Plangere impotriva ordonantei procurorului - admisibilitate

Prin sentinta penala nr. 814/20.03.2013 a Judecatoriei Iasi pronuntata in dosarul nr. 931/245/2013 s-a dispus, in baza disp. art. 2781 alin. 8 lit. b Cod procedura penala, admiterea plangerii formulate de catre petenta MFP - ANAF, D.G.F.P.J.I., impotriva ordonantei Parchetului de pe langa Tribunalul Iasi data in dosarul nr. 1701/P/2010 la data de 13.11.2012, mentinuta prin rezolutia nr. 1933/II/2/2012 din 19.12.2012 a prim procurorului la Parchetul de pe langa Tribunalul Iasi, solutii care au fost desfiintate.
S-a trimis cauza procurorului pentru redeschiderea urmaririi penale fata de invinuitul N.T.P.

Pentru a hotari astfel, instanta a constatat urmatoarele:
La data de 10.01.2013 a fost inregistrata pe rolul Judecatoriei Iasi sub nr. 931/245/2013 plangerea formulata de catre petenta MFP - ANAF, D.G.F.P.J.I. impotriva ordonantei din 19.12.2012 pronuntata de prim procurorul Parchetului de pe langa Tribunalul Iasi data in dosarul nr. 1701/P/2010 privind pe numitul N.T.P., administrator la SC T.C.C. SRL, care a fost cercetat pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 6 din Legea 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, pe care o considera netemeinica si nelegala.
In motivarea plangerii se arata ca petenta a promovat sesizare penala impotriva invinuitului motivat de faptul ca, in perioada 25.08.2008 - 25.03.2009 a retinut si nu a virat impozite si contributii cu retinere la sursa in suma de 30.668 lei.
Prin ordonanta din 13.11.2012 pronuntata de Parchetul de pe langa Tribunalul Iasi in dosarul nr. 1701/P/2010 s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala fata de invinuitul N.T.P. intrucat a efectuat o plata considerabila la bugetul de stat in contul obligatiilor cu stopaj la sursa, nu are antecedente penale, fapta avand un pericol social minim, societatea a mers in pierdere in perioada de referinta astfel incat nu s-a considerat oportuna nici cel putin aplicarea unei sanctiuni cu caracter administrativ a amenzii. Impotriva ordonantei din 13.11.2012, petenta a formulat plangere in termen legal la prim procurorul aceluiasi parchet, iar prin ordonanta din 19.12.2012 prim procurorul a respins plangerea ca neintemeiata.
Se reitereaza faptul ca sumele de bani datorate bugetului consolidat al statului nu sunt platite din impozitul pe profit, sumele fiind retinute de catre administratorul societatii din salariile angajatilor. In conformitate cu elementele aratate prin adresa nr. 119950/10.12.2012 comunicata de catre AFP Mun. Iasi, societatea comerciala debitoare, prin administratorul acesteia, a achitat parte din prejudiciul cauzat bugetului de stat, ramanand de achitat suma de 25.256 lei, reprezentand impozite si contributii cu stopaj la sursa pentru care s-au sesizat organele de urmarire penala.
Debitele calculate au fost stabilite in baza declaratiilor depuse de catre organele de conducere ale societatii, declaratii prin care au recunoscut faptul ca societatea a desfasurat activitate. Se apreciaza ca nu este favorabil angajatorului faptul ca a condus o slaba administrare a societatii, ca nu a gestionat corect situatia economica a acesteia si, mai mult, faptul ca in momentul in care a constatat o imposibilitate a continuarii activitatii, nu s-a folosit de dispozitiile Legii nr. 85/2006, aducand la cunostinta angajatilor si a creditorilor situatia societatii debitoare.
Se invedereaza ca Legea nr. 241/2005 instituie masuri de prevenire si combatere a infractiunilor de evaziune fiscala si a unor infractiuni aflate in legatura cu acestea. Potrivit art. 6 din aceasta lege, constituire infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la un an la 3 ani sau amenda retinerea si nevarsarea, cu intentie, in termen de cel mult 30 de zile de la scadenta, a sumelor reprezentand impozite sau contributii cu retinere la sursa. Fapta de a retine si a nu vira impozitele si contributiile cu retinere la sursa a fost savarsita cu intentia evidenta de a eluda obligatiile fiscale, scopul urmarit fiind insusirea sumelor datorate bugetului consolidat al statului, avand in vedere ca valoarea sumelor retinute si neachitate nu era imposibila de a fi achitata. Situatia economica si dificultatile financiare ale societatii debitoare trebuiau aduse la cunostinta creditorilor. Administratorul societatii nu poate invoca in aparare tocmai slaba gestionare a societatii debitoare. Urmarea produsa consta in prejudiciul ramas neacoperit in valoare de 25256 lei.
In privinta accesoriilor existente, se mentioneaza ca prejudiciul reprezinta creanta fiscala conform art. 21 coroborat cu art. 120 din OG 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, care prevede ca orice creanta fiscala neachitata la scadenta genereaza majorari de intarziere calculate pana la data platii integrale a debitului, in atare conditii este lesne de inteles ca si accesoriile aferente debitului fac parte din valoarea prejudiciului cauzat bugetului de stat prin savarsirea infractiunii prev. de art. 6 di Legea nr. 241/2005.
Pentru a beneficia de clementa din partea organelor de urmarire penala invinuitul trebuia sa achite in totalitate prejudiciul debit plus accesorii. Fata de solutia pronuntata in prezenta cauza se apreciaza ca si diferenta ramasa neachitata face parte din  cuprinsul prejudiciului, deoarece prejudiciul creat reprezinta creanta fiscala potrivit dispozitiilor art. 21 si art. 22 coroborat cu art. 120 din OG 92/2003 privind Codul de procedura fiscala si conform principiului de drept"accesoriu urmeaza principalul" se impunea cu celeritate plata acestor accesorii.
Daca invinuitul ar fi achitat la scadenta prejudiciul, numai in aceste conditii ar fi fost exonerat de la plata accesoriilor, astfel incat se opineaza ca se impune si plata accesoriilor, numai astfel se poate vorbi de plata integrala a prejudiciului cauzat bugetului de stat prin savarsirea infractiunii prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005.
In cauza a fost legal citat intimatul N.T.P..
A fost atasat dosarul nr. 1701/P/2010 al Parchetului de pe langa Tribunalul Iasi, precum si rezolutia nr. 1933/II/2/2012 din 19.12.2012 a prim procurorului la Parchetul de pe langa Tribunalul Iasi cu dovada comunicarii.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta a considerat ca plangerea este intemeiata pentru urmatoarele motive:
Prin ordonanta Parchetului de pe langa Tribunalul Iasi data in dosarul nr. 1701/P/2010 la data de 13.11.2012 s-a dispus in temeiul art. 262 pct. 2 lit. a Cod procedura penala, art. 11 pct. 1 lit. b raportat la art. 10 lit. d Cod procedura penala, scoaterea de sub urmarire penala a invinuitului N.T.P., administrator al SC T.C.C. SRL pentru savarsirea infractiunii de "retinere si nevarsare, cu intentie, in cel mult 30 de zile de la scadenta, a sumelor reprezentand impozite sau contributii cu retinere la sursa", prev. si ped. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, intrucat fapta nu intruneste elementele constitutive ale infractiunii.
In motivarea acestei rezolutii s-a aratat ca prin rezolutia din data de 28.09.2010 a fost inceputa urmarirea penala impotriva numitului N.T.P. sub aspectul savarsirii infractiunii de "retinere si nevarsare, cu intentie, in cel mult 30 de zile de la scadenta, a sumelor reprezentand impozite sau contributii cu retinere la sursa", prev. si ped. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, motivat de imprejurarea ca acesta nu a achitat la bugetul de stat debite cu stopaj la sursa in cuantum de 26.854 lei, acumulate in perioada august 2008 - martie 2009.
In fapt, la data de 15.06.2009, ANAF-DGFPJI a sesizat organele de urmarire penala cu privire la invinuitul N.T.P. care, in calitate de administrator al SC T.C.C. SRL Iasi, inregistrata la ORC Iasi sub nr. J, CIF , a re?inut impozitele si contributiile cu retinere la sursa in perioada 25.08.2008 - 25.03.2009 si nu le-a virat la bugetul de stat in termenele legale, cauzand astfel un prejudiciu de 30.668 lei (26.854 lei debit si 3814 lei accesorii), solicitand efectuarea de cercetari sub aspectul savarsirii infractiunii prev. si ped. de art. 6 din Legea nr. 241/2005. In materie penala, insa, intereseaza exclusiv debitul efectiv neachitat (in cazul de fata reprezentat de suma de 26.854 lei), intrucat, conform normei de incriminare prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, constituie infractiune retinerea si nevirarea cu intentie a sumelor "reprezentand impozite sau contributii cu retinere la sursa". Or, chiar din plangere rezulta ca sumele de bani calculate de ANAF cu titlu de accesorii nu reprezinta contributii sau impozite pe care faptuitorul sa le fi retinut de la salariati si sa nu le fi virat la bugetul de stat, ci deriva din neplata obligatiilor fiscale in termenul prevazut de lege.
Din cercetarile efectuate in cauza de catre organele de politie a rezultat ca SC T.C.C. SRL a fost administrata in perioada constituirii debitului de invinuitul N.T.P., conform datelor furnizate de ORC Iasi.
Potrivit actului de sesizare si fisei sintetice totale, SC T.C.C. SRL Iasi are un debit direct datorat bugetului de stat, dupa cum urmeaza: impozit pe venituri din salarii - 9162 lei; contributia ind. de asigurari sociale retinuta de la asigurati - 6163 lei; contributia personalului la fondul de somaj - 701 lei; contributia de asigurari de sanatate retinuta de la asigurati - 10.828 lei. In total, a rezultat ca societatea datoreaza bugetului de stat impozite si contributii cu retinere la sursa in cuantum de 26854 lei.
Societatea nu a fost verificata fiscal, sesizarea fiind efectuata ca urmare a declaratiilor fiscale depuse de contribuabil la organul fiscal. Astfel, prezenta cercetare penala a pornit la sesizarea ANAF Iasi, sesizare care nu are la baza un raport de inspectie fiscala intocmit de organele de control fiscale, ci doar declaratiile intocmite de contribuabil. Or, nu poate prezenta unica baza de raspundere penala insasi declaratia completata de invinuit, care poate contine erori. In masura in care nu se coroboreaza cu alte mijloace de proba, simpla recunoastere nu are valoare probatorie absoluta.
Vinovatia in comiterea infractiunii poate fi probata, cu certitudine, numai in urma unui control fiscal si a unor decizii de impunere emise de reprezentantii unitatii fiscale si a efectuarii unei expertize contabile care sa stabileasca cu exactitate lichiditatile de care a dispus invinuitul in calitate de administrator al firmei, altfel nu se poate stabili daca retinerea s-a facut doar scriptic (constituind o recunoastere a datoriei), sau faptic si cu rea credinta, moment in care intentia de a comite fapta de evaziune fiscala este evidenta si atrage raspunderea penala a administratorului.
Activitatea de inspectie fiscala are ca obiect verificarea bazelor de impunere, a legalitatii si conformitatii declaratiilor fiscale, corectitudinii si exactitatii indeplinirii obligatiilor de catre contribuabili, respectarea prevederilor legislatiei fiscale si contabile, stabilirea diferentelor obligatiilor de plata precum si a accesoriilor eferente acestora. Astfel, trebuie mentionat faptul ca se impune, in toate cauzele care au ca obiect savarsirea infractiunii prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, efectuarea unei inspectii fiscale - indatorire a institutiei care a facut sesizarea (organul fiscal care face sesizarea are obligatia legala de a documenta aspectele reclamate; astfel,in dispozitiile art. 221 alin. 4 Cod procedura penala se specifica elementele minime pe care trebuie sa le cuprinda sesizarea: "cand prin savarsirea unei infractiuni s-a produs o paguba uneia din unitatile la care se refera art. 145 Cod penal, unitatea pagubita este obligata sa sesizeze de indata organul de urmarire penala, sa prezinte situatii explicative cu privire la intinderea pagubei, date cu privire la faptele prin care paguba a fost pricinuita si sa se constituie parte civila"; de asemenea, potrivit art. 222 alin. 2 Cod procedura penala, plangerea penala trebuie sa cuprinda si mijloacele de proba pe care se bazeaza) - pentru verificarea indeplinirii de catre contribuabil a obligatiilor ce ii incumba privind datoriile catre bugetul consolidat al statului.
Totodata, procedura stabilirii si individualizarii impozitelor si a contributiilor datorate catre bugetul de stat catre contribuabil trebuie sa fie supusa cerintelor legalitatii. Sumele pe care contribuabilul le datoreaza se pot compensa cu sumele pe care acesta le are de incasat de la stat (ex: TVA) ori numai decizia de impunere poate da imaginea globala a sumelor de achitat si de compensat, decizie care are la baza o inspectie fiscala anterioara.
A sesiza organele de urmarire penala numai pe baza declaratiei contribuabilului, in absenta unor minime verificari in propria evidenta fiscala, a fisei contribuabilului, inseamna a transfera atributiuni de serviciu specifice organului fiscal catre organele de urmarire penala, in conditiile in care unitatea fiscala are compartimente specializate in acest sens, are propriul serviciu de executari si poate dispune aplicarea sechestrului asigurator atunci cand are astfel certitudinea sumelor datorate.
Sesizarea unei infractiuni fiscale se poate face numai in masura in care - dincolo de orice dubiu - organul fiscal are certitudinea sumelor datorate si a epuizat mijloacele sale specifice de obligare la plata a contribuabilului.
Una din conditiile esentiale pentru existenta infractiunii prevazuta si pedepsita de art. 6 din Legea nr. 241/2005 (conform literaturii juridice de specialitate si practicii judiciare in materie) este ca neachitarea impozitelor si contributiilor cu retinere la sursa sa se faca cu rea credinta de catre administratori, or, din probatoriul administrat in cauza nu rezulta reaua intentie privind neachitarea acestor taxe
Organele de urmarire penala nu au avut posibilitatea obiectiva de a intra in posesia evidentelor financiar contabile ale SC T.C.C. SRL Iasi (documentele nu au fost gasite nicaieri - la institutiile statului nu au fost depuse, iar invinuitul a declarat ca acestea s-ar afla la o contabila "C." despre care nu a putut furniza alte date, insa s-a angajat ca le va procura, lucru care nu s-a intamplat; ulterior, nici invinuitul nu a mai putut fi gasit de catre organele de ancheta) pentru a se stabili daca, la momentul scadentei sumelor reprezentand obligatii cu stopaj la sursa, dispunea de fondurile necesare pentru achitarea lor, care sunt cauzele care au determinat lipsa fondurilor necesare achitarii acestor sume, daca in perioada mentionata societatea a efectuat si alte plati etc.
In concluzie, in baza materialului probator administrat in cauza, procurorul apreciaza ca solutia va fi de scoatere de sub urmarire penala a invinuitului in temeiul art. 10 lit. d Cod procedura penala, lipsind atat latura obiectiva a infractiunii pentru care a fost inceputa urmarirea penala in cauza, cat si cea subiectiva.
Astfel, in cauza nu s-a putut face dovada laturii obiective a infractiunii, intrucat, asa cum s-a aratat mai sus, nu au putut fi gasite de catre organele de ancheta,in ciuda demersurilor intreprinse, toate documentele financiar contabile aferente perioadei infractionale. Or, indicatorii financiari ai unei societati se stabilesc in baza balantelor lunare (din care nu exista nici una la dosar) si a bilanturilor anuale/la semestru (la dosar exista bilantul prescurtat din data de 31.12.2007, din analiza caruia rezulta ca profitul societatii a fost "0" si pierderea "27373 lei" si bilantul prescurtat din data de 31.12.2008 din analiza caruia rezulta ca profitul societatii a fost "0" si pierderea "54084 lei" - deci societatea a mers in pierdere). Situatia de fapt care formeaza,practic, latura obiectiva a infractiunii, nu poate fi elucidata numai in baza extraselor de cont bancar (din analiza caruia rezulta, in alta ordine de idei, faptul ca invinuitul a achitat la data de 12.09.2008 9150 lei la bugetul asigurarilor sociale).
In plus, in lipsa documentelor financiar-contabile ale societatii nu se poate dispune efectuarea in cauza a unei expertize contabile.
Lipsa documentelor face imposibila efectuarea unei anchete efective de catre organele de cercetare penala care sa poata stabili, in mod obiectiv si echidistant daca s-a savarsit, in mod concret, o fapta prevazuta de legea penala care poate fi imputata persoanei cercetate (in configuratia stabilita prin sesizare de catre ANAF, asta inseamna stabilirea in mod obiectiv a urmatoarelor elemente: cuantumul total al sumei pretinse, perioada in care se pretinde ca aceste sume au fost retinute si nu au fost virate la bugetul de stat, sumele de care societatea dispunea la momentul la care au devenit scadente fiecare dintre obligatiile de plata, precum si ulterior, pana la momentul sesizarii penale, etc.) ca apoi, in baza unui probatoriu suficient in raport de circumstantele concrete ale cauzei, sa se poata stabili daca fapta a fost comisa cu rea credinta, astfel incat sa constituie infractiune.
Vinovatia invinuitului nu poate fi apreciata, exclusiv, pe baza inscrisurilor care emana de la persoana care a facut sesizarea (in speta ANAF - fisa sintetica totala si declaratiile privind obligatiile de plata la bugetul de stat), persoana care are un interes direct in stabilirea vinovatiei persoanei cercetate, interes care subzista si in situatia de fata, in care este vorba despre o institutie publica.
Si, oricum, chiar si din documentele existente la dosar, asa cum au fost analizate mai sus, rezulta lipsa relei credinte a invinuitului, care nu a dispus de fonduri suficiente pentru efectuarea platilor, societatea mergand in pierdere (si chiar si asa, in acest conditii, tot a efectuat o plata considerabila la bugetul de stat in contul obligatiilor cu stopaj la sursa), iar in lipsa unei imagini reale, complete, a indicilor financiari ai societatii di perioada critica, indici care nu pot fi stabiliti decat pe baza intregii evidente contabile, toate dubiile ii profita invinuitului (in baza principiului de drept "in dubio pro reo").
Prin rezolutia nr. 1933/II/2/2012 din 19.12.2012 a prim procurorului la Parchetul de pe langa Tribunalul Iasi, s-a respins plangerea MFP - ANAF, D.G.F.P.J.I. ca neintemeiata.
S-a motivat faptul ca, din analiza materialului de urmarire penala, solutia emisa in cauza si continutul plangerii impotriva solutiei s-a constatat ca solutia este corecta,elementele constitutive ale acesteia - atat latura obiectiva cat si latura subiectiva - nefiind prezente. Interpretarea bilanturilor contabile pentru perioada critica si examinarea situatiei contractelor de munca releva faptul ca societatea a inregistrat o perioada de involutie, concluzie bazata in principal pe rezultatul evolutiilor financiare. Plata salariilor este strans legata de nivelul veniturilor societatii, implicit si varsarea  la buget a retinerilor operate pe statele de plata depinde de acelasi factor. Informatiile la care organele de urmarire penala au avut acces (2 bilanturi, rulaje pe cont bancar) au format concluzia obiectiva ca societatea nu a fost in masura sa achite contributiile si impozitele cu retinere la sursa.
 Instanta considera ca plangerea petentei MFP - ANAF, D.G.F.P.J.I. este intemeiata, insa pentru alte motive decat cele aratate in plangere.
In primul rand, plangerea se refera la situatia faptica, descriind ca invinuitul nu a achitat suma de 25.256 lei reprezentand impozite si contributii cu stopaj la sursa. Insa acelasi aspect a fost retinut si de catre procuror in cuprinsul ordonantei nr. 1701/P/2010, astfel incat afirmatii petentei nu reprezinta o critica reala a solutiei procurorului.
In al doilea rand, petenta dezbate pe larg in plangere situatia accesoriilor, ca facand parte din cuprinsul prejudiciului, dar acest aspect nu a fost avut in vedere de procuror la adoptarea solutiei de scoatere de sub urmarire penala ci doar la analiza sesizarii penale si a stabilirii elementelor constitutive ale infractiunii prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005. In acest sens, in mod corect procurorul a apreciat ca sumele de bani la care face referire articolul mai sus aratat sunt constituite din impozite sau contributii cu retinere la sursa, nu si accesoriile acestora. Pe de alta parte, pentru petenta prejudiciul este constituit din debit si accesorii, insa acest aspect se solutioneaza doar in latura civila a cauzei, de catre o instanta de judecata legal investita si nu de catre procuror.
Din oficiu, instanta observa ca sunt alte motive ale nelegalitatii si netemeiniciei  ordonantei nr. 1701/P/2010 din data de 13.11.2012 a Parchetului de pe langa Judecatoria Iasi de cat cele invocate de petenta.
Primul este acela ca sesizarea petentei Directia Generala a Finantelor Publice a Judetului Iasi este regulat formulata, in conformitate cu art. 221 alin. 4 si art. 222 Cod procedura penala. Acest aspect rezulta din chiar faptul ca impotriva numitului N.T.P. s-a inceput urmarirea penala, conform rezolutiei din data de 27.09.2010, confirmata de catre procuror la data de 28.09.2010  (filele 3, 4 d.u.p.). Chiar si in aceste conditii, procurorul de caz care a observat, ulterior inceperii urmaririi penale, ca plangerea penala nu este completa, in sensul ca lipsesc date pe care el le considera obligatorii, solutia nu este de scoatere de sub urmarire penala ci de a avea rol activ si de a solicita datele lipsa. Procurorul de caz nu a facut acest lucru in prezentul dosar.
Alaturat plangerii au fost depuse inscrisuri care constituie indicii ale comiterii unei fapte prevazute de legea penala. Procurorul invoca lipsa unor documente care sa provina de la petenta (proces verbal intocmit ca urmare a unei inspectii fiscale, decizii de impunere), iar in lipsa acestor documente considera ca i se transfera atributiuni de serviciu specifice organului fiscal. Acest aspect este eronat intrucat raspunderea fiscala a unei persoane este diferita de raspunderea penala. Nu este in sarcina petentei sa stabileasca daca sunt sau nu intrunite elementele constitutive ale infractiunii, ci a organului judiciar sesizat. Dupa cum s-a aratat mai sus, in cazul in care procurorul considera ca anumite informatii sunt obligatorii sau utile solutionarii cauzei, trebuie sa manifeste rol activ si sa le solicite de la organele competente. Nimic nu impiedica organele de urmarire penala sa solicite D.G.F.P.J.I. efectuarea unei inspectii fiscale, pentru determinarea prejudiciului, desi Codul de procedura penala pune la dispozitia organului de cercetare penala posibilitatea administrarii probelor prin intermediul mijloacelor de proba prevazute la art. 64 Cod procedura penala.
Astfel, in cauza nu au fost respectate dispozitiile art. 65 alin. 1 Cod procedura penala potrivit caruia sarcina administrarii probelor in procesul penal revine organului de urmarire penala si instantei de judecata. Acest aspect rezulta atat din cele mai sus aratate cat si din faptul ca pe tot parcursul ordonantei procurorul invoca faptul ca organele de ancheta nu au putut gasi, in ciuda demersurilor intreprinse, documentele financiar contabile aferente perioadei infractionale. Din cuprinsul actelor dosarului de urmarire penala rezulta ca singurele modalitati de cautare a acestor documente au fost de a i le solicita invinuitului cu ocazia audierii, apoi telefonic si, ulterior, cautandu-l pe invinuit la adresele cunoscute. Raportat la aceste eforturi ale organelor de cercetare penala, instanta considera ca nu rezulta imposibilitatea obiectiva de a obtine documentele financiar contabile ale unei societati comerciale.
Potrivit art. 10 din Legea nr. 82/1991, raspunderea pentru organizarea si conducerea contabilitatii la persoanele prevazute la art. 1 alin. 1 - 4 revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligatia gestionarii entitatii respective; contabilitatea se organizeaza si se conduce, de regula, in compartimente distincte, conduse de catre directorul economic, contabilul-sef sau alta persoana imputernicita sa indeplineasca aceasta functie. Aceste persoane trebuie sa aiba studii economice superioare; contabilitatea poate fi organizata si condusa pe baza de contracte de prestari de servicii in domeniul contabilitatii, incheiate cu persoane fizice sau juridice, autorizate potrivit legii, membre ale Corpului Expertilor Contabili si Contabililor Autorizati din Romania; in cazul persoanelor prevazute la art. 5 alin. 11, contabilitatea poate fi organizata si condusa potrivit prevederilor alin. 2 si 3 sau pe baza de contracte/conventii civile incheiate potrivit Codului civil cu persoane fizice care au studii economice superioare, situatie in care raspunderea pentru conducerea contabilitatii revine acestor persoane fizice.
Potrivit art. 23 din aceeasi lege, persoanele prevazute la art. 1 care utilizeaza sisteme informatice de prelucrare automata a datelor au obligatia sa asigure prelucrarea datelor inregistrate in contabilitate in conformitate cu reglementarile contabile aplicabile, controlul si pastrarea acestora pe suporturi tehnice timp de 10 ani. Persoanele prevazute la alin. (1) au obligatia sa asigure autoritatilor fiscale accesul la datele pastrate pe suporturi tehnice.
Potrivit art. 25, registrele de contabilitate obligatorii si documentele justificative care stau la baza inregistrarilor in contabilitatea financiara se pastreaza in arhiva persoanelor prevazute la art. 1 timp de 10 ani, cu incepere de la data incheierii exercitiului financiar in cursul caruia au fost intocmite, cu exceptia statelor de salarii, care se pastreaza timp de 50 de ani. Prin exceptie de la prevederile alin. (1) se pot stabili, in mod justificat, prin ordin al ministrului finantelor publice, registrele de contabilitate si documentele justificative care se pastreaza timp de 5 ani. Conform art. 26, in caz de pierdere, sustragere sau distrugere a documentelor financiar-contabile se vor lua masuri de reconstituire a acestora, potrivit reglementarilor emise in acest sens, in termen de maximum 30 de zile de la constatare, iar in caz de forta majora, in termen de 90 de zile de la constatarea incetarii acesteia.
Potrivit pct. 50 din Normele Metodologice de intocmire si utilizare a documentelor financiar-contabile, aprobate prin Ordinul nr. 3512 din 27.11.2008 a Ministerului Economiei si Finantelor, Persoanele prevazute la art. 1 din Legea nr. 82/1991, republicata, au obligatia pastrarii in arhiva lor a registrelor de contabilitate, a celorlalte documente contabile, precum si a documentelor justificative care stau la baza inregistrarii in contabilitate. Pastrarea registrelor si a documentelor justificative si contabile se face la domiciliul fiscal sau la sediile secundare, dupa caz. Registrele si documentele justificative si contabile se pot arhiva, in baza unor contracte de prestari de servicii, cu titlu oneros, de catre alte persoane juridice romane care dispun de conditii corespunzatoare. Si in acest caz, raspunderea privind arhivarea documentelor financiar-contabile revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligatia gestionarii unitatii beneficiare. Unitatea care a incredintat documentele spre arhivare, respectiv unitatea beneficiara, va instiinta organul fiscal teritorial de care apartine despre aceasta situatie. Cu ocazia controalelor efectuate de organele abilitate, persoanele juridice sunt obligate, la cerere, sa prezinte la domiciliul fiscal documentele solicitate.
Din cuprinsul intregii legislatii mai sus expuse, instanta constata ca intotdeauna poate fi obtinuta documentatia financiar contabila a oricarei societati comerciale.
Din datele oferite de petenta, SC T.C.C. SRL avea sediul in mun. I., iar conform adresei ORC de la filele 79 - 83 d.u.p., sediul societatii se afla in sat si com. T., conform mentiunilor efectuate in baza cererii 66825/20.08.2009. La aceste adrese nu s-a prezentat nici un organ de urmarire penala pentru a ridica documentatia financiar contabila.
Chiar si in cazul in care documentele s-ar afla la contabila societatii, organele de urmarire penala, in baza textelor legale sus mentionate, o puteau identifica si audia, respectiv ridica documentele necesare solutionarii prezentei cauze.
Mai trebuie avut in vedere ca, potrivit art. 4 din Legea nr. 241/2005, constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda refuzul nejustificat al unei persoane de a prezenta organelor competente documentele legale si bunurile din patrimoniu, in scopul impiedicarii verificarilor financiare, fiscale sau vamale, in termen de cel mult 15 zile de la somatie. Organ competent, potrivit acestor dispozitii, este si organul de urmarire penala care, in cazul in care invinuitul nu prezenta documentele legale ca urmare a unei somatii, se putea sesiza din oficiu pentru infractiunea sus mentionata.
Nici argumentul potrivit caruia invinuitul ar fi achitat o parte din prejudiciu nu este intemeiata. Conform rulajului pe cont din perioada 01.08.2008 - 31.03.2009 inaintat de V., Sucursala I., suma de 9.150 de lei a fost achitata la data de 12.09.2008 catre bugetul asigurarilor sociale si fondurilor speciale, motiv pentru care, in mod logic, se trage concluzia ca privea datorii anterioare lunii august 2008, deci anterior perioadei pentru care s-a formulat plangerea penala. Pe cale de consecinta, se observa ca invinuitul nu a achitat vreo suma din datoria acumulata pentru perioada august 2008 - martie 2009.
Nici bilanturile la care face referire procurorul nu sunt relevante, pentru anii 2007 si 2008, avand in vedere ca nu s-a stabilit motivul pentru care societatea a inregistrat pierderi. Tot din rulajului pe cont din perioada 01.08.2008 - 31.03.2009 inaintat de V., Sucursala I. rezulta ca societatea a incasat sume de bani, iar o parte din ele au fost retrase in numerar, fara a se stabili astfel cu certitudine cum au fost cheltuite.
In conditiile in care societatea desfasura activitati in domeniul constructiilor, in urma analizarii contractelor incheiate de societate s-ar putea constata daca devizele de lucrari includ salariile muncitorilor si contributiile pe care societatea le achita pentru acestia catre stat.
Pe cale de consecinta, fata de toate aspectele de fapt si de drept retinute de catre instanta, se va dispune, in baza art. 2781 alin. 8 lit. b Cod procedura penala admiterea plangerii formulate de catre petenta MFP - ANAF, D.G.F.P.J.I., impotriva ordonantei Parchetului de pe langa Tribunalul Iasi data in dosarul nr. 1701/P/2010 la data de 13.11.2012, mentinuta prin rezolutia nr. 1933/II/2/2012 din 19.12.2012 a prim procurorului la Parchetul de pe langa Tribunalul Iasi, solutii pe care le desfiinteaza.
Va trimite cauza procurorului pentru redeschiderea urmaririi penale fata de invinuitul N.T.P., urmand ca, in virtutea rolului activ, sa solicite organelor competente efectuarea unei inspectii fiscale la SC T.C.C. SRL I. in vederea stabilirii cu exactitate a prejudiciului cauzat bugetului de stat, sa se dispuna ridicarea documentelor financiar-contabile de la SC T.C.C. SRL Iasi si efectuarea unei expertize contabile, in masura in care se apreciaza, in vederea stabilirii relei credinte a invinuitului, respectiv daca, in urma activitatii comerciale, a sumelor platite si incasate, a avut obiectiv posibilitatea achitarii debitelor catre bugetul de stat; in cazul in care invinuitul nu preda documentatia, sa se dispuna efectuarea unor perchezitii, identificarea contabilei care ar detine documentele si audierea acesteia.