Contopire pedepse. Recunoa?terea pe cale incidentala a unei hotarari de condamnare pronun?ata in strainatate. Condi?ii privind recunoa?terea.

Prin cererea  formulata la data de 14.09.2012,  petentul-condamnat G.R.C., aflat in stare de detentie in Penitenciarul din Chateaudun Fran?a, a solicitat instantei, in temeiul dispozitiilor art. 449 din Codul de procedura penala, rap. la art. 34 din Codul penal, sa dispuna contopirea pedepsei de 6 (sase) luni inchisoare (cu executare in regim privativ de libertate), aplicata, pentru savarsirea infractiunii de "vatamare corporala", prev. si ped. de art. 181 alin.(1) din Codul penal,  prin  sentinta penala nr.3543 din data de  30.11.2007 a Judecatoriei Iasi,  modificata prin decizia penala nr.  300 din data de 27.06.2008 a Tribunalului Iasi,  ramasa definitiva prin  decizia penala nr. 281 din data de 12.05.2009 a Curtii de Apel Iasi si a pedepsei de 8 (opt)  ani inchisoare,  aplicata   de  Curtea de  Apel din Paris - Camera Corectionala, la data de 30.06.2009,  mentinuta de Curtea de Apel din Versailles - Camera de Condamnare, la data de 29.03.2012, in dosarul nr. 12/00364,  pentru savarsirea  unor infractiuni de "proxenetism",   precum si recunoasterea, pe cale incidentala,  in temeiul art.122 din Legea nr.302/2004, cu modificarile si completarile ulterioare,  a hotararii penale  pronuntate de  Curtea de Apel din Versailles - Camera de Condamnare, la data de 29.03.2012, in dosarul nr. 12/00364.
 In drept, cererea a fost intemeiata pe  dispozitiile art.122 din Legea nr.302/2004, art.33 si art.36 din Codul penal si art. 449 din Codul de procedura penala.
Fata de data savarsirii infractiunilor (05.02.2005 si, respectiv,  perioada 01.01.2003-04.05.2004) de catre petentul-condamnat GRC, precum si raportat la  momentul ramanerii definitive a sentintei penale nr.3543 din data de  30.11.2007 a Judecatoriei Iasi,  ramasa definitiva prin decizia penala nr. 281 din data de 12.05.2009 a Curtii de Apel Iasi  si, respectiv,  a hotararii penale a  Curtii de  Apel din Paris - Camera Corectionala, la data de 30.06.2009 ramasa definitiva la data de 29.03.2012, instanta constata ca petentul-condamnat a savarsit infractiunile sus-mentionate mai inainte de a fi fost condamnat definitiv pentru  vreuna dintre ele,  ceea ce  corespunde,  conform dispozitiilor art. 33 lit. a) din Codul penal roman, concursului real de infractiuni - materie in  care sunt aplicabile (ca (si) tratament sanctionator, respectiv ca sistem de sanctionare a  concursului de infractiuni),  prevederile art. 34-36 din Codul penal roman.
Pentru a se putea  da insa, in speta de fata, eficienta dispozitiilor legale  romane privind pluralitatea de infractiuni sub forma concursului de infractiuni (inclusiv deci  in ce priveste aplicabilitatea  dispozitiilor  art. 36 din Codul penal roman, rap. la art.  34 si 35 din Codul penal roman - in materia tratamentului penal sanctionator al concursului de infractiuni) este  necesar  ca  hotararea penala pronuntata de instantele franceze, respectiv  hotararea Curtii de  Apel din Paris - Camera Corectionala din data de 30.06.2009 sa-si produca efectele  pe teritoriul satului roman (ceea ce implica recunoasterea de catre  autoritatile judiciare romane a hotararii  penale pronuntate de  instantele penale franceze), adica sa  fie recunoscuta   pe teritoriul statului roman.
In aceste conditii, instanta urmeaza a analiza in continuare daca, in cadrul cererii  de contopire  de pedepse, poate fi recunoscuta, pe cale incidentala, hotararea penala pronuntata  de  Curtea de Apel din Versailles - Camera de Condamnare, la data de 29.03.2012, in dosarul nr. 12/00364.
In ce priveste recunoasterea pe cale incidentala a hotararii penale a Curtii de  Apel din Paris - Camera Corectionala sunt aplicabile, in drept, dispozitiile  art.134 din Legea nr.302/2004, privind cooperarea judiciara internationala in materie penala, republicata,  conform carora: "Recunoasterea se poate face pe cale incidentala in cadrul unui proces penal in curs, de catre procuror in faza de urmarire penala sau de catre instanta in fata careia cauza este pendinte".
In aceasta materie, Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectiile Unite, ca  urmare a promovarii unui recurs in interesul legii generat de practica neunitara a instantelor romane, prin Decizia (RIL) nr.9 din data de  15 noiembrie 2010 (Decizie data cu privire la interpretarea dispozitiilor art.119 (fostul art. 119 (anterior republicarii Legii nr. 302/2004),  actualmente art. 134) din Legea nr.302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala, cu modificarile si completarile ulterioare,  a statuat cu privire la  intelesul sintagmei “proces penal in curs"  (in cadrul caruia se poate realiza recunoasterea, pe cale incidentala, a unei hotarari penale straine), stabilind ca sintagma "proces penal in curs",  cuprinsa  in dispozitiile art.119  (in prezent, art.134) din Legea nr.302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala, cu modificarile si completarile ulterioare (republicata), se interpreteaza in sensul ca recunoasterea pe cale incidentala a unei hotarari penale straine sau a unui act juridic strain se poate face si in faza privind punerea in executare a hotararilor penale definitive, astfel ca orice cerere de modificare a pedepselor,  intemeiata pe dispozitiile art.449 din Codul de procedura penala, precum si contestatia la executare reglementata in art.461 din Codul de procedura penala,  intruneste/intrunesc trasaturile unui "proces penal in curs" in acceptiunea art.134 (fost art.119) din Legea nr.302/2004 cu modificarile si completarile ulterioare, asemenea cereri  fiind susceptibile sa le  dea procedurilor judiciare respective  atribut de cauza pendinte in fata instantei de judecata careia ii revine competenta sa le solutioneze - asa cum este cazul si in speta data  (avand ca obiect  cererea (cerere principala) de contopire  de pedepse.
  Fata de  aceasta,  raportat la obiectul cererii (principale) ce face obiectul prezentei proceduri judiciare (cerere  de contopire  de pedepse),  instanta va analiza in continuare  indeplinirea conditiilor  pentru recunoastere -  conditii impuse de dispozitiile art.131 din Legea nr.302/2004 din Legea nr.302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala, cu modificarile si completarile ulterioare (republicata).
Chiar daca nu exista o dispozitie legala expresa in acest sens, prin care sa se impuna  - (si) in cazul recunoasterii pe cale  incidentala  -  respectarea conditiilor prevazute de art.131 din Legea nr.302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala, cu modificarile si completarile ulterioare (republicata), nu se poate concepe impunerea de catre lege a  acestor conditii  ("conditii privind recunoasterea") doar in cazul recunoasterii unei hotarari straine pe cale principala, astfel incat instanta  apreciaza  aceste conditii ("conditii  pentru recunoastere", prevazute de art. 131 din Legea nr.302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala, cu modificarile si completarile ulterioare republicata),  ca fiind  valabile si necesare in cazul ambelor tipuri de recunoastere  (pe cale principala sau, dupa caz, pe cale incidentala) care pot interveni intr-o cauza penala.
Or, conditiile pentru recunoasterea unei hotarari straine sunt prevazute de dispozitiile art.131 din Legea 302/2004,  privind cooperarea judiciara internationala in materie penala, cu modificarile si completarile ulterioare (republicata),  dispozitii care stipuleaza faptul ca recunoasterea unei hotarari penale straine sau a unui act judiciar strain poate avea loc daca:
a) Romania si-a asumat o asemenea obligatie printr-un tratat international la care este parte;
b) a fost respectat dreptul la un proces echitabil, in sensul art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, incheiata la Roma la 4 noiembrie 1950, ratificata de Romania prin Legea nr. 30/1994;
c) nu a fost pronuntata pentru o infractiune politica sau pentru o infractiune militara care nu este o infractiune de drept comun;
d) respecta ordinea publica a statului roman;
e) hotararea sau actul judiciar poate produce efecte juridice in Romania, potrivit legii penale  romane;
f) nu s-a pronuntat o condamnare pentru aceleasi fapte impotriva aceleiasi persoane in Romania;
g) nu s-a pronuntat o condamnare pentru aceleasi fapte impotriva aceleiasi persoane intr-un alt stat, care a fost recunoscuta in Romania.
Procedand la analiza acestor conditii, instanta constata ca prin Tratatul de aderare la Uniunea Europeana, Romania si-a asumat obligatia recunoasterii hotararilor provenind de la autoritatile statelor membre ale Uniunii, fiiind  necesar sa se constate ca in fata instantelor statului strain emitent a fost respectat dreptul la un proces echitabil, in sensul art. 6 din Conventia europeana asupra drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
In acest sens, raportat la speta de fata, instanta constata ca acuzatia penala formulata impotriva petentului-condamnat GRC a fost solutionata de o instanta independenta si impartiala, Curtea de Apel Paris-Camera corectionala si, respectiv, Curtea de Apel din Versailles - Camera de Condamnare, neexistand obiectiuni formulate de catre  petentul-condamnat cu privire la incalcarea drepturilor sale pe parcursul desfasurarii procesului penal, in fata instantelor franceze. Totodata, instanta constata ca [,]  condamnarea petentului nu a fost pronuntata pentru o infractiune politica sau pentru o infractiune militara, iar hotararea in cauza  respecta ordinea publica a statului roman, respectiv este conforma cu principiile fundamentale ale statului de drept, consacrate in Constitutia Romaniei.
Instanta arata in continuare ca in ceea ce priveste conditia  dublei incriminari, privita  in abstracto, aceasta presupune ca fapta sa fie considerata infractiune atat in statul solicitant, cat si in statul solicitat, fara sa fie necesar ca infractiunea sa fie identic incriminata, fiind suficient sa existe o corespondenta intre elementele constitutive esentiale ale infractiunii. In schimb, in ceea ce priveste conditia  dublei incriminari, privita  in concreto, instanta arata ca aprecierea dublei incriminari in concreto implica nu numai ca fapta sa fie infractiune in legislatia ambelor state,  ci si, in egala masura, ca faptuitorul sa poata sa fie sanctionat, conform legii statului solicitat. 
Astfel, instanta constata ca faptele pentru care petentul  GRC a fost condamnat  de instantele straine franceze la o singura pedeapsa de 8 (opt) ani inchisoare inchisoare isi gasesc corespondentul in dreptul roman in continutul infractiunii de "proxenetism",   prev. si ped. de art. 329  din Codul penal roman.  Totodata,  din fisa de cazier  judiciar  a petentului-condamnat,  rezulta ca  impotriva  acestuia  nu s-a pronuntat o condamnare pentru aceleasi fapte, nici in Romania si nici intr-un alt stat (cu recunoasterea, in aceasta din urma situatie,  in Romania). Ca atare,  raportat la aceste conditii (de recunoastere) sus-analizate, instanta  constata ca  in speta   de  fata  regula   ne bis in idem   nu  este  incalcata.
Procedand  insa  la  analiza conditiei producerii de efecte juridice  in  Romania  a hotararii penale pronuntate de catre instantele franceze, potrivit legii penale romane, instanta constata ca aceasa conditie nu este indeplinita  pentru urmatoarele considerente:
Potrivit certificatului de cazier judiciar national (Franta), petentul-condamnat figureaza cu o singura condamnare, respectiv cea pronuntata  prin hotararea penala de Curtea de Apel Paris  - Camera Corectionala la pedeapsa de 8 (opt) ani inchisoare,  cu executare in regim de detentie. In prezent, acesta executa in Franta (fiind detinut in Penitenciarul Chateaudun, Versailles) pedeapsa privativa de libertate (de 8 (opt) ani inchisoare). Instan?a re?ine ca in procedura  judiciara de modificare de pedepse (inclusiv deci in ce priveste modificarea pedepsei stabilita de catre autoritatea judiciara franceza, pe care instanta romana ar trebui sa o realizeze prin contopirea, conform dispozitiilor legale romane incidente in materie - art. 449 alin.(1) lit. a) din Codul de procedura penala, rap. la art. 36 din Codul penal, cu referire la art. 34 - 35 din Codul penal  - ,  cu  pedeapsa aplicata  petentului-condamnat de catre instanta romana intr-o pedeapsa rezultanta) se impune recunoasterea hotararii autoritatii  judiciare straine si anularea mandatului de executare  a pedepsei inchisorii emis de autoritatile judiciare straine (franceze),  prealabil emiterii unui nou mandat de executare a pedepsei inchisorii,  la ramanerea definitiva a  hotararii  prin care s-a dispus cu privire la modificarea de pedepse.  Intrucat  insa,  petentul-condamnat  GRC executa la acest moment  pe teritoriul statului francez (in Penitenciarul Chateaudun, Versailles) pedeapsa privativa de libertate de 8 (opt) ani inchisoare), ce i-a fost aplicata de catre instanta straina (franceza), instanta observa ca recunoasterea (eventuala) pe cale incidentata a hotararii penale pronuntate de instanta franceza  nu ar  (putea) produce efecte juridice pe teritoriul statului roman. O astfel de recunoastere ar interfera, in schimb, in caracterul executoriu al hotararii penale franceze. Mai mult, in cazul in care instanta (romana) ar dispune contopirea pedepselor cu inchisoarea la care a fost condamnat petentul GRC prin  hotararile  penale referite anterior, contopirea de pedepse astfel dispusa de catre instanta romana, in conditiile in care petentul-condamnat executa  la momentul de fata  pedeapsa  privativa de libertate intr-un penitenciar din Franta, ar produce efecte juridice in aceasta din urma tara, astfel  incat  s-ar ajunge la situatia ca o decizie (hotarare) a unei autoritati juridice romane sa fie lipsita de efecte pe teritoriul statului roman, dar sa-si produca efectele pe teritoriul unui alt stat (respectiv, pe teritoriul statului francez, in speta de fata), aspect ce contravine cooperarii judiciare internationale in materie penala.
 Intr-o atare situatie, instanta arata ca, in ce-l priveste pe petentul-condamnat G RC, singura modalitate si unicul  moment  in  care recunoasterea hotararii penale pronuntate de catre instanta franceza ar putea produce efecte in Romania este cel al dispunerii  transferarii persoanei condamnate sus-mentionate  din Franta (ca stat de condamnare) in Romania (ca stat de executare), in vederea executarii pedepsei, in conditiile prevazute in aceasta materie (privind "transferarea persoanelor condamnate") de art. 141  si urmatoarele din Titlul VI -  intitulat "Transferarea persoanelor condamnate"- din Legea nr. 302/2004,  privind cooperarea judiciara internationala in materie penala, cu modificarile si completarile ulterioare (republicata). 
Avand in vedere aceste aspecte, in  conditiile in care petentul-condamnat este detinut (la momentul de fata) pe teritoriul statului francez, instanta constata ca recunoasterea, pe cale incidentala, in temeiul art.122 din Legea nr.302/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, a hotararii penale  pronuntate de  Curtea de Apel din Versailles - Camera de Condamnare, la data de 29.03.2012, in dosarul nr. 12/00364,  si contopirea pedepsei de 6 (sase) luni inchisoare (cu executare in regim privativ de libertate), ce i-a fost aplicata petentului-condamnat pentru savarsirea infractiunii de "vatamare corporala", prev. si ped. de art. 181 alin.(1) din Codul penal,  prin  sentinta penala nr.3543 din data de  30.11.2007 a Judecatoriei Iasi,  modificata prin decizia penala nr.  300 din data de 27.06.2008 a Tribunalului Iasi,  ramasa definitiva prin  decizia penala nr. 281 din data de 12.05.2009 a Curtii de Apel Iasi (in baza careia a fost emis, la data de 15.09.2009, de catre Judecatoria Iasi, mandatul de executare a pedepsei inchisorii nr. 4522/2007) cu pedeapsa de 8 (opt)  ani inchisoare,   ce i-a fost aplicata acestuia  de  Curtea de  Apel din Paris - Camera Corectionala, la data de 30.06.2009,  mentinuta de Curtea de Apel din Versailles - Camera de Condamnare, la data de 29.03.2012, in dosarul nr. 12/00364,  pentru savarsirea  unor infractiuni de "proxenetism", nu pot  avea loc decat dupa executarea de catre petentul-condamnat G.R.C. a  pedepsei privative de libertate  (de 8 (opt) ani inchisoare) aplicate  (de autoritatile judiciare franceze) in strainatate (pe teritoriul statului francez) sau dupa efectuarea transferului persoanei condamnate sus-mentionate din Franta  (ca stat de condamnare) in Romania (ca stat de executare), in vederea executarii pedepsei respective, in conditiile prevazute in aceasta materie .
 In acest context, instanta arata ca o  (eventuala)  recunoastere la acest moment a hotararii autoritatilor judiciare straine (franceze) -  respectiv,  hotararea penala  pronuntata  de Curtea de Apel Paris - Camera Corectionala,  mentinuta prin hotararea penala  pronuntata de Curtea de Apel din Versailles - Camera de Condamnare, la data de 29.03.2012, in dosarul nr. 12/00364 - ,   in procedura prevazuta de dispozitiile art.134 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara  internationala in materie penala,  cu modificarile si completarile ulterioare (republicata)  nu  este  admisibila, intrucat conduce la eludarea unui instrument de cooperare judiciara internationala in materie penala,  instrument prioritar, respectiv  -  transferarea  persoanelor condamnate.
Or, in raport de considerentele sus-expuse, instanta constata ca nu este  indeplinita in cauza de fata conditia prevazuta de art. 131 alin.(1) lit. e) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala, cu modificarile si completarile ulterioare (republicata), respectiv conditia (pentru recunoastere)  potrivit careia este necesar ca hotararea sau actul judiciar  sa poata  produce efecte juridice in Romania, potrivit legii penale  romane - ceea ce nu este cazul in speta de fata, asa cum s-a  relevat  prin considerentele  deja expuse. 
Pe cale de consecinta, fata de lipsa indeplinirii conditiei prevazute de art.  131 alin.(1) lit. e) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala, cu modificarile si completarile ulterioare (republicata), instanta, in baza dispozitiilor art. 449 alin.(1) lit.a) si alin.(2)-(3) din Codul de procedura penala,  a respins  cererea de contopire  de pedepse  formulata de catre  petentul-condamnat.