: Ridicarea controlului judiciar impus inculpatului. Relevanta termenului scurs de la momentul impunerii masurii si circumstantele personale ale inculpatului.

Unul dintre principiile fundamentale ale procesului penal este reprezentat de prezumtia de nevinovatie, reglementata de dispozitiile art. 52 Cod procedura penala, in conformitate cu care, orice persoana este considerata nevinovata pana la stabilirea vinovatiei sale printr-o hotarare penala definitiva.
In stransa legatura cu aplicarea efectiva a acestui principiu, este reglementata o alta regula de baza a procesului penal, potrivit art. 5 Cod procedura penala, in conformitate cu care, in tot cursul procesului penal este garantata libertatea persoanei.
Din analiza coroborata a acestor principii rezulta ca regula in desfasurarea unei proceduri penale indreptate impotriva unei persoane este reprezentata de judecarea acesteia in stare de libertate (inteleasa in sensul larg al acestei notiuni, ce presupune lipsa oricarei constrangeri adusa de organele judiciare).
Pe cale de exceptie, in considerarea interesului general al societatii, privita prin prisma necesitatii de a se asigura buna desfasurare a procesului penal, astfel incat orice persoana care a savarsit o infractiune sa poata fi pedepsita potrivit vinovatiei sale si nici o persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala, legea permite impunerea, in cadrul procesului penal, a unor masuri preventive, ce sunt reglementate in mod strict, tocmai pentru ca intruziunea pe care acestea o aduc, in diferite grade, asupra libertatii individului, sa fie temeinic justificata.
In acest sens, instanta retine ca, potrivit dispozitiilor art. 136 Cod procedura penala, scopul masurilor preventive este reprezentat fie de necesitatea de a se asigura buna desfasurare a procesului penal, fie pentru a se impiedica sustragerea invinuitului sau a inculpatului de la urmarirea penala, de la judecata sau de la executarea pedepsei.
Prin urmare, mentinerea unei masuri preventive este justificata, atat timp cat subzista scopul pentru care aceasta a fost impusa initial.
Analizand datele concrete ale prezentei cauze, instanta retine ca, atat arestarea preventiva a inculpatul, cat si, ulterior, liberarea provizorie sub control judiciar a acestuia au fost pe deplin fundamentate la momentul luarii acestora, avand in vedere particularitatile obiective ale prezentei cauze, necesitatea asigurarii, in bune conditii a cercetarilor penale si, ulterior, a cercetarii judecatoresti de catre instanta, cu analiza justa si corecta a datelor ce caracterizeaza persoana inculpatului.
De asemenea, dupa desfasurarea in cea mai mare parte a cercetarii judecatoresti in prezenta cauza, instanta retine ca subzista, si la acest moment procesual, indiciile temeinice in sensul ca inculpatul ar putea fi autorul infractiunilor pentru care s-a dispus trimiterea sa in judecata, iar aceste infractiuni au un caracter grav, in conditiile in care prin comiterea acestora au fost afectate relatiile sociale ce protejeaza atat increderea cetatenilor in sistemul monetar al altor state, in conditiile in care se poate presupune in mod rezonabil ca inculpatul a pus in circulatie valori straine falsificate, cat si relatiile ce ocrotesc increderea reciproca ce ar trebui sa existe intre participantii la relatiile contractuale, ce par a fi fost "amagiti" la momentul la care au contractat cu inculpatul, si, in fine, relatiile sociale ce asigura o stricta evidenta si autorizare a armelor si munitiilor care pot fi puse in circulatie.
Instanta constata ca inculpatul a fost audiat in mod detaliat si complet de instanta de judecata, ocazie cu care acesta a invocat existenta mai multor imprejurari de natura sa-i inlature vinovatia cu privire la faptele pentru care s-a dispus trimiterea sa in judecata, insa instanta apreciaza ca simpla nerecunoastere de catre inculpat a acuzatiei penale formulate impotriva sa nu poate reprezenta, in mod abstract si neconditionat, un temei al mentinerii controlului judiciar sub care acesta se afla in prezent, din moment ce acesta are in continuare dreptul ca, in contextul indiciilor de vinovatie existente in cauza, sa poata dovedi, eventual, lipsa lor de temeinicie.
La acest moment, instanta este tinuta, ca necesitate a respectarii prezumtiei de nevinovatie a inculpatului, la analize cu caracter abstract si nedeterminat, doar in ceea ce priveste probabilitatea pe care o indica probele administrate pana in prezent, urmand ca aprecierea globala si completa asupra intregului probatoriu administrat in cauza sa fie efectuata la momentul pronuntarii hotararii judecatoresti din prezenta cauza.
Motivele principale pentru care instanta apreciaza ca se impune ridicarea controlului judiciar sunt reprezentate, in principal, de durata de timp in care inculpatul s-a aflat sub incidenta unor masuri preventive in aceasta cauza.
In acest sens, instanta retine, asa cum s-a aratat mai sus, ca inculpatul a fost arestat preventiv din data de 28.08.2012 si sub controlul judiciar instituit de catre Tribunalul Iasi din data de 05.09.2012.
Rezulta astfel ca a trecut aproape un an de la momentul la care inculpatul a fost sub imperiul acestor masuri preventive, interval in care impunerea acestor constrangeri a fost apta sa asigure buna desfasurare a procesului penal, iar inculpatul s-a conformat pe deplin obligatiilor impuse dupa liberarea provizorie sub control judiciar.
Astfel, inculpatul s-a prezentat in mod constant atat la organele de cercetare penala si procuror, pentru a da declaratii si pentru a-i fi prezentat materialul de urmarire penala, precum si la instanta de judecata, la fiecare din termenele care au fost acordate, inclusiv la termenul la care aparatorul sau ales a lipsit, in contextul in care, respectarea acestei obligatii impuse de instanta, presupunea, de fiecare data deplasarea pe traseul Bucuresti-Iasi si inapoi.
In plus, pana la acest moment procesual, toate probele care se puteau administra in mod direct in fata instantei sesizata cu rechizitoriul intocmit de Parchetul de pe langa Judecatoria Iasi au fost deja administrate, urmatorul termen de judecata fiind acordat exclusiv pentru a se inainta rezultatul comisiilor rogatorii dispuse de catre instanta.
In aceste conditii, instanta a apreciat ca se pune problema respectarii in cauza a unui termen rezonabil in ceea ce priveste controlul judiciar instituit de instanta, proportionalitatea acestuia urmand a fi analizata cu referire directa la toate circumstantele particulare ale cauzei, precum si in legatura cu datele ce caracterizeaza persoana inculpatului.
Instanta tine sa sublinieze astfel ca masura liberarii provizorii sub control judiciar este o masura alternativa la masura arestarii preventive, ce impune, cu necesitate, asa cum rezulta din Decizia nr. 17/2011, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, in solutionarea unui recurs in interesul legii, subzistenta temeiurilor care au determinat initial arestarea preventiva a inculpatului.
Or, in ceea ce priveste cauza penala de fata, instanta retine ca faptele pentru care este acuzat inculpatul au fost comise in luna aprilie 2012, iar in intervalul de timp scurs de la momentul comiterii acestora, precum si de la momentul arestarii preventive si ulterior a liberarii sub control judiciar al inculpatului, a fost in masura sa diminueze ecourile negative ale comiterii acestora in randul opiniei publice; faptele de care este acuzat, desi sunt fapte grave, pentru care exista indicii temeinice ca ar fi putut fi comise de inculpat, nu sunt fapte de o gravitate extrema si nu sunt fapte comise cu violenta.
In plus, desfasurarea in bune conditii, in continuare, a cauzei penale nu reclama, la acest moment procesual, cu absoluta necesitate, prezenta inculpatului, iar acesta din urma a dovedit, in timpul scurs pana in prezent, necesitatea de a se conforma cu strictete dispozitiilor instantei.