Respingerea cererii de inlocuire a masurii preventive formulata dupa pronuntarea sentintei de condamnare, dar inainte de sesizarea instantei de apel

Prin incheierea de sedinta din 28.11.2014 in dosarul nr. 32450/245/2014 s-au dispus urmatoarele:
"In baza disp. art. 399 alin.10 Cod procedura penala cu referire la art. 242 alin.2 Cod procedura penala respinge ca fiind neintemeiata cererea formulata de catre inculpatul G.  privind inlocuirea masurii arestarii preventive cu masura preventiva a arestului la domiciliu (masura preventiva dispusa fata de inculpat prin incheierea pronuntata la data de 17.08.2014  in dosarul penal nr.30008/245/2014 al Judecatoriei Iasi - mandat de arestare preventiva nr.64/NCPP/UP emis de Judecatoria Iasi la data de 17.08.2014 - si mentinuta prin sentinta penala nr. 3116/NCPP/03.11.2014 a Judecatoriei Iasi )."

Pentru a se pronunta astfel, instanta a retinut urmatoarele:        
La data de 06.11.2014 inculpatul G., prin aparatorul sau ales, a formulat o cerere de inlocuire a masurii arestarii preventive  cu masura preventiva a arestului la domiciliu, cerere care a fost respinsa de catre instanta de judecata prin incheierea pronuntata la data de 14.11.2014, definitiva prin necontestarea sa de catre inculpat.
Ulterior, la data de 25.11.2014, inculpatul G., prin aparatorul sau ales, a formulat o noua cerere de inlocuire a masurii arestarii preventive  cu masura preventiva a arestului la domiciliu, cerere  identica ca si motivare cu cea anterior formulata, fara indicarea unor imprejurari noi. Interpelat de catre instanta la termenul fixat pentru solutionarea prezentei cereri, aparatorul ales al inculpatului G. a aratat ca perioada de timp care a trecut de la momentul discutarii cererii anterior formulate este imprejurarea noua pe care o are in vedere si care, prin coroborare cu aspectele deja invocate, justifica inlocuirea masurii arestarii preventive cu masura preventiva a arestului la domiciliu.
Pornind de  la analiza temeiurilor arestarii, instanta verifica situatia de fapt, probele, necesitatea , oportunitatea aplicarii masurii preventive, mentinerea situatiei care determinat individualizarea unei anumite masuri si stabileste daca o masura preventiva restrictiva de libertate este suficienta ori se impune masura exceptionala a arestarii preventive.
Nici o dispozitie legala nu interzice reluarea argumentelor anterioare, daca acestea sunt actuale, mentinerea temeiurilor arestarii preventive echivaland de multe ori si cu mentinerea argumentelor care au fondat luarea masurii, cu atat mai mult cu cat prezenta cerere este motivata prin expunerea acelorasi imprejurari avute in vedere si la momentul argumentarii cererii anterior formulate, la data de 06.11.2014, cu privire la care instanta s-a pronuntat prin incheierea din data de 14.11.2014.
In mod evident, inculpatul beneficiaza de prezumtia de nevinovatie pana la solutionarea definitiva a prezentei cauze, insa aceasta nu impiedica instanta ca, in contextul constatarii vinovatiei sale prin sentinta penala nr. 3116/ NCPP/03.11.2014 pronuntata in dosarul penal nr. 32450/245/2014 al Judecatoriei Iasi, sa aprecieze asupra necesitatii mentinerii sau nu a masurii arestarii preventive.
 Astfel, constata instanta ca infractiunile pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului G. in prezenta cauza penala sunt infractiuni de o gravitate ridicata, avand in vedere limitele de pedeapsa prevazute de lege, precum si natura si importanta valorilor sociale protejate prin incriminarea unor astfel de fapte, respectiv, relatiile sociale referitoare la patrimoniul persoanei, precum si dreptul la integritate corporala sau sanatate, sub acest aspect neprezentand relevanta atitudinea procesuala de recunoastere a faptelor, adoptata de catre inculpat, acest aspect fiind avut deja in vedere la individualizarea pedepselor stabilite acestuia.
Sub acest aspect, este necesar a se mentiona ca manifestarea de vointa a persoanei vatamate, in sensul retragerii plangerii fata de inculpatul G. in ceea ce priveste infractiunea de "lovire sau alte violente" prev. si ped. de art. 193 alin.2 Cod penal a condus la o solutie de incetare a procesului penal doar in ceea ce priveste aceasta infractiune (infractiune care, de altfel, nu a fost avuta in vedere la momentul la care s-a dispus luarea masurii preventive fata de inculpat prin incheierea din data de 17.08.2014 pronuntata in dosarul penal nr. 30008/245/2014 al Judecatoriei Iasi de catre judecatorul de drepturi si libertati) si nu a influentat raspunderea penala a inculpatului pentru infractiunile de "lipsire de libertate in mod ilegal" si "talharie", infractiuni de o gravitate sporita, in considerarea carora instanta a si dispus, de altfel, executarea pedepsei unice aplicate in regim de detentie, apreciind la momentul pronuntarii sentintei penale mai sus mentionate, lipsa de eficienta a dispunerii unei modalitati de executare neprivative de libertate.
Totodata, este necesar a se sublinia ca argumentul invocat de catre inculpat, in sensul ca a recunoscut comiterea faptelor pentru care s-a dispus condamnarea sa in prezenta cauza penala nu reprezinta o imprejurare care sa determine modificarea temeiurilor legale avute in vedere la momentul dispunerii masurii arestarii preventive, ci este o imprejurare care a condus la reducerea limitelor de pedeapsa prevazute de lege, prin aplicarea disp. art. 396 alin. 10 Cod procedura penala si de care instanta a tinut cont la momentul stabilirii cuantumului pedepselor ce au fost stabilite acestuia.
Instanta a preciat ca lasarea in libertate a inculpatului creeaza o stare de pericol pentru ordinea publica, pericol ce rezulta cu suficienta din modalitatea  si imprejurarile concrete ale comiterii faptelor  - in timpul noptii si de catre doi inculpati impreuna, intr-un loc retras, exercitarea unor violente fizice deosebite asupra unei persoane in varsta de 62 ani - aspecte ce denota un curaj infractional deosebit din partea inculpatilor si o lipsa totala de respect pentru normele sociale.
 In aprecierea starii de pericol pentru ordinea publica pe care ar crea-o lasarea in libertate a inculpatului G. este necesar a se avea  in vedere si sentimentul profund de insecuritate sociala  pe care il genereaza savarsirea faptelor de acest gen, fapte ce impun o reactie prompta si constanta a autoritatilor statului in sensul indepartarii din randul comunitatii a persoanelor care savarsesc asemenea fapte si a restabilirii unui climat corespunzator desfasurarii relatiilor sociale normale.
Masura arestarii preventive dispusa fata de inculpatul este proportionala cu gravitatea faptelor comise si necesara pentru realizarea, in continuare, a scopului urmarit prin dispunerea acesteia, prevazut de disp. art. 202 Cod procedura penala, dispozitii legale potrivit carora masurile preventive pot fi dispuse daca exista probe sau indicii temeinice din care rezulta suspiciunea rezonabila ca o persoana a savarsit o infractiune si daca sunt necesare in scopul asigurarii bunei desfasurari a procesului penal, al impiedicarii sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmarirea penala sau de la judecata ori al prevenirii savarsirii unei alte infractiuni.