Raspundere civile delictuala. Conditii.

TIP SPETA: SENTINTA CIVILA
AUTOR: JUDECATORIA IASI
DOMENIU ASOCIAT: RASPUNDERE CIVILE DELICTUALA.

Dosar nr. 10184/245/2009

DATA SI NUMARUL: Sentinta civila nr. 10218/22.10.2009

TITLU:  Raspundere civile delictuala. Conditii. Prin cererea de chemare in judecata inregistrata sub nr.9622/99/2008 pe rolul
Tribunalului Iasi, reclamantul D. M. a solicitat in contradictoriu cu parata Politia
Comunitara Iasi, obligarea acesteia la plata a 3198 lei contravaloarea drepturilor 
salariale datorate pentru anii 2007, 2008; 550 lei cheltuieli de judecata efectuate in
dosarul nr. 6029/99/2007; 50000 lei reprezentand daune morale, precum si cheltuieli
de judecata din aceste dosar.
Prin Sentinta  civila nr.260/ca a Tribunalului Iasi-sectia de contencios
administrativ din data de 20.03.2009, instanta admite exceptia necompetentei
materiale si declina competenta de solutionare a capetelor de cerere formulate de
catre reclamantul D. M. privind obligarea paratei Politia Comunitara Iasi sa-i
plateasca  suma de 550 lei reprezentand  cheltuielile de judecata suportate in dosarul
nr.6029/99/2007 si suma de 50000 lei, reprezentand daune morale, in favoarea
Judecatoriei Iasi.
In motivare, reclamantul a invederat in esenta ca este angajat al Politiei
Comunitare Iasi, avand functia de agent comunitar la Serviciul nr.5-Ordine Publica.
Prin Decizia Directorului Executiv al Politiei Comunitare Iasi nr.297 din 20.07.2007,
din cadrul Politiei comunitare Iasi a fost sanctionat disciplinar in baza Legii
nr.188/1999 cu diminuarea drepturilor salariale cu un procent de 10 %, pe o perioada
de 3 luni (iulie, august si septembrie 2007). Arata ca a formulat contestatie, in
termenul legal, impotriva acestei decizii, instanta constatand nulitatea absoluta a
acesteia, fiind desfiintata integral prin Sentinta civila nr 532/ca a Tribunalului Iasi -
Sectia de contencios administrativ din data de 07.04.2008. Reclamantul precizeaza ca
a suferit un prejudiciu moral ca urmare a sanctionarii disciplinare neintemeiate, a
atingerii imaginii si demnitatii , a stresului provocat de consecintele acesteia si de
desfasurarea procedurii judiciare necesare desfiintarii deciziei emise de parata.
Nu a fost indicat nici un temei de drept.
Prin intampinare, parata solicita instantei respingerea cererii ca neintemeiata
si total nejustificata, aratand ca aplicarea unei sanctiuni disciplinare pentru o abatere
disciplinara nu poate prejudicia grav demnitatea salariatului si nici nu poate crea
atingeri ale imaginii, atat in colectivitate cat si in societate. Aceasta apreciaza ca
procedura cercetarii disciplinare prevazuta de legea speciala, pe care unitatea avea
obligatia de a o parcurge, nu poate afecta moral, material si social o persoana cu
functiei publica.    
In drept parata si-a intemeiat cererea pe dispozitiile art.115, art.118 C.proc.civ.,
O.G. nr.6/2007, iar in baza art.242 C.proc.civ. a solicitat  judecarea cauzei in lipsa. Analizand materialul probator instanta retine urmatoarea situatie de fapt:
Reclamantul D. M. este numit in functia de agent comunitar in baza dispozitiei
nr.881/27.03.2006 (fila 23 dosar Tribunal) in cadrul Politiei Comunitare Iasi.
Prin decizia nr.6029/99/2007, acesta a fost sanctionat disciplinar, in baza Legii
nr.188/1999, cu diminuarea drepturilor salariale cu 10% pe o perioada de 3 luni (iulie,
august, septembrie), sustinandu-se ca a fost gasit  dormind in timpul serviciului.
Reclamantul a atacat aceasta decizie, iar prin Sentinta civila nr. 532/ca a
Tribunalului Iasi -Sectia de contencios administrativ din data de 07.04.2008, s-a
constatat nulitatea absoluta a acesteia.
Raspunderea angajatorului pentru prejudicii morale in cazul in care prestigiul,
demnitatea, onoarea sau imaginea publica a angajatului au fost afectate profund in
urma unei conduite ilicite sau abuzive, poate fi angajata in temeiul art.998, 999 C.civ.
Potrivit acestor dispozitii "orice fapta a omului, care cauzeaza altuia  prejudiciu,
obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara".
Acest text nu face nicio restrangere dupa natura prejudiciului, astfel incat in
prezent, doctrina juridica si practica judiciara admit cu valoare de principiu, fara
rezerve, posibilitatea repararii banesti a daunelor morale, interpretandu-se in sensul 
repararii oricarui fel de prejudiciu, fie el patrimonial sau nepatrimonial.
      Pentru angajarea raspunderii civile delictuale a angajatorului se cer a fi
indeplinite cumulativ urmatoarele conditii: -existenta unei fapte ilicite; -existenta
unui prejudiciu; -existenta unu raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu; -
existenta vinovatiei celui care a cauzat prejudiciul.
Cu privire la existenta unei fapte ilicite a paratei, instanta retine ca a aceasta se
concretizeaza in sanctionarea disciplinara nelegala a reclamantului, a carei nulitate a
fost constatata de catre instanta prin Sentinta civila nr. 532/ca a Tribunalului Iasi -
Sectia de contencios administrativ din data de 07.04.2008.
      Cu toate acestea, nu este suficient ca masura luata de angajator (sanctionare
disciplinara prin diminuarea drepturilor salariale) sa fi fost anulata prin hotararea
instantei de judecata, angajatul in cauza trebuind sa dovedeasca in mod neechivoc pe
calea unui probatoriu adecvat faptul ca valorile sale morale au fost lezate in mod
grav. Pentru acordarea daunelor morale trebuie dovedite prin orice mijloc de proba
prejudiciul moral suferit si legatura de cauzalitate dintre masura dispusa de unitate
si impactul negativ atat in plan personal, in plan profesional asupra salariatului cat si
dificultatile in plan familial si in raporturile cu celelalte persoane. De asemenea, este
nevoie de existenta unor elemente probatorii adecvate care sa permita gasirea unor
criterii de evaluare a intinderii acestora, nefiind suficienta libera apreciere a instantei
bazata pe gradul de percepere al acesteia al universului psihic al fiecarei persoane.
      Pentru determinarea existentei prejudiciului si a cuantumului acestuia este
necesara dovedirea producerii unor suferinte morale, a impactului concret asupra
reclamantului. Aceasta, deoarece simplul fapt al anularii deciziei de sanctionare, nu
este de natura a duce la concluzia producerii de vatamari psihice, iar in cazul in care
acestea s-au produs, ele difera in functie de elementele ce tin de statutul personal si
moral al fiecarui vatamat in drepturi.
      Astfel, vorbim de un prejudiciu in ipoteza in care este extrem de important
pentru aceasta, prin repercursiunile neplacute pe care le poate avea.
      Din declaratia martorului Scrab Cristian reiese ca reclamantul nu a fost afectat
ca urmare a sanctionarii lui disciplinare, apreciind ca nu i-a fost prejudiciata
imaginea nici in fata colegilor, nici in fata societatii, cu atat mai mult cu cat si alti
colegi au mai fost sanctionati. De asemenea, instanta retine ca prin declaratia
martorului Parhautanu Aurel nu s-a realizat dovada existentei unui prejudiciu
moral. Aspectele relatate de acesta nu sunt de natura sa probeze efectiv existenta
unor repercursiuni neplacute cu impact asupra reclamantului de o asemenea
gravitate, incat sa justifice acordarea unei indemnizatii. Nu orice suferinta justifica
acordarea unei indemnizatii, ci numai suferintele importante, grave, tocmai pentru a
conserva institutia raspunderii civile, mentinand-o astfel in niste limite rezonabile.
       Totodata, instanta apreciaza ca sustinerile facute de reclamant si reiterate de
catre martorul Parhautanu referitoare la faptul ca ulterior sanctionarii acesta nu a
mai primit salarii de merit si prime, nu au fost probate, nexistand o dovada certa la
dosar din care sa rezulte ca anterior sanctionarii disciplinare a reclamantului acesta
beneficia de aceste drepturi salariale, iar ca o consecinta a acestui incident ar fi fost
sistate.
      Instanta apreciaza ca nu s-a probat un element esential al raspunderii civile
delictuale si anume existenta prejudiciului, motiv pentru care nu va mai continua
analiza celorlalte conditii ale acesteia. Pe cale de consecinta, pentru considerentele
expuse mai sus va respinge actiunea formulata de reclamant ca neintemeiata.
      Cu privire la capatul de cerere avand ca obiect cheltuielile de judecata
suportate in dosarul nr.6029/99/2007, instanta retine ca prin Sentinta civila nr. 532/ca
a Tribunalului Iasi -Sectia de contencios administrativ din data de 07.04.2008 s-au
stabilit cheltuieli de judecata in sarcina paratei de 4,3 lei, asupra acestui capat de
cerere instanta pronuntandu-se asupra acestui aspect.
      Pe cale de consecinta, instanta va respinge aceste capat de cerere ca
neintemeiat.