Achitare in baza disp. art.11 pct.2 lit.a) din Codul de procedura penala rap. la art.10 alin.1 lit.b ind.1 din Codul de procedura penala, cu referire la disp. art.181 din Codul penal. Respingerea pretentiilor civile constand in dobanda.
(Sentinta penala nr. 1896 din data de 17.06.2011 pronuntata de Judecatoria Iasi)Prin sent. pen .nr.1896 din 17.06.2011 a Judecatoriei Iasi s-a dispus, in baza disp. art.11 pct.2 lit.a) din Codul de procedura penala rap. la art.10 alin.1 lit.b ind.1 din Codul de procedura penala, cu referire la disp. art.18 ind.1 din Codul penal, achitarea inculpatului S.S., necunoscut cu antecedente penale, pentru infractiunea constand in "retinere si nevarsare, cu intentie, in termen de cel mult 30 zile de la scadenta, a sumelor reprezentand impozite sau contributii cu retinere la sursa", prev. si ped. de art.6 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea disp. art.41 alin.2 din Codul penal.
In baza disp. art.91 din Codul penal, a fost aplicata inculpatului S.S. sanctiunea administrativa a amenzii in cuantum de 800 lei.
Instanta a constatat achitat integral prejudiciul cauzat partii civile A.N.A.F., motiv pentru care, in baza disp. art.14 si art.346 din Codul de procedura penala, a fost respinsa actiunea civila exercitata in cadrul procesului penal de partea civila, prin reprezentantii sai legali, precum si cererea formulata de partea civila, de luare a masurilor asiguratorii asupra bunurilor mobile si imobile ale inculpatului si ale partii responsabile civilmente.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta a avut in vedere faptul ca inculpatul S.S. a fost trimis in judecata, in stare de libertate, prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Iasi, pentru savarsirea infractiunii constand in "retinere si nevarsare, cu intentie, in termen de cel mult 30 zile de la scadenta, a sumelor reprezentand impozite sau contributii cu retinere la sursa", prev. si ped. de art.6 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea disp. art.41 alin.2 din Codul penal, retinandu-se ca inculpatul, in perioada iulie 2007 - aprilie 2009, in calitate de asociat si administrator la o societate comerciala, in baza unei rezolutii infractionale unice, cu intentie, a retinut si nu a virat la bugetul consolidat al statului, suma totala de 17.681 lei, reprezentand taxe si impozite cu retinere la sursa.
Instanta a constatat faptul ca, din intregul probatoriul administrat in prezenta cauza penala, in cursul urmaririi penale, avand in vedere si declaratia data de catre inculpat, in fata instantei, de recunoastere neconditionata a faptei comise, s-a facut dovada faptului ca inculpatul S.S., in perioada iulie 2007 - aprilie 2009, in calitate de asociat si administrator la o societate comerciala, in baza unei rezolutii infractionale unice, cu intentie, a retinut si nu a virat la bugetul consolidat al statului, suma totala de 17.681 lei, reprezentand taxe si impozite cu retinere la sursa.
Evaluand insa in concret gradul de pericol social al faptei savarsite de catre inculpatul S.S., potrivit criteriilor stabilite de legiuitor la art.181 alin.(2) din Codul penal, instanta a constatat ca fapta dedusa judecatii nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni, pentru urmatoarele considerente:
Sub aspectul modului si mijloacelor de savarsire, instanta a constatat ca inculpatul S.S. a savarsit fapta in calitate de administrator al unei societati comerciale, cauzand bugetului consolidat al statului un prejudiciu de 25.996 lei, prejudiciu relativ modic si recuperat integral, asa cum rezulta din chitantele depuse la dosarul cauzei; raportat la aceste aspecte, instanta observa ca desi in cauza exista o incalcare a relatiilor sociale ocrotite de legea penala, atingerea adusa valorilor sociale ocrotite de lege este una minima, in conditiile in care prejudiciul cauzat bugetului de stat nu este foarte mare si a fost recuperat integral, asa cum s-a aratat anterior.
Sub aspectul scopului savarsirii faptei, instanta a constatat ca atingerea adusa valorilor sociale ocrotite de legea penala este de asemenea una minima, in conditiile in care fapta comisa de catre inculpat se datoreaza, in mare parte, contextului general de regresiune economica.
Avand in vedere toate aspectele sus-prezentate, instanta a constatat ca savarsirea faptei deduse judecatii a adus o atingere minima valorilor sociale ocrotite de lege si din perspectiva imprejurarilor in care fapta a fost comisa, in cauza de fata fiind facuta in mod cert dovada existentei unui complex de factori obiectivi care au favorizat comiterea faptei.
In ce priveste natura specifica a faptei ce face obiectul cauzei penale de fata, instanta a retinut ca sub aspectul urmarii produse sau care s-ar fi putut produce, aceasta consta in producerea unui prejudiciu bugetului de stat, care a fost insa recuperat de catre inculpat, in cursul judecarii prezentei cauze penale, astfel ca si din perspectiva urmarilor faptei savarsite de catre inculpat atingerea adusa valorilor sociale ocrotite de legea penala este una minima.
In ceea ce priveste persoana si conduita inculpatului, instanta a retinut ca, potrivit datelor cuprinse in fisa de cazier judiciar al acestuia, inculpatul S.S. nu este cunoscut cu antecedente penale, iar pe parcursul intregului proces penal a avut o atitudine sincera si cooperanta, recunoscand fara rezerve comiterea faptei si facand eforturi in vederea recuperarii prejudiciului cauzat.
Fata de toate considerentele anterior expuse, instanta a constatat ca fapta dedusa judecatii aduce o atingere minima valorilor sociale ocrotite de legea penala, fiind prin continutul ei concret lipsita in mod vadit de importanta, astfel incat nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni; ca atare, instanta a retinut - raportat la toate datele pozitive ale cauzei, pe deplin favorabile inculpatului, precum si raportat la elementele probatorii ale cauzei, asa cum au fost acestea detaliate prin considerentele de fata - ca in speta data lipseste una dintre trasaturile esentiale ale infractiunii si anume lipsa pericolului social al faptei deduse judecatii - cerinta obligatorie pentru existenta infractiunii, potrivit dispozitiilor art. 17 din Codul penal.
Constatand asadar lipsa pericolului social al faptei savarsite de catre inculpat si, pe cale de consecinta, a inexistentei unei infractiuni in cauza dedusa judecatii, retinand ca tragerea la raspundere penala a inculpatului nu poate fi realizata deoarece inexistenta infractiunii lipseste de temei actiunea penala, instanta, in baza dispozitiilor art.11 pct.2 lit.a) din Codul de procedura penala, raportat la art. 10 alin.(1) lit.b1) din Codul de procedura penala, cu referire la art.181 din Codul penal, a dispus achitarea inculpatului S.S., pentru savarsirea infractiunii constand in "retinere si nevarsare, cu intentie, in termen de cel mult 30 zile de la scadenta, a sumelor reprezentand impozite sau contributii cu retinere la sursa", prev. si ped. de art.6 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea disp. art.41 alin.2 din Codul penal, intrucat fapta acesteia nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni.
Pe cale de consecinta, avand in vedere dispozitiile art.181 alin.(3) din Codul penal rap. la art. art.91 lit.c) din Codul penal, instanta a aplicat inculpatului S.S. sanctiunea cu caracter administrativ a amenzii in cuantum de 800 lei, apreciind ca prin aplicarea acestei sanctiuni rolul coercitiv, educativ si preventiv al procesului penal va fi atins, iar pe viitor inculpatul va respecta pe deplin normele legale care reglementeaza desfasurarea activitatilor economice si plata impozitelor catre bugetul de stat.
In ceea ce priveste latura civila a cauzei, instanta a retinut ca partea vatamata A.N.A.F., prin reprezentantii sai legali, s-a constituit parte civila in cadrul procesului penal cu suma de 25.996 lei, reprezentand taxe si impozite cu retinere la sursa si accesoriile aferente. Inculpatul S.S. a achitat, pe parcursul cercetarii judecatoresti, suma solicitata de catre partea civila, asa cum s-a aratat anterior, motiv pentru care va constata achitat integral prejudiciul cauzat partii civile si, in baza disp. art.14 si art.346 din Codul de procedura penala, va respinge actiunea civila exercitata in cadrul procesului penal de partea civila, prin reprezentantii sai legali si va respinge cererea formulata de partea civila, de luare a masurilor asiguratorii asupra bunurilor mobile si imobile ale inculpatului si ale partii responsabile civilmente, din moment ce fapta dedusa judecatii nu constituie infractiune, dispozitiile legale respective prevazand in mod expres ca luarea masurilor asiguratorii este obligatorie in cazul in care s-a savarsit o infractiune prevazuta de aceasta lege; pe de alta parte, data fiind calitatea de debitor a partii responsabile civilmente in raportul juridic de drept fiscal, cererea de luare a masurilor asiguratorii fata de aceasta poate fi considerata ca fiind lipsita de interes, in conditiile in care organele fiscale pot lua in orice moment asupra bunurilor mobile si imobile ale acesteia masurile de executare silita prevazute O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, avand astfel posibilitatea recuperarii neintarziate a creantelor bugetare solicitate in cadrul actiunii civile din procesul penal de fata..
Referitor la dobanda legala (pretinsa de catre partea civila in conditiile prevazute de art. 120 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala), instanta a retinut ca prejudiciul - pretins de catre partea civila cu acest titlu (respectiv, de dobanda legala) - nu indeplineste conditia caracterului cert in privinta posibilitatii (sale) de evaluare, partea civila facand in acest sens doar o serie de precizari generice care privesc baza legala si data pana la care se calculeaza dobanzile, fara insa a indica in mod concret care este cuantumul efectiv al dobanzii legale (eventual datorate de catre inculpat, in calitate de reprezentat legal al societatii comerciale administrate de catre acesta) si debitul pentru care se calculeaza aceasta dobanda; or, in conditiile in care incertitudinea poarta asupra determinarii intinderii prejudiciului, obiectul despagubirii cuvenite neputand fi stabilit, obligarea la plata dobanzii legale - pretinsa de catre partea civila ca datorata de catre societatea comerciala debitoare, prin reprezentantul sau legal, in speta inculpatul S.S., in calitate de administrator) in cadrul procesului penal de fata nu este posibila - pe de o parte.
Pe de alta parte, date fiind dispozitiile legale din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala referitoare la ordinea de stingere a obligatiilor fiscale, este de mentionat ca partea civila era singura in masura sa determine cuantumul acestor dobanzi, debitorul din prezenta cauza penala, respectiv, societatea administrata de catre inculpat, neavand posibilitatea calcularii acestora, in conditiile in care ordinea de distribuire a sumelor achitate este realizata de catre organul fiscal, potrivit algoritmului si criteriilor stabilite de legiuitor.
Pe cale de consecinta, instanta va constata ca prejudiciul cauzat partii civile, prin reprezentantii sai legali, in cuantum de 26.795 lei, reprezentand impozite si contributii cu retinere la sursa si accesorii fiscale aferente acestora (existente la data intocmirii sesizarii penale), a fost achitat integral de catre inculpatul S.S..
Fata de considerentele si dispozitiile legale mai sus-mentionate si avand in vedere ca prejudiciul constand in dobanda legala prevazuta de art.120 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala nu indeplineste conditia caracterului cert sub aspectul evaluarii sale, instanta va respinge cererea partii civile, prin reprezentantii sai legali, de acordare a dobanzii legale prevazuta de art.120 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, calculata pentru fiecare zi de intarziere, pana la data platii si achitarii integrale a debitului (in speta, restul pretentiilor civile solicitate in cadrul procesului penal de catre partea civila), ca fiind nefondata.
In baza disp. art.91 din Codul penal, a fost aplicata inculpatului S.S. sanctiunea administrativa a amenzii in cuantum de 800 lei.
Instanta a constatat achitat integral prejudiciul cauzat partii civile A.N.A.F., motiv pentru care, in baza disp. art.14 si art.346 din Codul de procedura penala, a fost respinsa actiunea civila exercitata in cadrul procesului penal de partea civila, prin reprezentantii sai legali, precum si cererea formulata de partea civila, de luare a masurilor asiguratorii asupra bunurilor mobile si imobile ale inculpatului si ale partii responsabile civilmente.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta a avut in vedere faptul ca inculpatul S.S. a fost trimis in judecata, in stare de libertate, prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Iasi, pentru savarsirea infractiunii constand in "retinere si nevarsare, cu intentie, in termen de cel mult 30 zile de la scadenta, a sumelor reprezentand impozite sau contributii cu retinere la sursa", prev. si ped. de art.6 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea disp. art.41 alin.2 din Codul penal, retinandu-se ca inculpatul, in perioada iulie 2007 - aprilie 2009, in calitate de asociat si administrator la o societate comerciala, in baza unei rezolutii infractionale unice, cu intentie, a retinut si nu a virat la bugetul consolidat al statului, suma totala de 17.681 lei, reprezentand taxe si impozite cu retinere la sursa.
Instanta a constatat faptul ca, din intregul probatoriul administrat in prezenta cauza penala, in cursul urmaririi penale, avand in vedere si declaratia data de catre inculpat, in fata instantei, de recunoastere neconditionata a faptei comise, s-a facut dovada faptului ca inculpatul S.S., in perioada iulie 2007 - aprilie 2009, in calitate de asociat si administrator la o societate comerciala, in baza unei rezolutii infractionale unice, cu intentie, a retinut si nu a virat la bugetul consolidat al statului, suma totala de 17.681 lei, reprezentand taxe si impozite cu retinere la sursa.
Evaluand insa in concret gradul de pericol social al faptei savarsite de catre inculpatul S.S., potrivit criteriilor stabilite de legiuitor la art.181 alin.(2) din Codul penal, instanta a constatat ca fapta dedusa judecatii nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni, pentru urmatoarele considerente:
Sub aspectul modului si mijloacelor de savarsire, instanta a constatat ca inculpatul S.S. a savarsit fapta in calitate de administrator al unei societati comerciale, cauzand bugetului consolidat al statului un prejudiciu de 25.996 lei, prejudiciu relativ modic si recuperat integral, asa cum rezulta din chitantele depuse la dosarul cauzei; raportat la aceste aspecte, instanta observa ca desi in cauza exista o incalcare a relatiilor sociale ocrotite de legea penala, atingerea adusa valorilor sociale ocrotite de lege este una minima, in conditiile in care prejudiciul cauzat bugetului de stat nu este foarte mare si a fost recuperat integral, asa cum s-a aratat anterior.
Sub aspectul scopului savarsirii faptei, instanta a constatat ca atingerea adusa valorilor sociale ocrotite de legea penala este de asemenea una minima, in conditiile in care fapta comisa de catre inculpat se datoreaza, in mare parte, contextului general de regresiune economica.
Avand in vedere toate aspectele sus-prezentate, instanta a constatat ca savarsirea faptei deduse judecatii a adus o atingere minima valorilor sociale ocrotite de lege si din perspectiva imprejurarilor in care fapta a fost comisa, in cauza de fata fiind facuta in mod cert dovada existentei unui complex de factori obiectivi care au favorizat comiterea faptei.
In ce priveste natura specifica a faptei ce face obiectul cauzei penale de fata, instanta a retinut ca sub aspectul urmarii produse sau care s-ar fi putut produce, aceasta consta in producerea unui prejudiciu bugetului de stat, care a fost insa recuperat de catre inculpat, in cursul judecarii prezentei cauze penale, astfel ca si din perspectiva urmarilor faptei savarsite de catre inculpat atingerea adusa valorilor sociale ocrotite de legea penala este una minima.
In ceea ce priveste persoana si conduita inculpatului, instanta a retinut ca, potrivit datelor cuprinse in fisa de cazier judiciar al acestuia, inculpatul S.S. nu este cunoscut cu antecedente penale, iar pe parcursul intregului proces penal a avut o atitudine sincera si cooperanta, recunoscand fara rezerve comiterea faptei si facand eforturi in vederea recuperarii prejudiciului cauzat.
Fata de toate considerentele anterior expuse, instanta a constatat ca fapta dedusa judecatii aduce o atingere minima valorilor sociale ocrotite de legea penala, fiind prin continutul ei concret lipsita in mod vadit de importanta, astfel incat nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni; ca atare, instanta a retinut - raportat la toate datele pozitive ale cauzei, pe deplin favorabile inculpatului, precum si raportat la elementele probatorii ale cauzei, asa cum au fost acestea detaliate prin considerentele de fata - ca in speta data lipseste una dintre trasaturile esentiale ale infractiunii si anume lipsa pericolului social al faptei deduse judecatii - cerinta obligatorie pentru existenta infractiunii, potrivit dispozitiilor art. 17 din Codul penal.
Constatand asadar lipsa pericolului social al faptei savarsite de catre inculpat si, pe cale de consecinta, a inexistentei unei infractiuni in cauza dedusa judecatii, retinand ca tragerea la raspundere penala a inculpatului nu poate fi realizata deoarece inexistenta infractiunii lipseste de temei actiunea penala, instanta, in baza dispozitiilor art.11 pct.2 lit.a) din Codul de procedura penala, raportat la art. 10 alin.(1) lit.b1) din Codul de procedura penala, cu referire la art.181 din Codul penal, a dispus achitarea inculpatului S.S., pentru savarsirea infractiunii constand in "retinere si nevarsare, cu intentie, in termen de cel mult 30 zile de la scadenta, a sumelor reprezentand impozite sau contributii cu retinere la sursa", prev. si ped. de art.6 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea disp. art.41 alin.2 din Codul penal, intrucat fapta acesteia nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni.
Pe cale de consecinta, avand in vedere dispozitiile art.181 alin.(3) din Codul penal rap. la art. art.91 lit.c) din Codul penal, instanta a aplicat inculpatului S.S. sanctiunea cu caracter administrativ a amenzii in cuantum de 800 lei, apreciind ca prin aplicarea acestei sanctiuni rolul coercitiv, educativ si preventiv al procesului penal va fi atins, iar pe viitor inculpatul va respecta pe deplin normele legale care reglementeaza desfasurarea activitatilor economice si plata impozitelor catre bugetul de stat.
In ceea ce priveste latura civila a cauzei, instanta a retinut ca partea vatamata A.N.A.F., prin reprezentantii sai legali, s-a constituit parte civila in cadrul procesului penal cu suma de 25.996 lei, reprezentand taxe si impozite cu retinere la sursa si accesoriile aferente. Inculpatul S.S. a achitat, pe parcursul cercetarii judecatoresti, suma solicitata de catre partea civila, asa cum s-a aratat anterior, motiv pentru care va constata achitat integral prejudiciul cauzat partii civile si, in baza disp. art.14 si art.346 din Codul de procedura penala, va respinge actiunea civila exercitata in cadrul procesului penal de partea civila, prin reprezentantii sai legali si va respinge cererea formulata de partea civila, de luare a masurilor asiguratorii asupra bunurilor mobile si imobile ale inculpatului si ale partii responsabile civilmente, din moment ce fapta dedusa judecatii nu constituie infractiune, dispozitiile legale respective prevazand in mod expres ca luarea masurilor asiguratorii este obligatorie in cazul in care s-a savarsit o infractiune prevazuta de aceasta lege; pe de alta parte, data fiind calitatea de debitor a partii responsabile civilmente in raportul juridic de drept fiscal, cererea de luare a masurilor asiguratorii fata de aceasta poate fi considerata ca fiind lipsita de interes, in conditiile in care organele fiscale pot lua in orice moment asupra bunurilor mobile si imobile ale acesteia masurile de executare silita prevazute O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, avand astfel posibilitatea recuperarii neintarziate a creantelor bugetare solicitate in cadrul actiunii civile din procesul penal de fata..
Referitor la dobanda legala (pretinsa de catre partea civila in conditiile prevazute de art. 120 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala), instanta a retinut ca prejudiciul - pretins de catre partea civila cu acest titlu (respectiv, de dobanda legala) - nu indeplineste conditia caracterului cert in privinta posibilitatii (sale) de evaluare, partea civila facand in acest sens doar o serie de precizari generice care privesc baza legala si data pana la care se calculeaza dobanzile, fara insa a indica in mod concret care este cuantumul efectiv al dobanzii legale (eventual datorate de catre inculpat, in calitate de reprezentat legal al societatii comerciale administrate de catre acesta) si debitul pentru care se calculeaza aceasta dobanda; or, in conditiile in care incertitudinea poarta asupra determinarii intinderii prejudiciului, obiectul despagubirii cuvenite neputand fi stabilit, obligarea la plata dobanzii legale - pretinsa de catre partea civila ca datorata de catre societatea comerciala debitoare, prin reprezentantul sau legal, in speta inculpatul S.S., in calitate de administrator) in cadrul procesului penal de fata nu este posibila - pe de o parte.
Pe de alta parte, date fiind dispozitiile legale din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala referitoare la ordinea de stingere a obligatiilor fiscale, este de mentionat ca partea civila era singura in masura sa determine cuantumul acestor dobanzi, debitorul din prezenta cauza penala, respectiv, societatea administrata de catre inculpat, neavand posibilitatea calcularii acestora, in conditiile in care ordinea de distribuire a sumelor achitate este realizata de catre organul fiscal, potrivit algoritmului si criteriilor stabilite de legiuitor.
Pe cale de consecinta, instanta va constata ca prejudiciul cauzat partii civile, prin reprezentantii sai legali, in cuantum de 26.795 lei, reprezentand impozite si contributii cu retinere la sursa si accesorii fiscale aferente acestora (existente la data intocmirii sesizarii penale), a fost achitat integral de catre inculpatul S.S..
Fata de considerentele si dispozitiile legale mai sus-mentionate si avand in vedere ca prejudiciul constand in dobanda legala prevazuta de art.120 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala nu indeplineste conditia caracterului cert sub aspectul evaluarii sale, instanta va respinge cererea partii civile, prin reprezentantii sai legali, de acordare a dobanzii legale prevazuta de art.120 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, calculata pentru fiecare zi de intarziere, pana la data platii si achitarii integrale a debitului (in speta, restul pretentiilor civile solicitate in cadrul procesului penal de catre partea civila), ca fiind nefondata.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Dobanzi; Evaziune fiscala
Contopire. Pedeapsa rezultata ca urmare a revocarii liberarii conditionate si a contopirii cu restul ramas neexecutat este o pedeapsa unica si indivizibila - Sentinta penala nr. 1671 din data de 15.06.2015Incheiere de camera preliminara. Incidenta sanctiunii nulitatii absolute reglementate de art. 281 alin.1 lit.f C.proc.pen in cazul neasigurarii asistentei juridice suspectului sau inculpatului retinut in fapt. Asistenta juridica obligatorie este instituit - Hotarare nr. * din data de 15.06.2015
Camera preliminara. Exceptii respinse - Hotarare nr. * din data de 15.06.2015
Contestatie impotriva incheierii judecatorului de supraveghere a privarii de libertate. Termen de decadere. Inadmisibilitatea exercitarii caii de atac omisso medio - Sentinta penala nr. 1401 din data de 15.06.2015
Revizuire inadmisibila - Sentinta penala nr. 13CC din data de 15.06.2015
Contestatie la executare admisa. Pedepse contopite prin doua sentinte diferite - Sentinta penala nr. 873 din data de 15.06.2015
Contestatie la executare respinsa. Dispozitiile art.6 alin.1 Cod penal nu sunt incidente in cazul pedepselor a caror executare a fost suspendata - Sentinta penala nr. 709 din data de 15.06.2015
Furt calificat. Concurs. Masura educativa a asistarii zilnice. Revocarea arestarii preventive - Sentinta penala nr. 309 din data de 15.06.2015
Ucidere din culpa, conducerea unui vehicul sub influenta alcoolului. Individualizarea pedepsei principale. Executare in regim de detentie. - Sentinta penala nr. 1072 din data de 15.06.2015
Delapidare. Legea penala mai favorabila. Latura subiectiva. Amanarea aplicarii pedepsei - Sentinta penala nr. 885 din data de 15.06.2015
Vatamare corporala. Legea penala mai favorabila. Individualizarea pedepsei - Sentinta penala nr. 1069 din data de 15.06.2015
Respingerea acordului de recunoastere a vinovatiei pentru stabilirea unei pedepse nejustificat de blande in raport de gravitatea infractiunii - Sentinta penala nr. 344 din data de 15.06.2015
Amenintare. Ameda penala. Achitare pentru port fara drept de obiecte periculoase - Sentinta penala nr. 1743 din data de 15.06.2015
Acord de recunoastere a vinovatiei. Conducerea unui autovehicul in stare de ebrietate. Amanarea aplicarii pedepsei - Sentinta penala nr. 2147 din data de 15.06.2015
Contrabanda. Achitare. Introducerea de marfuri in tara prin punctul de trecere a frontierei - Sentinta penala nr. 3857 din data de 15.06.2015
Inselaciune. Participatie improprie. Fals in inscrisuri sub semnatura privata. Pluralitate de infractiuni. Determinarea legii penale mai favorabile - Sentinta penala nr. 3240 din data de 15.06.2015
Inselaciune. Achitare. Lipsa identitatii intre persoana indusa in eroare si cea in patrimoniul careia s-a produs prejudiciul - Sentinta penala nr. 785 din data de 15.06.2015
Conducerea unui vehicul sub influenta alcoolului. Vatamare corporala. Element material. Individualizarea pedepsei - Sentinta penala nr. 1291 din data de 15.06.2015
Achitare. Prezumtia de nevinovatie. Necoroborarea interceptarilor convorbirilor telefonice cu alte mijloace de proba - Sentinta penala nr. 1169 din data de 15.06.2015
Cadrul si limitele in care se poate statua in cursul procedurii de camera preliminara asupra competentei instantei - Hotarare nr. * din data de 15.06.2015