Achitare. fapta care nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni

Prin sentinta penala nr.2039/30.06.2011 pronuntata in dosarul nr. 16551/245/2010 al Judecatoriei Iasi,  instanta a  dispus, in  baza dispozitiilor  art.11 pct.2 lit.a) din Codul de procedura penala,  raportat la art.10 alin.(1) lit.b1) din Codul de procedura penala, cu referire la art.181 din Codul penal, achitarea inculpatei  C.T.R, pentru savarsirea infractiunii de "retinere si nevarsare, cu intentie,  in cel mult 30 de zile de la scadenta,  a sumelor reprezentand impozite sau contributii cu retinere la sursa", prev. si ped.  de art.6 din Legea nr.241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea art.41 alin.(2)  din Codul penal,  constatand  ca fapta  savarsita de catre inculpata nu prezinta  gradul de pericol social al unei infractiuni.  In baza dispozitiilor  art.91 lit. c) din Codul penal,  raportat la dispozitiile  art.181 alin.(3) din Codul penal,  s-a aplicat inculpatei  sanctiunea cu caracter administrativ a amenzii in cuantum de 1.000 (una mie)  lei (RON).
In speta, instanta  a retinut ca fapta inculpatei -  constand in aceea ca, in calitate de  unic asociat si administrator al unei societati comerciale, in baza aceleiasi rezolutii infractionale, cu intentie, in perioada iulie 2005 - martie 2006, a retinut si nu a virat la bugetul general consolidat al statului, in cel mult 30 de zile de la scadenta, impozitele si contributiile cu retinere la sursa (respectiv, impozitul pe veniturile din salarii, contributia individuala de asigurari sociale retinuta de la asigurati,  contributia personalului la fondul de somaj si contributia pentru asigurarile de sanatate retinuta de la asigurati, precum si accesoriile aferente acestor sume),  in suma  totala de 65.738  lei   (RON) - ,  fapta  circumscrisa din punctul de vedere al incriminarii  dispozitiilor art.6 din Legea nr.241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, referitoare la infractiunea de "retinere si nevarsare, cu intentie, in cel mult 30 de zile de la scadenta, a sumelor reprezentand impozite sau contributii cu retinere la sursa", in forma continuata, respectiv cu aplicarea dispozitiilor art. 41 alin.(2) din Codul penal, nu prezinta  gradul de pericol social al unei infractiuni.
Pentru a dispune astfel, instanta a  avut in vedere faptul ca,  desi in cauza exista o incalcare a relatiilor sociale referitoare la asigurarea resurselor bugetare din impozite si contributii, atingerea adusa valorilor sociale ocrotite este una minima, in conditiile in care toate operatiunile referitoare la calcularea si retinerea acestor impozite si contributii au fost consemnate, lunar, in documentele financiar-contabile  ale  societatii comerciale administrate de catre inculpata, care au fost prezentate organelor fiscale si judiciare spre verificare - pe de o  parte. Pe de alta parte,  instanta a retinut ca data pozitiva, in favoarea inculpatei, faptul ca   aceasta nu a urmarit sa ascunda existenta disponibilitatilor banesti din conturile societatii  comerciale administrate de catre dansa si din alte surse, derulate prin casieria societatii comerciale sus-referite,  analiza  documentelor - financiar contabile ale  societatii comerciale administrate de catre inculpata relevand cu fidelitate situatia reala a operatiunilor economico-financiare derulate prin firma inculpatei. A mai retinut instanta, sub aspectul scopului savarsirii faptei, faptul ca  atingerea adusa valorilor sociale ocrotite de legea penala este minima, intrucat neplata obligatiilor fiscale la termen atrage  dupa sine calcularea de majorari de intarziere care au tocmai  menirea de a acoperi prejudiciul cauzat bugetului general consolidat al statului. S-a apreciat in acest sens ca nevarsarea la buget a impozitelor si contributiilor retinute, indiferent de durata de timp in care nu au fost achitate, nu  atrage  dupa sine un prejudiciu irecuperabil, ci mai degraba o sarcina fiscala in plus pentru societatea  comerciala  debitoare. Instanta a retinut totodata, in ceea ce priveste imprejurarile in care fapta a fost comisa, ca retinerea si nevirarea sumelor respective  s-a datorat si faptului ca disponibilitatile banesti din conturile bancare  ale societatii comerciale administrate de catre inculpata nu au fost poprite de catre organele de executare ale creditorului bugetar, asa cum prevad dispozitiile art.149 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, inculpata neavand astfel impusa nicio restrictie la ridicarea (eventuala) a  sumelor de bani  din banca. S-a aratat ca, potrivit acestor dispozitii legale, dupa infiintarea popririi, banca nu mai poate sa procedeze la decontarea documentelor de plata primite si nici sa accepte alte plati din conturile debitorilor pana la achitarea integrala a obligatiilor fiscale inscrise in adresa de infiintare a popririi, cu exceptia sumelor necesare platii drepturilor salariale.
Or,  in speta data, desi societatea comerciala administrata de inculpata avea obligatii fiscale neachitate la bugetul general consolidat al statului, disponibilitatile din aceste conturi bancare nu au fost poprite de catre organele fiscale - pe de o parte. Pe de  alta parte, in perioada  analizata societatea comerciala administrata de inculpata a fost supusa sporadic inspectiilor si controalelor fiscale. In acest context s-a  apreciat de catre instanta ca savarsirea faptei de catre inculpata  aduce o atingere minima valorilor sociale ocrotite de lege si din perspectiva imprejurarilor in care fapta a fost comisa, intrucat inculpata a avut posibilitatea incalcarii cu usurinta a dispozitiilor fiscale incidente in materie, in contextul in care activitatea societatii comerciale administrate de catre dansa nu a facut obiectul verificarilor fiscale si a masurilor de executare silita de catre organele de inspectie fiscala pe perioade mari de timp, imrejurari  care, in opinia instantei,   au facilitat comiterea faptei de catre inculpata.
Raportat la aceste aspecte, avand in vedere si imprejurarea ca inculpata a achitat, in cursul judecatii,  integral prejudiciul cauzat, prin faptele sale,  bugetului general consolidat al statului, precum si tinand seama de faptul ca inculpata  nu  are antecedente penale, instanta a retinut ca fapta dedusa  judecatii aduce o atingere minima valorilor sociale ocrotite de legea penala si ca astfel   fapta inculpatei C.T.R. nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni.
In consecinta, instanta, in baza art. 345 alin. (3) din Codul de procedura penala si a dispozitiilor art.11 pct.2 lit.a) raportat la art.10 alin.(1) lit.b1) din Codul de procedura penala, cu referire la art.181 din Codul penal, a dispus  achitarea inculpatei  C.T.R.,  pentru savarsirea infractiunii de "retinere si nevarsare, cu intentie, in cel mult 30 de zile de la scadenta, a sumelor reprezentand impozite sau contributii cu retinere la sursa", prevazuta si pedepsita de art.6 din Legea nr.241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea art.41 alin.(2)  din Codul penal, constatand ca fapta acesteia nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni, iar -  in conformitate cu dispozitiile  art.181 alin.(3) din Codul penal raportate la art. art.91 lit.c) din Codul penal - i-a fost aplicata inculpatei  sanctiunea cu caracter administrativ a amenzii in cuantum de 1.000 (una mie) lei (RON),  apreciind ca prin aplicarea acestei sanctiuni administrative -  in cuantumul maxim prevazut de lege  - rolul coercitiv, educativ si preventiv al procesului penal va fi atins, iar pe viitor inculpata va avea o atitudine corecta fata de ordinea de drept instituita in materia impozitelor si a contributiilor sociale datorate bugetului general consolidat al statului.