Vatamare corporala din culpa. Culpa comuna. Amanarea aplicarii pedepsei

Prin sentinta penala nr. 3612/11.12.2014 a Judecatoriei Iasi s-au dispus urmatoarele:

Prin sentinta penala nr. 2147/21.07.2014 a Judecatoriei Iasi s-au dispus urmatoarele:
"In baza disp. art. 386 aln. 1 Cod Procedura Penala schimba incadrarea juridica data faptei prin actul de sesizare,din infractiunea de "vatamare corporala din culpa",prev. si ped. de art. 184 aln.1 ,aln. 2 si aln. 4 Cod Penal Anterior in infractiunea de "vatamare corporala din culpa",prev. si ped. de art. 196 aln. 3 Noul Cod Penal.
Stabileste pentru inculpata Y.,casatorita,un copil minor,studii medii,religia ortodoxa,fara antecedente penale,o pedeapsa de  1-un-an inchisoare pentru savirsirea infractiunii de "vatamare corporala din culpa",prev. si ped. de art.196 aln. 3 Noul Cod Penal,rap.si la Decizia nr.265/06.05.2014 a Curtii Constitutionale si cu aplicarea art. 5 Cod Penal.(prin retinerea unui grad de culpa de 50% pentru inculpata Y. si a unui grad de culpa de 50% pentru partea civila D.).
In baza disp.art. 83 aln. 1 Cod penal dispune aminarea aplicarii pedepsei inchisorii de 1-un-an stabilita inculpatei Y..
In baza disp. art. 84 Cod Penal stabileste termen de supraveghere de 2-doi-ani,termen de supraveghere ce se va calcula de la data  raminerii definitive a prezentei hotariri judecatoresti.
(_)
In baza disp. art.25 aln. 1si art.397 aln.1 Cod Procedura Penala admite in parte actiunea civila formulata de partea civila D., si obliga inculpata Yassin Tatiana sa achite suma de 5,045.64 lei reprezentind daune materiale si suma de 30.000 EURO reprezentind daune morale,proportional cu gradul de culpa de 50% al acesteia".

Pentru a dispune astfel, instanta a retinut in esenta urmatoarele:
Fapta inculpatei Y. care, in calitate de de?inatoare a doi caini rasa ciobanesc german, nu a respectat dispozi?iile prev. de art. 6 alin. 4 din OUG nr. 55/2002 cu privire la cainii cu poten?ial agresiv, astfel incat in data de 09.03.2010, in jurul orei 13.00, in timp ce inten?iona sa intre in curtea locuin?ei din Ia?i, persoana vatamata D. a fost atacata de cei doi caini apar?inand inculpatei ?i so?ului acesteia, in urma atacului  fiind produse leziuni ce au necesitat un numar total de 72-77 zile ingrijiri medicale pentru vindecare a fost incadrata prin rechizitoriu in dispozi?iile art. 184 alin.1, 2 ?i 4 C.proc.pen. Fapta inculpatei care nu a respectat dispozi?iile legale cu privire la cainii cu poten?ial agresiv, astfel incat in data de 09.03.2010, in jurul orei 13.00, persoana vatamata D. a fost atacata de cei doi caini apar?inand inculpatei ?i so?ului acesteia, in urma atacului  fiind produsa o infirmitate fizica ?i un prejudiciu estetic grav ?i permament constituie infrac?iunea de vatamare corporala grava prev. de art. 196 alin. 3 C.pen., cu aplicarea art. 5 C.pen.
Potrivit art. 6 alin. 4 din OUG 55/2002 privind regimul de de?inere al cainilor periculo?i sau agresivi, in vigoare la data comiterii atacului  de catre cei doi caini ce apar?ineau inculpatei, ,,accesul cainilor cu potential agresiv  in pãrtile comune ale imobilelor este permis numai dacã acestia poarta botnita si sunt tinuti in lesa de cãtre o persoana care indeplineste conditiile prevãzute la art. 3 alin. (1). In locurile special amenajate pentru caini accesul cainilor prevãzuti in prezentul alineat este permis fãrã botni?a si fãrã lesa." Potrivit art. 2 alin. 1 din OUG 55/2002, ,,prin caini agresivi se intelege: a) orice caine care, fãrã sa fie provocat, mu?ca sau ataca persoane ori animale domestice in locuri publice sau private sau b) orice caine care participa la lupte intre caini sau care a fost antrenat in acest scop."
Analizand comportamentul celor doi caini ce apar?in inculpatei, instanta a constatat ca ace?tia aveau un poten?ial agresiv in sensul art. 2 alin. 1 lit. a) din OUG 55/2002. Astfel, martora K., fiica inculpatei, a confirmat atat in cursul urmaririi penale, cat ?i incursul judeca?ii (fl. 141-142 vol. I ), ca martorul T., fiul cel mare al persoanei vatamate, a fost mu?cat anterior de unul dintre caini, situa?ie adusa la cuno?tin?a instan?ei ?i cu ocazia audierii ultimului in ?edin?a secreta in data de  20.06 (fl. 186-187 vol.I ). Inculpata a recunoscut, de altfel, in fa?a instan?ei, ca minorul T. a fost mu?cat de unul dintre cei doi caini, sus?inand insa ca a fost provocat (declara?ia din data de 28.02.2013 - fl. 91-92 vol. I ). Martorul C. (fl. 158 vol. I ) a declarat ca a fost mu?cat de unul dintre caini in toamna anului 2008, martora C.C. ( fl. 62 vol. II ), a declarat ca a fost mu?cata de unul dintre caini de doua ori, prima data in anul 2007/2008 ?i o a doua oara, 2-3 ani mai tarziu, iar martorul P. (fl. 63 vol. II ) a declarat ca a fost mu?cat de unul dintre caini, atunci cand s-a apropiat foarte tare de gard. o Relevanta in acela?i sens este ?i declara?ie autentica notariala data de catre martora A. ( fl. 226-228 vol. I), in care men?ioneaza ca in luna august 2008 a fost mu?cata de catre unul dintre caini.
Instanta a mai stabilit ca rezultatul este urmarea activita?ii culpabile atat a inculpatei, cat ?i a persoanei vatamate, in cote egale, cate 50% pentru cele doua par?i. De?i ultima cuno?tea, de asemenea, agresivitatea celor doi caini care au atacat-o la data de 09.03.2010, nu a efectuat demersurile necesare in vederea inlaturarii acestei stari de pericol. Dupa cum declara in ?edin?a publica din data 28.02.2013 (fl. 93-94 vol. I), chiar fiul sau a fost mu?cat de catre unul dintre cei doi caini in luna septembrie 2009, fara a ajunge insa, ulterior, la un acord cu familia inculpatei pentru identificarea unei solu?ii.
 A?a cum rezulta din declara?ia martorei K., dupa ce fiul cel mare al persoanei vatamate a fost mu?cat, so?ul inculpatei, J., a propus construirea unui spa?iu care sa delimiteze locul cainilor, respectiv un gard care sa separe accesul in imobil de curte, dar familia persoanei vatamate a refuzat construirea acestui gard. Inten?ia de a construi un gard dupa acel moment pentru separarea spa?iului pentru caini a fost prezentata instan?ei ?i de martorul J., so?ul inculpatei.
Instanta a apreciat ca, dat fiind pericolul social ridicat al faptei care a fost comisa intr-un spa?iu in care, la momentul atacului celor doi caini,  aveau  acces ?i copii persoanei vatamate, dar ?i alte persoane, o renuntare la pedeapsa este inaplicabila, intrucat, potrivit art. 83, alin.1 C.pen., o asemenea masura poate fi dispusa daca infractiunea savarsita prezinta o gravitate redusa. De asemenea, nici pedeapsa amenzii penale nu este o sanctiune penala corespunzatoare gravitatii faptei savarsite de inculpata, pentru corijarea acesteia, precum si pentru prevenirea comiterii de noi infractiuni fiind oportuna aplicarea pedepsei inchisorii.
Instanta a considerat ca  scopul pedepsei poate fi atins si fara executarea acesteia in regim de detentie, tinand cont de comportamentul inculpatei inainte si dupa savarsirea faptei, considerand ca in mod neindoielnic pronuntarea hotararii constituie un avertisment pentru aceasta si ca, chiar fara executarea pedepsei cu inchisoarea, inculpata nu va mai savarsi infractiuni. In acelasi sens, considera ca reabilitarea sociala a acesteia poate fi realizata printr-o focalizare preponderenta asupra rolului educativ al pedepsei, in detrimentul celui represiv, putandu-se astepta, in mod rezonabil, ca inculpata sa-si formeze o atitudine corecta in raport de valorile sociale protejate de legea penala.