Vatamare corporala din culpa. Culpa comuna. Reducerea cuantumului despagubirilor civile si a cheltuielilor de judecata proportional cu gradul de culpa retinut in sarcina inculpatului si a partii vatamate .

Prin sentinta penala nr. 2465 din 15.09.2011 a judecatoriei Iasi, inculpatul  T.E. a fost condamnat,  in baza art. 38 alin. 1 si 4 teza I din Legea nr. 319/2006 privind securitatea si sanatate in munca  la pedeapsa de 6 (sase) luni inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de nerespectare din culpa a obligatiilor si masurilor stabilite cu privire la securitatea si sanatatea in munca, iar in baza  art. 184 alin. 2 si 4 C.p.  la pedeapsa de 9 (noua) luni inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de  vatamare corporala din culpa.
In baza  at. 33 lit. b C.p. rap. la art. 34 lit. d C.p. instanta a contopit pedepsele aplicate, urmand ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea de 9 luni inchisoare, cu suspendare conditionata pe o durata de 2 ani si 9 luni, termen de incercare stabilit in conditiile art. 82 C.p.
Totodata instanta a facut aplicarea dispozitiilor art. 359 C.p.p. si art. 71 C.p.
In baza art. 14 C.p.p. rap. la art. 346 alin. 1 C.p.p. si art. 998-999 Cod civil, instanta a admis in parte actiunea civila si a obligat inculpatul, in solidar cu partea responsabila civilmente SC C.C. SRL,  la plata sumei de 1500 lei cu titlu de daune materiale, la plata sumei de 30 000 lei cu titlu de daune morale catre partea civila B.E.  si la plata sumei de 160 lei, reprezentand cheltuieli aferente transportului si asistenta medicala de urgenta, catre partea civila Serviciul de Ambulanta Iasi .
In temeiul disp. art. 191 alin. 1 si 3  C. proc. pen. instanta a obligat inculpatul in solidar cu partea responsabila civilmente SC C.C. SRL  sa achite statului suma de cate 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de acesta, in ambele faze ale procesului penal.
In temeiul disp. art. 193 alin. 1,2 si 4  C. proc. pen. instanta a admis in parte cererea privind acordarea cheltuielilor de judecata si a obligat inculpatul, in solidar cu partea responsabila civilmente SC C.C. SRL,  sa achite partii civile B. E.  suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare .
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta a avut in vedere faptul ca, la data de 12.04.2007, inculpatul T. E., in calitate de motostivuitorist la SC C. C. SRL, a efectuat o manevra constand intr-un transport de paleti din exteriorul catre interiorul unui depozit, manevra pentru care a trebuit sa deplaseze motostivuitorul de la platforma de incarcare la usa de acces principala si a traversat un culoar de legatura, de cca 16 m lungime, pana la intrarea propriu-zisa in depozit, in care se afla o intersectie a cailor de circulatie a motostivuitoarelor, intersectie in care inculpatul a efectuat un viraj usor la dreapta pentru a patrunde in depozit propriu-zis.
Totodata instanta a mai retinut ca pe calea de acces a motostivuitoarelor se aflau amplasate camine de vizitare a retelei de canalizare, iar partea vatamata B. E. se afla aplecata asupra caminului nr.1, aflata la o distanta de cca. 8 metri, deversand continutul unor sticle in caminul respective, moment in care a fost impinsa de catre inculpat cu incarcatura din fata utilajului pe o distanta de cca. 20 m, astfel cum rezulta si din raportul de expertiza criminalistica .Instanta a mai retinut ca inculpatul nu a respectat regulile privind manevrarea motostivuitoarelor, in sensul ca pe de o parte nu a respectat regulile de la pct. A din "Instructiune de lucru cu stivuitorul si transpaleta electrica", respectiv "la trecerea pe langa usi, la curbe cu vizibilitate redusa si in locuri unde isi desfasoara activitatea grupuri de persoane, se reduce viteza de deplasare pentru evitarea oricarui pericol si se emit semnale acustice"", iar pe de alta parte nu a respectat regulile de la pct. 3.3 din "Traficul pietonal si auto pe terioriul locatiei Iasi", in sensul ca "in locurile in care isi desfasoara activitatea grupuri de persoane, in caz de aglomeratie, la trecerea pe langa usi, la curbe la tecerea prin porti  (usi de acces depozite) se va micsora viteza de deplasare si se vor emite semnale acustice", iar “manevrele in zona de lucru trebuie facute cu viteza redusa si cu multa atentie, numai dupa ce conducatorul utilajului s-a asigurat ca nu sunt persoane in apropiere".
De asemenea instanta a retinut o culpa si in sarcina partii civile B. E., care nu a respectat regulile stabilite in instructiunea proprie privind traficul pietonal si auto pe teritoriul locatiei Iasi, respectiv prin stationarea victimei pe calea de circulatie marcata pentru mijloacele de transport intern din cadrul depozitului de bauturi racoritoare, culpa retinuta si prin raportul intocmit de Inspectoratul Teritorial de Munca Iasi cu ocazia cercetarii evenimentului, in sensul nerespectarii obligatiilor privind circulatia pe caile marcate pentru pietoni .
Imprejurarea ca partea vatamata deversa continutul pet-urilor pe calea de rulare a motostivuitorului este confirmata atat de insasi declaratia sa, cat si de declaratia martorului M. P., care a aratat ca partea vatamata B.E. “varsa cateva pet-uri de suc intr-un canal, respectiv primul canal de la usa de acces in  hala “.
Instanta a apreciat ca, in drept, faptele inculpatului, care la data de 12.04.2007, in calitate de angajat al SC C. C. SRL punct de lucru Iasi, pe functia de motostivuitorist, in exercitarea atributiilor de serviciu, a manevrat in mod necorespunzator motostivuitorul in interiorul unei hale, prin nerespectarea obligatiilor prevazute la pct.A din " Instructiuni de lucru cu stivuitorul si transpaleta electrica", pct. 3.3 din "Traficul pietonal si auto pe teritoriul locatiei Iasi", conditii in care a produs vatamarea numitei B. E., care a necesitat un numar de 150-180 zile de ingrijiri medicale pentru vindecare, conform certficatului medico-legal, intrunesc elementele consitutive ale infractiunilor de nerespectare din culpa a obligatiilor si masurilor stabilite cu privire la securitatea si sanatatea in munca, prev. de art. 38 alin. 1 si 4 teza I din Legea nr. 319/2006 privind securitatea si sanatate in munca si infractiunea de vatamare corporala din culpa, prev. de art. 184 alin. 2 si 4 C.p.  .
Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanta retine ca partea vatamata B.E. s-a constitutit parte civila in procesul penal impotriva inculpatului si a partii responsabile civilmente cu suma de 400 000 lei daune materiale,  10.000 lei reprezentand daune morale, pensie viagera pe viata raportat la salariu mediu pe economie.
Raspunderea civila delictuala insa, ca o sanctiune specifica dreptului civil aplicabila pentru savarsirea faptei ilicite cauzatoare de prejudicii este angajata numai prin intrunirea cumulativa a patru conditii deduse de art. 998 si 999 C. civ.
Potrivit art. 998 C. civ. "orice fapta a omului care cauzeaza altuia un prejudiciu obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat , a-l repara".
Asadar se cere dovedirea unui prejudiciu, existenta unei fapte ilicite, a unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu precum si existenta vinovatei celui care a cauzat prejudiciu (constand in intentia, neglijenta sau imprudenta cu care s-a actionat).
In ceea ce priveste daunele materiale solicitate de partea vatamata in cuantum de 400.000 lei instanta a retinut ca aceasta nu a facut dovada acestora in integralitate .
Instanta a retinut ca partea vatamata nu a facut decat in mod partial dovada unui rezultat daunator, direct, de natura patrimoniala al faptelor inculpatului, care sa determine dreptul si obligatia corelativa la reparare, in conditiile de angajare a raspunderii civile delictuale, in privinta daunelor materiale.
Astfel, la dosarul cauzei au fost depuse doar doua chitante care fac dovada prestarii unor servicii medicale catre partea vatamata B.E. si care insumeaza suma de 227, 35 lei . De asemenea, instanta a mai retinut ca aceasta din urma a efectuat si cheltuieli legate de ingrijirea sa dupa momentul externarii  din spital, platind in acest sens o persoana care sa o ingrijeasca cu suma de 400 lei pe luna, timp de 6-7 luni de zile, astfel cum rezulta din declaratia martorei V. S. .
In ceea ce priveste, daunele morale, instanta a apreciat ca acestea reprezinta satisfactii echitabile destinate a compensa  pecuniar suferintele fizice sau psihice urmare a faptei prejudiciabile a altei persoane dar ca prejudiciul moral trebuie dovedit sub aspectul existentei sale certe, doar intinderea acestuia fiind lasata la aprecierea instantei.
In ceea ce priveste prejudiciul moral suferit de partea vatamata instanta apreciaza ca acesta reprezinta rezultatul daunator direct de natura nepatrimoniala, al faptei ilicite si culpabile a inculpatului, prin care se aduce a vatamare valorilor si drepturilor extrapatrimonial care sunt strans legate de personalitatea umana.
Sub acest aspect, instanta apreciaza ca actiunea inculpatului, ca manifestare exteriorizata in sfera relatiilor sociale, a provocat in concret partii vatamate un prejudiciu cauzat personalitatii fizice a acesteia, respectiv prejudiciul nepatrimonial localizat la nivelul suferintelor fizice si psihice, efect al leziunilor fizice suferite.
Orice suferinta fizica presupune si o suferinta psihica ce se constituie intr-un prejudiciu nepatrimonial pretinzand reparatie.
In concret, instanta, constatand indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale, a apreciat sumele pe care le-a acordat ca fiind o reparatie adecvata a prejudiciului de ordin moral suferit de partea vatamata, urmare a faptei inculpatului.
Instanta a avut in vedere pe de o parte, atat culpa retinuta in privinta inculpatului cat si culpa concurenta a victimei dar si imprejurarea ca prin acordarea daunelor morale se urmareste a se da si partii vatamate, ca persoana prejudiciata, o satisfactie echitabila iar pe de alta parte, ca acestea constituie si o sanctiune pentru inculpat, ca autor al faptei ilicite, in scopul de a contribui la prevenirea eficienta a unor fapte similare in viitor.
Instanta apreciaza ca despagubirile civile acordate cu titlu de daune morale nu sunt destinate sa repuna parintii victimei in situatia anterioara savarsirii infractiunii, ci reprezinta o compensare patrimoniala adecvata a prejudiciului de ordin moral suferit de aceasta din urma, nefiind vorba nici de o reparare integrala, atata timp cat nu se poate repara integral ceea ce nu are corespondent pecuniar.
Recunoasterea in patrimoniul parintilor victimei, constituiti parti civile in procesul penal, a unui drept de despagubire se justifica prin aceea ca instanta a dorit sa ofere acestora o satisfactie care sa compenseze efectul vatamarii, fara a-l face insa sa dispara.
Cat priveste cuantumul daunelor morale acordate, avand in vedere imprejurarea ca aceste sume nu trebuie sa constituie nici amenzi excesive pentru autorul faptei ilicite, si nici venituri nejustificate pentru victima prejudiciului precum si principiul potrivit caruia stabilirea indemnizatiei destinate repararii prejudiciului moral se face in functie de gravitatea prejudiciului moral si in conformitate cu principiul echitatii, instanta apreciaza sumele acordate cu titlu de daune morale ca fiind o satisfactie echitabila a prejudiciului moral suferit de parintii victimei.
In ceea ce priveste cererea partii vatamate de acordare a unei pensii viagere raportata la salariul mediu pe economie, instanta apreciaza ca cererea este neintemeiata, avnd in vedere urmatoarele considerente:
Prejudiciul este conditia sine qua non  a raspunderii civile delictuale in lipsa acestuia neputandu-se angaja o asemenea raspundere, iar pentru a fi susceptibil de reparare prejudiciul trebuie sa fie cert si sa nu fi fost inca reparat.
Caracterul cert al prejudiciului presupune ca acesta sa fie sigur atat in privinta existentei sale, cat si in privinta posibilitatii de evaluare.
Prin urmare, un prejudiciu este cert daca este actual sau  daca este viitor, prin prejudiciu viitor intelegand un prejudiciu care desi nu s-a produs este sigur a se va produce in viitor, exista siguranta producerii sale, precum si suficiente elemente indestulatoare pentru a-i determina intinderea,  el fiind astfel susceptibil de evaluare.
Or, instanta a constatat ca prejudiciul invocat de partea vatamata cu privire la pierderea capacitatii de munca si acordarea in consecinta a unei pensii viagere nu are un caracter cert, nu reprezinta un prejudiciu viitor, ci un prejudiciu eventual, lipsit de cetitudine, avand pe de o parte imprejurarea ca nu se poate stabili daca partea vatamata ar fi continuat sa desfasoare o activitate din care sa obtina  vreun venit daca nu ar fi fost victima accidentului de munca, iar pe de alta parte instanta retine ca patea vatamata nu are un grad de invaliditate permanent, astfel cum rezulta din decizia medicala, aceasta fiind supusa revizuirii periodice, astfel incat nu se poate stabili cu exactitate durata in timp a prejudiciului supus repararii .