei.
          Creditele contractate au fost utilizate conform scopului prevazut in contract, acela de a fi achizitionate echipamente tipografice in interesul societatii debitoare pentru realizarea obiectului sau de activitate.
           Sustinerea creditoarei RA APPS-SAIFI ca aceste utilaje au fost instrainate ulterior catre o terta societate, SC  NOU AGRA SRL (societate la care paratii Mitu Dumitru si Maican Daniela detineau calitatea de asociati), pe baza unor facturi, ( fara incheierea unui contract de vanzare-cumparare ) nu a fost probata -la dosar nu exista aceste facturi- desi conform art. 1169 Cod Civil, sarcina probei incumba celui care face o afirmatie in fata judecatii, afirmatia fiind preluata din expunerile orale ale lichidatorului judiciar, care insa in nici un raport de activitate intocmit pe cauzele de insolventa si persoanele vinovate nu a aratat ca una din cauzele incetarii de plati ar fi constituit-o instrinarea acestor obiecte.
             De altfel, operatiunea in sine de instrainare a unor bunuri pentru care s-au intocmit acte contabile - facturi fiscale - conform sustinerilor aceleiasi creditoare, nu conduce in mod automat la concluzia incidentei art. 138 lit a) si b) din lege, fara a se proba ca prin respectiva fapta s-ar fi cauzat sau determinat starea de insolventa a societatii, respectiv raportul de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu.  
Raspunderea reglementata de art 138 din legea 85/2006 are o natura juridica delictuala, cu un caracter special. Si aceasta forma a raspunderii trebuie sa cuprinda elementele prevazute de art 998 - 999 Cod civil, respectiv fapta ilicita , prejudiciul, legatura de cauzalitate dintre acestea si vinovatia , numai ca sunt circumscrise situatiei speciale avute in vedere de legea 64/1995.
Fara a se face dovada savarsirii acestor fapte si a intrunirii celorlalte elemente prevazute de lege pentru aceasta raspundere, in speta a legaturii de cauzalitate nu se poate atrage raspunderea membrilor organelor de conducere doar pentru simplul fapt ca nu au putut fi acoperite toate creantele in urma lichidarii.
Mai mult, nu s-a dovedit nici faptul ca angajarea creditelor ar fi reprezentat mijloace ruinatoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, in scopul intarzierii incetarii de plati, avand in vedere perioada cand au fost contractate - in anul infiintarii societatii - si scopul acestora pentru achizitionarea echipamentelor in vederea  indeplinirii obiectului de activitate.                        
Cat priveste incidenta in cauza a dispozitiilor  art 138 lit c din legea 85/2006, judecatorul sindic retine ca potrivit acestei dispozitii se poate dispune ca o parte din pasivul societatii sa fie suportat de catre membrii organelor de conducere care au cauzat ajungerea debitoarei in stare de insolventa prin aceea ca a dispus, in interes personal,  continuarea unei activitati care ducea in mod vadit persoana juridica la incetare de plati.
Astfel, nu este suficient ca paratii sa fi dispus continuarea activitatii societatii, ci trebuie probata si imprejurarea ca paraii au dispus in interes personal continuarea activitatii societatii debitoare.
In speta, creditorii nu au probat faptul ca paratii au dispus in interes personal continuarea activitatii debitoarei .
Afirmatia creditorilor ca interesul personal al administratorilor de a continua activitatea este prezumat intrucat mandatul comercial este prezumat a fi oneros nu poate fi primita intrucat natura juridica a raspunderii administratorului societatii atrasa in conformitate cu art 138 din legea 85/2006 poate fi una contractuala atunci cand este rezultatul unei obligatii derivand din contractul de mandat - mandatul este cuprins in actul constitutiv sau hotararea adunarii generale si este acceptat prin semnarea in Registrul Comertului - ceea ce nu s-a probat in speta.
Mai mult, concluziile lichidatorului judiciar creeaza doar premiza actiunii in vederea angajarii raspunderii paratilor, fara a constitui o dovada certa ca in speta ar fi vorba de una din faptele prevazute de art 138 din lege.
In consecinta judecatorul sindic a apreciat ca nu sunt elemente care sa poata fi incadrate in situatiile prevazute de art.138 lit c din Legea 85/2006.
          Cat priveste incidenta in cauza a dispozitiilor art. 138 lit d din lege, instanta a retinut ca inca din primele rapoarte de activitate lichidatorul judiciar a mentionat ca bunurile societatii precum si arhiva acesteia se afla depozitate intr-o magazie fara caldura si lumina electrica.
           Ulterior, prin raportul de activitate intocmit pentru termenul de judecata din 10.05.2001 s-a aratat ca societatea s-a mutat in strada Splaiul Independei nr 202 A si toate mijloacele, obiecte de inventar si arhiva societatii au fost depozite intr-un spatiu pus la dispozitie de societatea SC Topaz Grup SRL, spatiu format dintr-o singura camera, unde au fost depozitate, pe verticala, actele si bunurile aflate intr-o pronuntata stare de uzura fizica si morala, fapt ce a facut anevoioasa operatiunea de identificare si inventariere a acestora.
          Astfel, actele contabile ale societatii au existat, fiind depozitate intr-un spatiu impropriu; lichidatorul judiciar a sustinut in repetate randuri ca a efectuat verificarea actelor de gestiune ale societatii in baza carora a intocmit de altfel si raportul pe cauzele de insolventa si persoanele vinovate.
          Mai mult, societatea a depus in cei trei ani anterior deschiderii procedurii la Administratia Financiara raportarile contabile, astfel incat nu se poate retine ca paratii nu au respectat  dispozitiile art 27 alin 1 din legea contabilitatii nr 82/1991 republicata si art 196 coroborat cu art 73 din legea 31/1990 modificata referitor la obligatia administratorului societatii de a depune bilantul contabil la Administratia Financiara si la Registrul Comertului, analiza principalilor indicatori economici, astfel cum rezulta din bilanturile contabile depuse la dosarul cauzei fiind efectuata de catre lichidatorul judiciar.
In consecinta nu a fost dovedita in cauza nici existenta faptei prevazuta de art. 138 lit d din legea 85/2006. 
          De asemenea, sustinerea ca paratii au folosit mijloace ruinatoare pentru a procura societatii fonduri in scopul intarzierii incetarii de plati - din perspectiva platilor efectuate catre administratorul Stancescu Adriana - nu poate fi primita avand in vedere urmatoarele considerente:  
Prin conventia  civila nr 91789 din 13.09.1998 parata Stancescu Adriana a fost angajata la societatea debitoare, in functia de administrator general, cu un venit net de 3 milioane lei/luna. In aceasta calitate, parata a fost retribuita doar pentru luna septembrie 1998 astfel incat pentru drepturile banesti aferente perioadei 1.10.1998-1.07.2000 societatea debitoare a fost obligata la plata sumei de 129.378.000 lei catre parata prin sentinta civila 12488/27.11.2001 pronuntata de Judecatoria sectorului 1. Prin urmare, s-a retinut de catre instanta ca nu se poate retine fapta prevazuta la art. 138 litera f din lege, parata Stancescu Adriana fiind retribuita anterior deschiderii procedurii (18.11.1999) doar cu suma de 3.000.000 lei pentru luna septembrie 1998, suma de altfel datorata in baza conventiei incheiate si evident prin aceasta nu s-a determinat ori cauzat starea de insolventa a societatii.
              Imprejurarea ca in dosarul de faliment s-a pronuntat sentinta comerciala nr. 878/ 24.04.2003 prin care s-a respins contestatia paratei Stancescu Adriana dupa ce lichidatorul judiciar i-a distribuit contravaloarea salariului cuvenit pentru perioada 1.10. 1998 - 1.06.2000, neplatit, actualizat cu indicele de inflatie, este fara relevanta din perspectiva dispozitiilor art. 138 care sanctioneaza faptele derulate anterior deschiderii procedurii prin care s-a determinat ori cauzat starea de insolventa si nicidecum fapte ulterioare prin care un creditor (si parat totodata) a incercat sa isi valorifice un drept.
            Raspunderea administratorilor pentru ajungerea societatii in incetare de plati este strict limitata de art. 138 din legea insolventei la savarsirea faptelor enumerate in acest articol, textul de lege sanctionand practic acele fapte care implica o deturnare a activitatii societatii de la scopul comercial in vederea caruia a fost infiintata si o utilizare a societatii in vederea satisfacerii intereselor membrilor organelor de conducere sau ale unor terti.
Retinand ca angajarea raspunderii membrilor organelor de conducere este o masura lasata la aprecierea judecatorului sindic, in cazul de fata se constata ca nu se impune aceasta masura, cat timp nu exista indiciile savarsirii unei fapte din categoria celor enumerate in art. 138 lit a - g din legea 85/2006, astfel ca instanta a respins cererea formulata de creditori,  ca neintemeiata.