Ucidere din culpa. Condamnare cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei inchisorii. Nerespectarea dispozitiilor legale si a masurilor de prevedere pentru conducerea de autovehicule. Raportul intre raspunderea civila delictuala a inculpatului ...

Prin sentinta penala nr. 1749/12.05.2009, instanta a dispus condamnarea inculpatului C.M. la pedeapsa de doi ani inchisoare, cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei, pentru savarsirea infractiunii de ucidere din culpa, prevazuta de art. 178 alin. 2 si 4 Cod penal. In sarcina inculpatului s-au retinut, in esenta, urmatoarele: in timp ce se deplasa cu autoturismul pe raza localitatii V.L., pe banda a doua de mers, apropiindu-se de o trecere de pietoni marcata si semnalizata corespunzator, a observat-o pe partea vatamata T.C. angajandu-se in deplasare pe sensul opus, si a redus viteza. La axul drumului, insa, partea vatamata s-a oprit, dandu-i inculpatului impresia ca va astepta ca acesta sa treaca, pentru a se pune in miscare, in fuga, cand autoturismul mai avea cativa metri pana la marcajul pietonal. Inculpatul a incercat sa evite accidentul tragand de volan stanga, apoi dreapta, pentru a nu intra pe contrasens, evitand o franare brusca, avand in vedere carosabilul umed. Victima a fost lovita cu partea din dreapta fata a autoturismului si a suferit leziuni care au dus la deces, la doua ore dupa ce a fost transportata la spital.
Instanta a retinut ca inculpatul nu a respectat obligatiile impuse de dispozitiile O.U.G. 195/2002 si ale Regulamentului de aplicare a acesteia in vigoare la data producerii accidentului, si nici regulile de conduita preventiva la apropierea de o trecere pentru pietoni marcata si semnalizata corespunzator. Astfel, pe langa obligatia principala de a acorda prioritate pietonilor la traversarea prin locuri special marcate si semnalizate in acest sens, inculpatul avea, potrivit dispozitiilor art. 158 lit. m din Regulamentul de aplicare a O.U.G. 195/2002 in vigoare la acea data, obligatia de a reduce viteza la trecerea pentru pietoni, in cazul in care prevede un pericol. Faptul ca partea vatamata a avut o atitudine ezitanta, departe de a-l disculpa pe inculpat, ar fi constituit un motiv in plus pentru acesta sa opreasca pentru a evita orice pericol. In ceea ce priveste faptul ca pietonul circula la o distanta de aproximativ un metru dincolo de marcajul pietonal, instanta a considerat ca acesta nu influenteaza retinerea faptei in sarcina inculpatului, din moment ce, in mod clar, pietonul se deplasa in raza de actiune a indicatorului care-i acorda prioritate de trecere.
Sub aspectul laturii civile, in cauza s-au constituit parti civile, in primul rand, membrii familiei restranse a partii vatamate, si anume sotia acestuia, T.A., cu suma de 125000 lei, din care 25000 lei reprezentand daune materiale si 100000 lei reprezentand daune morale, si copiii victimei, T.A.M., T.M., T.I. si T.C.C., fiecare cu suma de 100000 lei, reprezentand daune morale.
Potrivit prevederilor art. 41 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, in asigurarea de raspundere civila, asiguratorul se obliga sa plateasca o despagubire pentru prejudiciul de care asiguratul raspunde in baza legii fata de tertele persoane pagubite si pentru cheltuielile facute de asigurat in procesul civil. Potrivit dispozitiilor art. 44 alin. 1 din acelasi act normativ, asiguratorul plateste despagubirea nemijlocit celui pagubit in masura in care acesta nu a fost despagubit de asigurat. Prin urmare, pentru a se naste in sarcina asiguratorului de raspundere civila obligatorie obligatia de a despagubi partile civile pentru prejudiciul produs prin fapta ilicita a inculpatului, este necesar, ca situatie premiza, sa fie stabilita in sarcina inculpatului o asemenea obligatie de plata. Altfel spus, obligatia de a plati despagubirile este a inculpatului, autorul faptei prejudiciabile, abia in momentul in care o astfel de obligatie a fost stabilita, atat in ceea ce priveste existenta, cat si cuantumul, are a-si produce efectele contractul de asigurare obligatorie de raspundere civila pentru prejudiciile cauzate prin accidente auto. Obligatia asiguratorului nu este una de sine statatoare, independenta, ci soarta acesteia si producerea efectelor sale juridice este legata de cea a obligatiei inculpatului, de reparare a prejudiciului.
La dosarul cauzei a fost depusa copia unei declaratii autentificate, semnata de partile civile T.A., si T.A.M., potrivit careia inteleg sa nu se constituie parte civila fata de inculpat si au primit de la acesta suma de 85oo lei, reprezentand cheltuielile de inmormantare si daune materiale si morale, suma stabilita de comun acord, astfel incat nu mai au nici un fel de pretentii de nici o natura de la inculpat, declaratie ce are valoarea unei renuntari la dreptul pretins, prin inscris autentic, avand drept consecinta respingerea, pe fond, a pretentiilor civile formulate de cele doua parti civile.
Dupa cum o arata chiar denumirea sa, in cazul acestui tip de raspundere riscul asigurat il constituie nu producerea unui accident de circulatie cauzator de prejudicii, ci angajarea raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie a celui asigurat, aceasta raspundere avandu-si izvorul in accidentul produs. Doar daca sunt indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale in ceea ce-l priveste pe asigurat, inculpat in procesul penal, si in sarcina sa este stabilita, inclusiv in cuantumul sau, obligatia de dezdaunare, de reparare a acestui prejudiciu, isi produce efectele contractul de asigurare de raspundere civila auto.
Instanta a constatat ca actiunea civila promovata de celelalte parti civile a fost intemeiata in parte, si anume in ceea ce priveste daunele morale solicitate. Astfel, instanta a apreciat ca repararea unui prejudiciu de ordin afectiv nu trebuie sa se transforme intr-un izvor de imbogatire pentru copiii victimei, pretentiile acestora, de 100000 lei pentru fiecare, fiind exagerate, acordarea unor despagubiri in cuantum de 20000 lei pentru repararea prejudiciului nepatrimonial cauzat fiecareia din aceste parti civile fiind de natura sa mentina obligatia de dezdaunare in limitele proportionalitatii si echitatii. Instanta a admis in parte actiunea civila formulata de aceste parti, obligand asiguratorul sa achite fiecareia suma de 20000 lei, cu titlu de daune morale, pentru inculpat.