CAZURI DE REVIZUIRE. NOTIUNEA DE "FAPTE SAU IMPREJURARI CE NU AU FOST CUNOSCUTE DE INSTANTA". SARCINA PROBEI

Prin sentinta penala nr.3328/3.11.2008 a Judecatoriei Iasi, instanta a respins cererea de revizuire formulata de petentul-condamnat AM impotriva sentintei penale nr.xxx/1985  a Judecatoriei Iasi, constatand ca cererea este inadmisibila in principiu.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta a aratat ca revizuirea este o cale extraordinara de atac de reformare a unei hotarari judecatoresti definitive care contine o rezolvare a fondului cauzei, un mijloc procesual prin care sunt atacate hotararile judecatoresti definitive care contin grave erori de fapt. Instanta  care a pronuntat o hotarare definitiva ce contine o grava eroare de fapt este chemata sa retraga hotararea in realizarea principului aflarii adevarului si cu infrangerea principiului autoritatii lucrului judecat.
In speta, prin sentinta penala nr.xxx/1985 a judecatoriei Iasi s-a dispus condamnarea revizuentului la pedeapsa de rezultanta de 2 ani si 2 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunilor de ultraj prev. de art. 239 alin. 2  Cod penal  si de ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea linistii publice prev. de art. 321 alin. 2 Cod penal, retinandu-se , in fapt, ca la data de 09.05.1985 , in jurul orei 20.30, AM, fiind sub influenta bauturilor alcoolice si calatorind cu tramvaiul in municipiul Iasi, a adresat cuvinte si expresii jignitoare calatorilor, fapt ce a determinat plutonierul de Militie TM, care purta uniforma de serviciu, sa intervina pentru a-l legitima. Cu ajutorul unui alt militian, partea vatamata TM a incercat sa imobilizeze pe AM, insa acesta a fugit; dupa prinderea sa, AM a lovit cu palmele peste fata pe TM, rupandu-i epoletul stang.
Prin cererea de revizuire formulata, AM critica sentinta penala si decizia instantei de recurs, pe care le considera nelegale si netemeinice intrucat nu i s-ar fi permis sa propuna probe in aparare, partea vatamata nu se afla in exercitiul atributiilor de serviciu, ca nu exista probe suficiente care sa demonstreze vinovatia sa si ca, prin fapta sa nu s-a tulburat grav linistea si ordinea publica.
Instanta retine ca acestea sunt motive care puteau fi invocate in sustinerea recursului declarat de AM si nu constituie motive de revizuire. Revizuentul, prin cererea sa, invoca faptul ca nu a avut posibilitatea de a propune probe pentru a dovedi nevinovatia sa, el invoca, de fapt, incalcarea dreptului sau la aparare, dar nu indica existenta "unor fapte sau imprejurari noi necunoscute de instanta la momentul judecarii cauzei" si nici nu indica mijloace de proba noi care ar fi de natura a dovedi nevinovatia sa. Sustinerile sale privind faptul ca partea vatamata nu purta uniforma si nu se afla in exercitiul atributiilor de serviciu, astfel incat el  nu putea sa-si dea seama ca ultragiaza un militian, un organ al statului si ca nu este adevarat ca ar fi lovit pe partea vatamata si ca i-ar fi rupt un epolet raman simple sustineri, in lipsa unor probe concrete de natura a le proba. Revizuentul se limiteaza la reproducerea unor texte de lege, fara a aduce argumente sau a invoca probe in sustinerea motivelor formulate. Asadar in motivarea cererii de revizuire, petentul face referire la anumite motive de netemeinicie a hotararii de condamnare, care se limiteaza la anumite sustineri neprobate.
In ceea ce priveste criticile privind latura obiectiva a infractiunii prev. de art. 321 Cod penal, revizuentul sustine ca nu este vorba  savarsirea infractiunii de ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea linistii publice in forma agravata, ci in forma simpla, intrucat linistea publica nu a fost grav vatamata. Revizuentul nu tinde la probarea nevinovatiei sale, ci la atenuarea raspunderii penale.
Instanta retine ca in cursul judecarii in fond a cauzei, precum si cu ocazia dezbaterii recursului, el a declarat ca regreta faptele comise, ca, pe fondul consumului de alcool nu si-a dat seama de gravitatea actiunilor sale si a declarat ca nu a lovit lucratorul de militie, astfel incat aceasta imprejurare invocata nu este noua, in acceptiunea textului art. 394 Cod procedura penala.
In ceea ce priveste incalcarea de catre instanta de recurs a principiului neagravarii situatiei partii in propria cale de atac, instanta retine ca aceasta critica priveste o eroare de drept, care nu poate fi invocata pe calea revizuirii si, in plus, constata ca sentinta penala nr.xxx/1985 a Judecatoriei Iasi a fost atacata cu recurs in defavoarea inculpatului AM si de catre Procuratura Locala Iasi .
In fata instantei de judecata revizuentul si aparatorul sau nu au solicitat administrarea vreunui mijloc de proba si nici nu au sustinut ca ar exista fapte sau imprejurari noi, necunoscute de instanta la momentul judecarii cauzei, de natura a dovedi netemeinicia hotararii de condamnare si a justifica pronuntarea unei alte solutii, de achitare sau de incetare a procesului penal.
Cererea de fata este inadmisibila, intrucat revizuirea este o cale extraordinara de atac de retractare prin care se infrange autoritatea de lucru judecat a unei hotarari judecatoresti definitive care contine o grava eroare de fapt. Cazurile de revizuire, expres si limitativ prevazute de art.394 Cod proc penala vizeaza in unanimitate erori de fapt strecurate in hotarari definitive care contin o rezolvare a fondului cauzei, iar nu cazuri de nulitate pentru nerespectarea dispozitiilor procedurale.
Vazand ca motivele   motivele invocate de petent in sustinerea cererii nu se incadreaza in nici unul din cazurile prevazute de art.394 Cod procedura penala, instanta a respins cererea.