contestatie la incheierea judecatorului delegate. Drepturile si obligatiile persoanelor aflate in executarea unei pedepse privative de libertate;

Persoana condamnata a reclamat incalcarea dreptului sau de a fi scos la munca  prin plangerea formulata la biroul judecatorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate  la penitenciarul Iasi.
Judecatorul delegat a procedat la ascultarea petentului condamnat in data de 16.07.2012, declaratia acestuia fiind atasata la dosarul cauzei.
In declaratia data in fata judecatorului delegat cat si in cererea formulata, petentul a precizat ca desi i s-a suspendat pe timp de 1 luna dreptul de a presta activitati lucrative, totusi dupa expirarea acestei perioade de 1 luna la data de 11.06.2012, nu a mai fost selectat la munca.
Aceleasi sustineri le-a facut petentul si in fata instantei in sedinta publica din 10.09.2012.
Judecatorul delegat a retinut urmatoarele:
"dispozitiile art. 57 alin. 2 din Legea nr. 275/2006, conform caruia persoanele condamnate la pedepse privative de libertate care sunt apte a munci , cu acordul lor, pot presta o munca in raport cu calificarea si aptitudinile lor, precum si activitati necalificate.
Potrivit art. 164 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 275/2006 administratia locului de detinere intreprinde demersurile necesare pentru identificarea posibilitatilor de a asigura folosirea la munca a unui numar cat mai mare de persoane private de libertate (..). In raport de felul  regimului de executare persoanei private de libertate pot fi folosite la munca. In acest sens se tine seama de calificarea, deprinderile si aptitudinile fiecarei persoane, de varsta, starea de sanatate, precum si de programele destinate sprijinirii formarii profesionale a acestora. Potrivit art. 167 selectionarea si repartizarea persoanelor private de libertate la activitati productive se realizeaza in functie de regimul de executare, cu aprobarea directorului locului de detinere, la propunerea unei comisii formate din reprezentantii sectoarelor de educatie si interventie psihosociala (...). in masura posibilitatilor , a cerintelor de disciplina din locului de detinere si in limite rezonabile persoanele private de libertate pot opta pentru un anumit loc de munca sau isi schimba locul de munca daca nu sunt folosite la prestarea altei munci si daca poseda calificarea sau deprinderile necesare noului loc de munca.
Din interpretarea textelor mentionate mai sus rezulta ca legea nu instituie un drept de la munca al persoanelor private de libertate, ci doar o vocatie la a presta o astfel de munca.
Astfel, administratia locului de detinere nu este obligata sa asigure un loc de munca fiecarei persoane apte si disponibile de munca, ci doar sa intreprinda demersurile necesare pentru identificarea posibilitatilor de a asigura folosirea la munca a unui numar cat mai mare de persoane private de libertate. Obligatia administratiei locului de detinere este una de diligenta, iar nu de rezultat. Rezulta de aici ca este dreptul administratiei locului de detinere sa aprecieze asupra oportunitatii selectionarii la munca a unei persoane si asupra locului de munca, sarcina judecatorului delegat nefiind aceea de a se substitui administratiei locului de detinere in aceste optiuni, ci doar de a veghea la legalitatea demersului.
Potrivit relatiilor furnizate de administratia locului de detinere coroborate cu declaratiile petentului, acestuia i-a fost suspendat dreptul de a presta munca pe o perioada de 1 luna ca urmare a faptului ca a parasit detasamentul de munca luand legatura cu alte persoane, sanctiunea fiind contestata in instanta. De la data expirarii perioadei de suspendare s-a analizat posibilitatea prestarii unei activitati lucrative in cadrul clubului din locul de detinere; intrucat la momentul acestei analize (28.06.2012) nu erau disponibile locuri la club, s-a stabilit a se astepta decizia instantei privitoare la contestatia formulate la sanctiunea primita.
In consecinta apreciem ca pana la acest moment administratia locului de detinere nu a incalcat vreun drept al petentului privitor la posibilitatea de a presta activitati lucrative, aceasta facand dovada depunerii de eforturi de gasire a unui loc de munca pentru petent. Raportat la posibilitatile administratiei, la aptitudinile acestuia, dar si raportat la sanctiunea suferita in cadru! activitatii anterior. Bineinteles o perioada de pasivitate indelungata din partea administratiei penitenciarului sau de ignorare a petentului sub acest aspect ar putea pune ulterior in discutie incalcarea drepturilor petentului."

Instanta constata ca incheierea judecatorului delegat este una legala si temeinica.
Astfel, considerentele expuse de judecatorul delegat privind "vocatia" si nu "dreptul la munca" al persoanelor private de libertate ca urmare a unei hotarari de condamnare sunt in deplina concordanta cu dispozitiile Legii 275/2006. Astfel, aceasta natura juridica rezulta chiar din redactarea textului de lege si din formularea utilizata de legiuitor, care, in cuprinsul capitolului IV al Legii cu nr. 275/2006  se refera la "dreptul la informatie", "dreptul la consultarea documentelor de interes personal", "dreptul de petitionare", "dreptul de corespondenta", "dreptul la convorbiri telefonice", "dreptul la plimbare zilnica", "dreptul de a primi bunuri", "dreptul la asistenta medicala", "dreptul la asistenta diplomatica", dreptul la incheierea unei casatorii", pe cand, intr-un capitol distinct, capitolul V, se reglementeaza "munca prestata de persoanele condamnate la pedepse privative de libertate". Este evident ca, din interpretarea literala si sistematica a textului de lege, rezulta ca legiuitorul nu a instituit un drept la munca in favoarea detinutilor si nici o obligatie in sarcina administratiei penitenciarului in acest sens. Pe de alta parte, din ratiuni logice obiective, administratia penitenciarului nu ar putea fi obligata sa asigure un "loc de munca" detinutului, cata vreme o atare imprejurare nu depinde exclusiv de administratia penitenciarului, ci de o multitudine de factori, cum este in primul rand cel dat de cererea agentilor economici.
Sunt insa pe deplin intemeiate consideratiile judecatorului delegat care a aratat, ca in masura posibilitatilor si dupa o analiza care trebuie intreprinsa pe mai multe planuri, administratia penitenciarului, asa cum rezulta din art. 164 alin. 1  trebuie sa depuna diligentele necesare pentru a din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 275/2006 administratia locului de detinere intreprinde demersurile necesare pentru identificarea posibilitatilor de a asigura folosirea la munca a unui numar cat mai mare de persoane private de libertate.
Astfel, ceea ce are judecatorul delegat, dar si instanta de judecata, a verifica se rezuma la existenta si rezonabilitatea demersurilor facute de administratia penitenciarului pentru a oferi detinutului posibilitatea de a munci.
Instanta constata ca potrivit art. 60 din Legea nr. 275/2006 detinutii pot presta munca in mai multe regimuri si, corespunzator, in mai multe locatii, respectiv:
1. in regim de prestari servicii pentru operatorii economici, persoane fizice sau juridice, in interiorul sau in exteriorul penitenciarului;
2. in regie proprie;
3. in interesul penitenciarului, pentru activitati cu caracter gospodaresc necesare penitenciarului;
4. in caz de calamitate.

Mai retine instanta si faptul ca potrivit art. 24 din Legea nr. 275/2006 persoanele condamnate care executa munca in regimul deschis_ pot presta munca_in afara penitenciarului, fara supraveghere.
Rezulta deci ca persoana condamnata HM poate presta munca in interior sau in exteriorul penitenciarului.
In ceea ce priveste posibilitatea ca detinutul sa presteze  munca in interiorul penitenciarului,  instanta retine ca acest aspect a fost analizat de comisia competenta,   la momentul acestei analize (28.06.2012) nu erau disponibile locuri la clubul din cadrul locului de detinere.
In ceea ce priveste posibilitatea ca detinutul sa presteze  munca in exteriorul penitenciarului, Comisia a hotarat ca, pentru a se analiza daca de impune selectionarea detinutului  pentru astfel de activitati, este necesar sa se solutioneze, de catre instanta de judecata, contestatia detinutului inregistrata pe rolul Judecatorie Iasi sub nr. de dosar 19124/245/2012. Instanta constata ca decizia Comisiei este una justificata.
Astfel, prin hotararea anterioara a comisiei de disciplina din cadrul penitenciarului Iasi s-a aplicat petentului sanctiunea dreptului de a presta o munca pentru o perioada de 1 luna, ca urmare a constatarii unei abateri disciplinare, constand in aceea ca, fiind repartizat la munca in afara penitenciarului, detinutul ar fi parasit perimetrul in care trebuia sa se incadreze, deplasandu-se in afara acestuia. Hotararea comisiei de disciplina a fost atacata de detinut, cu plangere, formulata la judecatorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, fiind respinsa prin incheierea acestuia nr. .. din data. Detinutul a formulat contestatie impotriva incheierii judecatorului delegat, contestatia sa fiind aflandu-se in cursul cercetarii judecatoresti.
Constata instanta ca, in mod justificat, comisia abilitata sa selectioneze detinutii pentru munca, a stabilit ca, pentru a putea decide daca detinutul HM poate sa presteze, nesupravegheat, munca in afara penitenciarului, este necesar sa se stabileasca daca acesta a parasit sau nu perimetru in care avea permisiunea sa se deplaseze. O atare abatere disciplinara, daca se va stabili ca a fost comisa, este, in mod evident, de natura a influenta procesul de decizie al Comisiei cu privire la selectionarea detinutului pentru prestarea de munca in afara penitenciarului. Pe cale de consecinta, sustinerile detinutului conform caruia, locul sau inca este neocupat si ca sunt locuri disponibile pentru munca in afara penitenciarului, nu sunt relevante, cata vreme nu s-a stabilit inca daca detinutul si-a incalcat sau nu obligatiile in perioada in care a prestat munca in afara penitenciarului.
In baza considerentelor ce preced, instanta constata ca incheierea judecatorului delegat este una legala si temeinica, amplu motivata in fapt si in drept, motiv pentru care va respinge prezenta contestatie formulata de detinutul HM, ca neintemeiata.
Instanta va retine culpa procesuala a contestatorului, motiv pentru care va obliga, in temeiul art. 192 alin.2 C.proc.pen, va obliga pe detinut la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.