Scoaterea de sub urmarire penala a invinuitului. Fapta care nu prezinta gradul de pericol social al unei infrac?iuni.

Prin rezolutia din 17.01.2013 a Parchetului de pe langa Tribunalul Ia?i s-a dispus inceperea urmarii penale fata de invinuitul F.C., sub aspectul savarsirii infractiunii prevazuta de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
 La finalizarea urmaririi penale, analizand cauza prin prisma criteriilor art. 181 alin. 2 Cod penal, organul de urmarire penala a apreciat ca fapta comisa de invinuit nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni, iar reeducarea acestuia se poate realiza si prin aplicarea unei sanctiuni cu caracter administrativ, motiv pentru care, prin ordonanta din 20.03.2013, a dispus, in temeiul art. 11 pct. 1 lit. b si art. 10 b1 Cod de procedura penala, scoaterea de sub urmarire penala a invinuitului si i s-a aplicat o amenda administrativa in cuantum de 100 lei.  
Impotriva solutiei de dispusa de procuror, partea vatamata a formulat plangere la prim procuror, in temeiul art. 278 Cod de procedura penala, sustinand ca solu?ia este nelegala, apreciindu-se in mod gresit ca fapta nu prezinta gradul de pericol social al unei infrac?iuni din moment ce invinuitul nu a acoperit integral prejudiciul.
Prin ordonanta nr. 509/2/II/2013 din 26.04.2013, prim procurorul Parchetului de pe langa Tribunalul Ia?i, a respins ca neintemeiata plangerea partii vatamate.
S-a retinut de catre prim procuror ca pericolul social al faptei a fost obiectiv apreciat de catre procuror. Fi?ele sintetice ata?ate la dosar releva faptul ca, dupa luna octombrie 2009, la debitele inregistrate, s-au calculat majorari de intarziere. Acestea  din urma reprezinta o sanc?iune aplicata contribuabilului pentru nerespectarea termenului de plata a obliga?iilor fiscale, situa?ie ce nu atrage  raspunderea penala, intrucat accesoriile nu reprezinta urmarea comiterii infrac?iunii iar neplata acestora nu beneficiaza de incriminare ?i sanc?iune in Legea nr. 241/2005.
Impotriva acestei solutii partea vatamata a inteles sa formuleze plangere, in conformitate cu prevederile art. 2781 Cod de procedura penala, ce face obiectul prezentei cauze.
In temeiul art. 2781 alin. 7 Cod de procedura penala instanta, procedand la judecarea plangerii formulate de petenta, pe baza lucrarilor si a materialului din dosarul cauzei, constata ca aceasta nu este intemeiata, urmand sa mentina solutia dispusa de catre Parchetul de pe langa Tribunalul Ia?i, ca fiind legala si temeinica, in considerarea urmatoarelor argumente:  
In fapt, in anul 2004 a fost infiintata S.C. PD.I. S.R.L., al carei asociat unic si administrator era intimatul-invinuit FC. Societatea avea ca obiect principal de activitate ,, comertul cu ridicata de material lemnos ?i materiale de construc?ii’’, cod CAEN 4673.
In calitate de administrator la S.C. P.D.I. S.R.L, in perioada octombrie 2008-octombrie 2009, intimatul F.C. a retinut de la salariatii societatii sumele datorate bugetului de stat (reprezentand contributiile de asigurari sociale, contributiile de asigurari pentru somaj si impozitele pe veniturile din salarii si asimilate salariilor), pe care insa nu le-a virat la bugetul general consolidat al statului in termen de 30 de zile de la data scadentei, cauzand astfel un prejudiciu in suma de 4618 lei, pentru neplata acestor sume fiind calculate penalita?i de intarziere in suma de 3625 lei.
In cursul urmaririi penale, audiat cu respectarea garan?iilor procesuale, intimatul-invinuit F.C. a recunoscut ca nu a virat la bugetul general consolidat al statului contribu?iile re?inute de la angaja?i ?i in contextul critic socio-economic a facut demersuri pentru acoperirea prejudiciului, achitand suma de 4618 lei reprezentand prejudiciul produs prin comiterea faptei incriminata de art. 6 din Legea nr. 241/2005 (chitan?e, filele 96-99 d.u.p.).
In drept, potrivit art. 181 Cod penal, "nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, daca prin atingerea minima adusa uneia din valorile aparate de lege si prin continutul ei concret, fiind lipsita in mod vadit de importanta, nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni."
Alineatul 2 al aceluiasi text de lege prevede ca : "La stabilirea in concret a gradului de pericol social se tine seama de modul si mijloacele de savarsire a faptei, de scopul urmarit, de imprejurarile in care fapta a fost comisa, de urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce, precum si de persoana si conduita faptuitorului."
Instanta re?ine ca o fapta este infractiune numai daca legea o prevede, in continutul ei specific, ?i daca aceasta prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni.
Pe de alta parte, pericolul concret nu se confunda cu pericolul social generic, prezumat de legiuitor atunci cand a incriminat aceasta fapta.
Instanta apreciaza pericolul social concret al faptei, pentru ca aceasta sa constituie infractiune din analiza dialectica a tuturor imprejurarilor cauzei penale, imprejurari in care faptuitorul si persoana sa nu pot fi disociate de faptele savarsite.
 A retine in constructia acestui rationament, numai imprejurarile ce caracterizeaza fapta savarsita, facand abstractie de  persoana invinuitului care este la primul impact cu legea penala, ar insemna ca instanta sa nu tina seama de o serie de elemente care particularizeaza contextul conduitei invinuitului si sa vicieze o judecata rationala a cauzei sub toate aspectele acesteia, dovedite, astfel cum s-a aratat, pe baza de probe.
In spe?a, in mod corect s-a dispus de catre procuror scoaterea de sub urmarire penala a invinuitului, re?inand ca in cauza ca sunt aplicabile prev. art. 10 alin. 1 lit. b1 Cod procedura penala, intrucat intimatul-invinuit nu are antecedente penale, fiind la prima abatere, aplicarea unei sanctiuni cu caracter administrativ fiind suficienta pentru indreptarea sa, fara a fi necesara aplicarea unei pedepse.
 In plus, atitudinea de recunostere si regret a intimatului -invinuit a fost dublata de conduita pozitiva in sensul achitarii sumelor de bani reprezentand prejudiciul produs prin comiterea faptelor incriminate de art. 6 din Legea nr. 241/2005 (restul datoriei, in suma de 3625 lei, fiind compus din accesorii ce au relevanta doar sub aspectul laturii civile), imprejurari care, in contextul circumstantelor personale la care am facut referire anterior, trebuie sa primeasca o valorificare adecvata.
A?a fiind, instan?a a re?inut ca procurorul a facut o corecta evaluare a gradului de pericol social al faptei savarsite de invinuit, re?inand ca aceasta nu prezinta gradul de pericol social al unei infrac?iuni. S-a apreciat de catre instan?a ca aplicarea in cauza a unei sanctiuni cu caracter administrativ trebuie privita ca un ultim avertisment, cu caracter disuasiv, care este in masura sa realizeze cel mai bine scopurile fundamentale ale procesului penal, astfel cum acestea sunt definite prin art. 1 Cod procedura penala, in special cu referire la asigurarea preventiei generale.
Pentru toate aceste considerente, instanta, vazand dispozitiile art. 2781 alin. 8 lit. a Cod procedura penala, a respins plangerea formulata de petenta, ca nefondata si a mentinut solutia dispusa de procuror.