Admisibilitatea contestatiei in anulare

Admisibilitatea contestatiei in anulare intemeiata pe dispozitiile art.386 alin.1 lit.c si d Cod procedura penala, in cazul pronuntarii unei solutii prevazuta de art.278/1 alin.8 lit.b Cod procedura penala

Contestatia in anulare intemeiata pe disp. art.386 lit.c si d Cod pr.penala, este reglementata ca si cale extraordinara de atac, ca un remediu pentru anumite situatii de nelegalitate sau netemeinicie a unei solutii prin care instantele au statuat asupra fondului cauzei, pentru motive ce nu mai pot fi invocate pe alta cale procedurala.

     Prin decizia penala nr.908/R din 22.04.2005, pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia I Penala, a fost respinsa, ca inadmisibila, contestatia in anulare formulata de intimatele S.A. si M. Ghe. impotriva deciziei penale nr.1662/2004, pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia I Penala in dosarul nr.3326/2004. Contestatoarele au fost obligate la 4.000.000 lei, cheltuieli de judecata catre intimatii B. A. si B. M. si la cate 100.000 lei, cheltuieli judiciare catre stat.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, Tribunalul a retinut urmatoarele :
Intimata S.A. a formulat contestatie in anulare impotriva deciziei penale nr.1662/27.10.2004, pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia I Penala nr.dosarul nr.3326/2004, contestatia fiind inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti Sectia I Penala sub nr.6591/2004.
De asemenea, intimata M. Ghe. a formulat contestatie in anulare impotriva aceleiasi decizii penale, contestatia fiind inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti Sectia I Penala sub nr.6592/2004.
Ambele contestatii sunt intemeiate pe disp.art. 386 lit.c si d Cod pr.penala, fiind motivate aproape identic.
     Astfel, S. A. a invocat lipsa plangerii prealabile (pe motiv ca instanta de recurs a omis sa cerceteze daca in cauza exista plangere prealabila, situatie in care se impunea aplicarea art.10 lit.f Cod pr.penala, cu consecinta prevazuta de art.11 pct.2 lit.b Cod pr.penala), autoritatea de lucru judecat (pe motiv ca instanta de recurs a omis faptul ca elementele constitutive ale infractiunii prev.de art.249 Cod penal au constituit chestiuni prealabile, solutionate cu autoritate de lucru judecat de instantele civile, care au constatat inexistenta elementelor de fapt care constituie elementele constitutive ale acestei infractiuni si nu a facut aplicarea art.10 al.1 lit.a rap.la art.11 al.2 Cod pr.penala.), precum si intervenirea prescriptiei (pe motiv ca instanta de recurs a omis sa se pronunte asupra acestui aspect, cu toate ca de la momentul pretinsei savarsiri a faptelor si pana in prezent s-a implinit termenul de prescriptie, astfel incat trebuia sa faca aplicarea art.11 pct.2 lit.b Cod pr.penala).
     M. Ghe. a invocat lipsa plangerii prealabile (pe motiv ca instanta de recurs a omis sa cerceteze daca in cauza exista plangere prealabila, situatie in care se impunea aplicarea art.10 lit.f Cod pr.penala, cu consecinta prevazuta de art.11 pct.2 lit.b Cod pr.penala), autoritatea de lucru judecat (referitor la infractiunea prev.de art.220 Cod penal - deoarece prin sentinta penala nr.1974/1999 a Judecatoriei sector 1 Bucuresti s-a dispus incetarea procesului penal cu privire la aceeasi fapta si instanta de recurs a omis sa faca aplicarea art.10 al.1 lit.j rap.la art.11 pct.1 lit.c si pct.2 lit.b Cod pr.penala; referitor la infractiunea prev.de art.21 lit.b din Legea nr.50/1991 - pe motiv ca pentru aceeasi fapta a fost deja sanctionata cu amenda administrativa in temeiul art.181 Cod penal, astfel incat sunt incidente disp.art.10 lit.j Cod pr.penala; referitor la toate infractiunile sesizate - pe motiv ca toate elementele constitutive constituie chestiuni prealabile in sensul art.44 al.ultim Cod pr.penala si au fost deja solutionate de catre instantele civile, care au constatat inexistenta elementelor de fapt ce corespund elementului material al infractiunilor cercetate, impunandu-se concluzia ca aceste fapte nu exista in materialitatea lor, situatie in care instanta de recurs trebuia sa faca aplicarea art.10 al.1 lit.a rap.la art.11 al.2 Cod pr.penala), precum si intervenirea prescriptiei (pe motiv ca instanta de recurs a omis sa se pronunte asupra acestui aspect, cu toate ca de la momentul pretinsei savarsiri a faptelor si pana in prezent s-a implinit termenul de prescriptie, astfel incat trebuia sa faca aplicarea art.11 pct.2 lit.b Cod pr.penala).
Constatand ca intre cele doua cauze exista o stransa legatura, deoarece au acelasi obiect - fiind contestata aceeasi decizie penala, pentru aceleasi motive, iar partile au calitatea de intimati, conform art. 34 lit.d cu referire la art.35 al.1 Cod pr.penala, Tribunalul a dispus reunirea celor doua cauze sub numarul mai vechi de dosar, respectiv 6591/2004.
Examinand admisibilitatea contestatiei, conform art.391 Cod pr.penala, Tribunalul a constatat ca:
Prin decizia penala nr.1662/R/27.10.2004 pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia I Penala, au fost admise recursurile declarate de petentii B. A. si B. M. impotriva sentintei penale nr.229/17.05.2004 a Judecatoriei sector 1 Bucuresti, data in dosarul nr.4713/2004, s-a dispus casarea sentintei si rejudecand, instanta de recurs a admis plangerile formulate de cei doi petenti impotriva ordonantelor nr.1166/P/2000 si nr.777/II-I/2003 ale Parchetului de pe langa Judecatoria sector 1 Bucuresti, a desfiintat ordonantele susmentionate si a dispus trimiterea cauzei la Parchetul de pe langa Judecatoria sector 1 Bucuresti, in vederea redeschiderii urmaririi penale.
Pentru a pronunta aceasta decizie, instanta de recurs a retinut ca prin hotararea recurata au fost respinse ca neintemeiate plangerile petentilor, formulata in contradictoriu cu intimatele M. Ghe. si S. A.
In data de 4.07.1999, petentii au formulat plangeri penale impotriva numitei M. Ghe. pentru savarsirea infractiunilor prev.de art.21 lit.b din Legea nr.50/1991 si prev.de art.192, 193, 217, 220, 288 si 291 Cod penal  si impotriva numitei S. A. pentru savarsirea infractiunii prev.de art. 249 Cod penal, iar Primaria sectorului 1 Bucuresti a sesizat parchetul cu privire la faptul ca M.Ghe. a continuat executarea lucrarilor de construire a imobilului din str. Casin nr.21, cu toate ca prin procesul verbal de constatare a contraventiei nr.38/6.05.1999 s-a dispus sistarea lucrarilor, iar S. A., in calitate de arhitect in cadrul primariei a intocmit si eliberat autorizatia de construire nr.18 C/1998, cu incalcarea procedurilor legale.
Prin ordonanta nr.1166/P/3.12.2002, Parchetul de pe langa Judecatoria sector 1 Bucuresti a dispus scoaterea de sub urmarire penala a invinuitei M. Ghe. pentru savarsirea infractiunii prev.de art.21 lit.b din Legea nr.50/1991si a invinuitei S. A. pentru savarsirea infractiunii prev.de art. 249 Cod penal, precum si neinceperea urmaririi penale fata de numita M. Ghe. pentru savarsirea infractiunilor prev.de art.192, 217, 288 si 291 Cod penal. S-a apreciat ca atata vreme cat procesul verbal de contraventie de sanctionare a numitei M. Ghe. a fost anulat prin decizia civila nr.771/R/22.06.2000 a Tribunalului Bucuresti, in sarcina acesteia nu se mai poate retine savarsirea infractiunii de continuare a lucrarilor dupa dispunerea opririi acestora de catre organele care au aplicat sanctiunea contraventionala. Cu privire la infractiunile prev.de art. 192 si art.217 Cod penal, s-a considerat ca nu M. Ghe. sunt conexe, potrivit art.34 lit.d Cod pr.penala, astfel incat Parchetul a rezultat intentia faptuitoarei, deoarece aceasta a actionat in scopul consolidarii imobilului, iar cu privire la infractiunile prev.de art. 288 si art.291 Cod penal, s-a constatat ca actele la care se face referire in plangere sunt acte autentice. In ceea ce o priveste pe invinuita S. A., s-a constatat ca autorizatia de construire a fost eliberata cu respectarea normelor legale.
B. A. si B. M. au formulat plangere impotriva solutiilor de scoatere de sub urmarire si neinceperea urmaririi penale date prin ordonanta de mai sus, plangerile fiind respinse prin ordonanta nr.707/II-I/2003 emisa de Prim Procurorul Parchetului de pe langa Judecatoria sectorului 1 Bucuresti.
Instanta de recurs a constatat ca infractiunile pentru care a fost cercetata numita avea obligatia de a dispune cu privire la toate faptele sesizate, insa nu s-a pronuntat decat cu privire la anumite infractiuni. Pe de alta parte, Parchetul a avut in vedere numai hotararile pronuntate in materie civila, fara a face o analiza proprie a materialului probator administrat in cauza, in special raportul de expertiza tehnica judiciara. In plus, potrivit art.202 Cod pr.penala, Parchetul avea obligatia sa stranga probele necesare pentru aflarea adevarului si pentru lamurirea cauzei sub toate aspectele, iar pronuntarea unor hotarari civile asupra litigiilor dintre parti nu dispensa organele de urmarire penala de obligatia de a stabili, pe baza unui examen propriu, daca persoanele cercetate se fac sau nu vinovate de savarsirea unor fapte de natura penala.
Pentru aceste motive, instanta de recurs a apreciat ca plangerile formulate conform art. 2781 Cod pr.penala sunt intemeiate si drept urmare, le-a admis si a dispus restituirea cauzei la Parchet in vederea redeschiderii urmaririi penale, stabilind ca procurorul urmeaza sa se pronunte in privinta tuturor faptelor reclamate de catre petenti si sa dispuna efectuarea unui supliment la raportul de expertiza tehnica, pentru ca expertul V. V. sa raspunda la toate obiectivele expertizei, urmand ca in functie de necesitate sa fie administrate orice alte probe in vederea aflarii adevarului.
In cauza, s-a constatat ca au fost respectate dispozitiile referitoare la termenul de declarare a contestatiei in anulare, fiind aplicabil art.388 al.1 teza a II-a Cod pr.penala, caci hotararea contestata nu are dispozitii executorii impotriva contestatorilor, astfel incat contestatia trebuia introdusa in termen de 30 de zile de la data pronuntarii deciziei data de instanta de recurs. Decizia a fost pronuntata in data de 27.10.2004, iar contestatiile au fost inregistrate la Tribunalul Bucuresti in data de 26.11.2004.
     Este indeplinita si conditia comuna pentru toate contestatiile in anulare, prev.de art.386 al.1 Cod pr.penal, deoarece contestatia a fost formulata impotriva unei hotarari definitive, cauza fiind rejudecata de catre Tribunal dupa admiterea recursului, asa cum rezulta din cele expuse mai sus si in conformitate cu art.417 lit.b Cod pr.penala.
Sub acest aspect, s-a precizat ca dispozitiile art.415-417 Cod pr.penala care se refera la data ramanerii definitive a hotararilor penale, nu fac nici o  distinctie si nu califica hotararile definitive in functie de obiectul cauzei, dupa cum este vorba despre solutionarea unui conflict de drept penal sau a unei alte cereri (de ex., in materia arestarii preventive, a masurilor asiguratorii sau cereri formulate in faza de executare). Din interpretarea acestor dispozitii legale nu rezulta ca sunt considerate ca ramase definitive numai hotararile prin care instanta statueaza asupra fondului cauzei. De altfel, aceasta intrepretare a fost consacrata si de practica judiciara, care a considerat admisibile contestatiile in anulare intemeiate pe disp.art.386 lit.a si b Cod pr.penala (care se refera la neindeplinirea procedurii de citare si la imposibilitatea de prezentare a partii la termenul la care s-a judecat cauza in fata instantei de recurs) si in cauze in care instanta nu a fost sesizata prin rechizitoriu sau plangere prealabila.
Totusi, s-a apreciat ca prezenta contestatie nu este admisibila pentru ca motivele pe care se sprijina sunt numai aparent din cele prevazute de art.386 lit.c si d Cod pr.penala, astfel incat nu sunt indeplinite conditiile speciale de admisibilitate.
Conform art.386 lit.c Cod pr.penala, contestatia in anulare se poate face "cand instanta de recurs nu s-a pronuntat asupra unei cauze de incetare a procesului penal, dintre cele prev.in art.10 al.1 lit.f-i, cu privire la care existau probe in dosar".
Se constata ca aceasta dispozitie legala nu se refera in general la cauzele care impiedica punerea in miscare a actiunii penale sau dupa caz, continuarea procesului penal, ci se indica in mod expres cauze de incetare a procesului penal. Coroborand disp.art.386 lit.c Cod pr.penala cu disp.art.11 Cod pr.penala, rezulta ca legea se refera la situatia in care instanta este sesizata cu conflictul de drept penal, in vederea tragerii la raspundere penala a faptuitorului, caci incetarea procesului penal este o solutie ce poate fi pronuntata de catre instanta in cursul judecatii, deci cu ocazia solutionarii fondului cauzei, dupa ce instanta a fost sesizata prin rechizitoriu, plangere prealabila sau potrivit cazului special prev.de art.2781 al.8 lit.c Cod pr.penala.
Aceasta concluzie reiese si din coroborarea art.386 lit.c Cod pr.penala cu dispozitiile art.392 Cod pr.penala, ce reglementeaza procedura de judecare dupa admiterea contestatiei in anulare. In acest caz, instanta de recurs va proceda la rejudecarea recursului in aceleasi limite procesuale ca si cu ocazia primei solutionari a recursului. Rejudecarea se face luand cauza din stadiul in care se afla la momentul la care a fost pronuntata hotararea definitiva ce a fost desfiintata prin admiterea contestatiei, nefiind admis ca pe calea contestatiei in anulare sa se modifice obiectul cauzei si calitatile partilor.
In speta, instantele nu au fost investite cu fondul cauzei, ci cu solutionarea unei plangeri intemeiate pe disp.art. 2781 Cod pr.penala, cu privire la o solutie de netrimitere in judecata data de procuror, iar solutiile ce pot fi pronuntate in asemenea situatie sunt in mod expres prevazute de lege, astfel incat nici prima instanta si nici instanta de recurs nu puteau pronunta o solutie de incetare a procesului penal. In consecinta, constatand ca instanta de recurs a carei decizie a fost contestata nu putea sa pronunte o solutie de tipul celei prev.de art.386 lit.c Cod pr.penala, in mod evident, o asemenea solutie nu ar putea fi pronuntata nici dupa admiterea contestatiei in anulare.
De altfel, contestatia in anulare intemeiata pe disp. art.386 lit.c si d Cod pr.penala, este reglementata ca si cale extraordinara de atac, ca un remediu pentru anumite situatii de nelegalitate sau netemeinicie a unei solutii prin care instantele au statuat asupra fondului cauzei, pentru motive ce nu mai pot fi invocate pe alta cale procedurala. In speta, fondul cauzei nu a fost inca solutionat, astfel incat lipsa plangerii prealabile si prescriptia raspunderii penale pot fi invocate dupa redeschiderea urmaririi penale, procurorul avand posibilitatea sa dispuna neinceperea urmaririi penale sau dupa caz, incetarea urmaririi penale in temeiul art.11 pct.1 Cod pr.penala, in situatia in care va aprecia ca motivele sunt intemeiate.
S-a apreciat ca nu sunt indeplinite nici conditiile speciale prev.de art.386 lit.d Cod pr.penala, potrivit carora contestatia in anulare poate fi exercitata "cand impotriva unei persoane s-au pronuntat doua hotarari definitive pentru aceeasi fapta".
In speta, nu este vorba despre doua hotarari definitive penale, caci pentru infractiunea prev.de art.220 Cod penal, numita M. Ghe. a invocat existenta unei singure hotarari prin care s-a dispus incetarea procesului penal; pentru infractiunea prev.de art.21 lit.b din Legea nr.50/1991 se invoca ordonanta procurorului prin care s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala si aplicarea unei amenzi administrative, act care in intelesul legii penale nu are valoarea unei hotarari; iar cu privire la infractiunile prev.de art.288 si 291 Cod penal, se invoca o hotarare civila care, potrivit art.22 al.2 Cod pr.penala, nu are autoritate de lucru judecat in fata organului de urmarire penala si a instantei penale cu privire la existenta faptei, a persoanei care a savarsit-o si a vinovatiei acesteia.
Pentru toate aceste considerente, apreciind ca nu sunt indeplinite conditiile de admisibilitate a contestatiei in anulare, in temeiul art.391 cu referire la art.386 lit.c si d Cod pr.penala, Tribunalul a respins-o ca indmisibila.
Conform art.193 Cod pr.penala, constatand culpa procesuala a contestatoarelor, le-a obligat la plata cheltuielilor de judecata catre intimati, in cuantum de 4.000.000 lei, asa cum rezulta din chitanta atasata la dosar.
Conform art.192 al.2 Cod pr.penala, a obligat fiecare contestatoare la cate 100.000 lei, cheltuieli judiciare catre stat. Decizia penala 908/R/22.04.2005

1