Propunere de arestare preventiva respinsa. Existenta unor indicii temeinice privind comiterea unor fapte prevazute de legea penala, lipsa unor indicii concordante privind modalitatea concreta de derulare a activitatii infractionale. Relevanta.

In conditiile in care mijloacele de proba sunt contradictorii cu privire la conditiile concrete in care inculpatul a actionat si cu privire la motivatia actiunii sale, in conformitate cu principiul "in dubio pro reo", judecatorul va analiza cerinta impusa de textul legal, prin raportare la versiunea expusa de inculpat si sustinuta la acest moment de declaratia martorului M.P.S.
Este adevarat ca nici aceasta versiune de derulare a venimentelor nu este de natura sa duca la inexistenta indiciilor temeinice in sensul ca inculpatul ar putea fi autorul faptelor pentru care este cercetat, insa este de natura sa imprime faptelor presupus a fi fost comise de acesta un grad de pericol social mai redus, ce nu este de natura sa legitimeze impunerea fata de inculpat a masurii arestarii preventive.
In acest sens, judecatorul retine ca autoturismul a fost luat din posesia partii vatamate pe nedrept, in vederea folosirii acestuia pentru a trasporta un minor de trei ani, care ar fi necesitat ingrijiri medicale, la solicitarea expresa in acest sens a prietentei inculpatului, martora CAB si ca inculpatul a dat curs acestei solicitari si a condus autoturismul pe drumurile publice, desi cunoastea faptul ca nu are acest drept, intrucat nu detinea permis de conducere.
Este de asemenea adevarat ca, chiar si contextul relevat de inculpat, acesta putea alege sa nu procedeze in aceasta maniera, fara a incalca valorile sociale protejate de legea penala, putand solicita serviciile unui taxi, dar maniera in care se poate presupune la acest moment ca a actionat nu este cea a unei persoane dezinvolte, care manifesta dispret fata de regulile sociale a caror incalcare poate atrage raspunderea penala, ci a unei persoane care a actionat gresit, in contextul unor imprejurari exterioare nefavorabile, atitudine pentru care, daca se va stabili pe deplin vinovatia sa, va fi pedepsit conform legii.
In plus, trebuie subliniat si faptul ca intre inculpat si partea vatamata existau relatii apropiate, de vecinatate si prietenie, in virtutea carora inculpatul avea acces la domiciliul partii vatamate care, desi a relatat ca nu i-a dat inculpatului acordul pentru folosirea autoturismului, nu intelege sa formuleze plangere impotriva acestuia pentru comiterea infractiunii de "furt de folosinta", adaugand totodata cu nu intelege sa formuleze plangere impotriva martorei CAG , pentru savarsirea de catre aceasta a unei infractiuni prevazute de legea penala.
Este adevarat ca aceasta manifestare de vointa a partii vatamate nu poate avea o relevanta deosebita sub aspectul tragerii la raspundere penala a inculpatului, intrucat actiunea penala este supusa principiului oficialitatii, nefiind incidenta niciuna din situatiile prevazute de art. 210 Cod penal, insa aceasta imprejurare se impune a fi analizata prin prisma impactului concret pe care presupusa comitere a acestei fapte o poate avea asupra comunitatii in ansamblu si a necesitatii unei reactii ferme din partea societatii pentru preintampinarea comiterii unor astfel de fapte.
Referitor la presupusa conducere de catre inculpat a unei infractiuni privind regimul circulatiei pe drumurile publice, constand in conducerea unui autoturism pe drumurile publice, in conditiile in care nu poseda permis de conducere, judecatorul considera ca trebuie avute in vedere, in mod conjugat doua aspecte.
Daca fapta a fost comisa pentru a asigura transportarea de urgenta a unui minor la spital, asa cum sustine inculpatul, acest lucru, ce nu este de natura sa inlature raspunderea penala a acestuia, este totusi in masura sa imprime faptei concrete un grad de pericol social mai redus, pentru ca, in aceasta ipoteza, inculpatul nu s-a manifestat ca o persoana care, in mod voit si dezinvolt a incalcat regulile privind circulatia pe drumurile publice, ignorand pericolul la care ii poate expune pe ceilalti participanti la trafic, ci mai degraba ca o persoana care a considerat, in mod gresit, e adevarat, ca necesitatea de a actiona rapid pentru a iesi din impas intr-o situatie dificila, primeaza fata de necesitatea de a respecta regulile de drept.
In conditiile in care inculpatul a fost condamnat anterior pentru comiterea unei infractiuni de "ucidere din culpa", era necesar ca acesta sa fie cu atat mai constient ca nerespectarea dispozitiilor legale care guverneaza siguranta circulatiei pe drumurile publice poate avea consecinte grave asupra celorlalti participanti la trafic, desi fapta pentru care a fost condamnat anterior era de o alta natura.
In acest sens, din considerentele sentintei penale nr. 2315 din 26.06.2009 a Judecatoriei Iasi, depusa de reprezentantul Ministerului Public, reiese ca inculpatul a fost condamnat la o pedeapsa de un an si opt luni inchisoare, pentru ca, in data de 20.03.2008, in timp ce conducea un moped, fara a purta casca de protectie, a fost surprins de frana autoturismului ce circula in fata sa si a tras instinctiv de ghidonul motociclului spre dreapta, pentru a evita o ciocnire, lovind insa bordura, iar in urma impactului atat inculpatul cat si victima au fost proiectati de pe motociclu spre dreapta, victima decedand intrucat s-a lovit cu capul de bordura de beton, iar inculpatul a recunoscut si regretat comiterea acestei fapte.
Raportat la persoana inculpatului, instanta retine, asa cum a precizat si procurorul de caz, ca acesta nu este la primul conflict cu legea penala, figurand cu mai multe hotarari de condamnare pentru comiterea, atat in timpul minoritatii, cat si ulterior, a mai multor infractiuni indreptate impotriva partrimoniului, precum infractiuni de "furt calificat" si "talharie", fiind liberat conditionat din executarea ultimei pedepse aplicate in data de 04.01.2011, cu un rest neexecutat de 483 de zile.
Din sentinta pronuntata de J. B. (sentinta de contopire) rezulta ca inculpatul a fost plasat in mediul carceral o singura data (cu exceptia a doua zile, in care acesta a fost retinut, din 10.06.2006-11.06.2006 si 25.01.2007), incepand cu data de 05.11.2008-04.01.2011.
Rezulta astfel ca inculpatul, care a avut o activitate infractionala ampla anterior incarcerarii sale, a executat pedeapsa rezultanta aplicata in regim de detentie pe o perioada de doi ani si doua luni, imprejurare in care trebuia sa fie pe deplin constient de faptul ca, orice abatere de la regulile de drept poate fi sanctionata drastic de organele judiciare.
Cu toate acestea, in conditiile in care configuratia concreta a faptelor presupus a fi fost comise de inculpat nu poate fi pe deplin stabilita la acest moment procesual, iar daca ar fi luata in considerare versiunea expusa de inculpat, nu ar rezulta ca faptele concrete comise de acesta ar fi apte, prin natura lor, sa determine un pericol concret pentru ordinea publica (in conditiile in care acestea pot avea un caracter accidental si conjunctural si nu ar putea duce la concluzia univoca ca inculpatul, daca ar fi lasat in libertate ar continua sa comita alte infractiuni), impunerea masurii arestarii preventive prin luarea in considerare in mod exclusiv a antecedentelor penale ale inculpatului ar duce la concluzia inacceptabila ca orice persoana care are antecedente penale trebuie cercetata in stare de arest preventiv.
Or, aprecierea in sensul intrunirii conditiilor prevazute de art. 148 alin. 1 lit. f cod procedura penala trebuie sa se bazeze pe o analiza in concret a tuturor circumstantelor factuale, fara a se face abstractie in aceasta analiza de datele ce caracterizeaza persoana inculpatului pentru a se ajunge la concluzia certa a existentei unor probe privind un pericol real, efectiv si concret pentru ordinea publica in conditiile lasarii in libertate a inculpatului, ceea ce, in opinia judecatorului, nu se regaseste in prezenta cauza.