Rezolutiune contract de intretinere. Contract de vanzare cumparare cu clauza de intretinere. Natura juridica a conventiei.

Prin cererea inregistrata sub numarul 16165/245/2008, reclamanta  O. V. a chemat in judecata pe paratii A. G. si N. C. solicitand ca, prin sentinta ce se va pronunta, sa dispuna rezolutiunea contractului de vanzare cumparare, cu clauza de intretinere si de pastrare a dreptului de habitatie viager.
In motivarea actiunii, reclamanta arata ca, la data de 20.02.1998 s-a incheiat contractul de vanzare cumparare intre O. V. si O. G., in calitate de vanzatori si A. G. si N. C., in calitate de cumparatori, contract autentificat la BNP "S.B.", avand o clauza de intretinere si de habitatie viagera in favoarea vanzatorilor. Se arata in continuare ca, pe langa pretul de 3 000 000 lei vechi, cumparatorii s-au obligat sa asigure intretinerea si ingrijirea potrivit unui trai decent, pe tot restul vietii si sa suporte cheltuielile de inmormantare pentru cei doi soti. Totodata, se precizeaza in cererea de chemare in judecata ca, pana la decesul sotului reclamantei, paratii au asigurat in mod sporadic intretinerea, insa dupa acest moment acestia nu si-au mai indeplinit obligatia de intretinere in niciun mod, de circa trei ani fiind plecati din tara.
Prin sentinta civila nr. 15475/19.12.2008 actiunea a fost admisa, instanta retinand urmatoarele:
La data de 20.02.1998, reclamanta O. V. si sotul acesteia, O. G., au incheiat un contract autentificat la BNP "S.B", intitulat "contract de vanzare cumparare", cu paratii A. (fosta L.) G. si N. C., prin care au instrainat imobilul compus din o casa de locuit si teren intravilan in suprafata de 5818 m2, vanzatorii rezervandu-si dreptul de habitatie asupra intregii case pana la sfarsitul vietii. Pretul vanzarii inscris in contractul amintit este de 3000 lei, cumparatorii obligandu-se, de asemenea, sa asigure "intretinerea si ingrijirea pentru un trai decent" vanzatorilor pe tot restul vietii acestora, suportand totodata si cheltuielile de inmormantare.
Pentru a se determina natura juridica a conventiei incheiate de parti trebuie stabilita obligatia principala fixata de acestea. In cazul de fata, cand s-a instrainat un bun atat in schimbul unei sume de bani cat si al intretinerii, pentru caracterizarea corecta a actului juridic incheiat este necesar sa se examineze, in raport de valoarea bunului transmis, care este obligatia principala, facand proportia dintre pretul in bani si cel in natura. Astfel, fata de obiectul contractului, respectiv o casa de locuit si un teren intravilan in suprafata de 5818 m2, raportat la pretul in bani, 3000 lei si  la obligatia de intretinere stabilita fata de ambii soti vanzatori, este neindoielnic faptul ca, obligatia principala avuta in vedere de parti la momentul incheierii contractului consta in intretinerea concretizata in cuprinsul conventiei pana la sfarsitul vietii celor doi vanzatori.
  Prin urmare, instanta apreciaza ca actul juridic incheiat intre parti este un contract de intretinere. Asemenea contract este un contract nenumit, nefiind reglementat prin Codul civil, dar nici pus la indoiala, prin art. 5 Cod civil fiind interzise numai conventiile contrare ordinii publice si bunelor moravuri.
Contractul de intretinere este un contract cu titlu oneros, in temeiul caruia una din parti transmite celeilalte proprietatea unuia sau mai multe bunuri in schimbul obligatiei pe care aceasta si-o asuma de a-i presta, in natura, cele necesare traiului in tot timpul vietii, fiind, in acelasi timp, si un contract aleatoriu, pentru ca durata obligatiei debitorului de a presta intretinere este in functie de moartea creditorului, "eveniment necert" in ce priveste data survenirii lui (art. 1635 Cod civil).
Prestarea intretinerii reprezinta, in sarcina debitorului, o obligatie de a face, cu caracter strict personal, care,  in caz de neexecutare, determina rezolutiunea contractului respectiv, potrivit art. 1020 C.civ.
Rezolutiunea contractului este o sanctiune a neexecutarii culpabile a contractului sinalgamtic, constand in desfiintarea retroactiva a acestuia si repunerea partilor in situatia avuta anterior incheierii contractului. Pentru ca rezolutiunea sa fie admisibila, urmatoarele conditii se cer a fi indeplinite: una dintre parti sa nu-si fi executat obligatiile ce-i revin, neexecutarea sa fi fost imputabila partii care nu si-a indeplinit obligatia, debitorul obligatiei neexecutate sa fi fost pus in intarziere. Caracterul alimentar al prestatiei in cazul contractului de intretinere nu mai necesita punerea in intarziere a debitorului, aceasta ultima conditie nemaifiind impusa in acest caz.
In ceea ce priveste celelalte conditii, instanta urmeaza a le analiza prin prisma probatoriului administrat in cauza.
Astfel, in ceea ce priveste prima cerinta, cea a neexecutarii obligatiei, instanta constata ca, potrivit contractului depus la dosar, paratii s-au obligat sa presteze intretinere nediferentiat reclamantei O.V. si sotului acesteia O.G., in contra unor bunuri imobile individualizate,  dar fara specificarea regimului juridic al fiecaruia.
In raport de continutul acestui contract, obligatia de intretinere asumata de debitori are un evident caracter de indivizibilitate, fiind instituita in beneficiul a doi creditori, nefiind vorba de doua obligatii disjuncte pentru fiecare creditor in functie de numarul si/sau valoarea bunurilor obiect al contractului.
   Debitorii nu s-au obligat sa presteze doua intretineri distincte, in contra a ceea ce a primit de la fiecare din creditori, ci o singura obligatie indivizibila in beneficiul a doi creditori in schimbul bunurilor acestora.
Prin modul in care partile au convenit, obligatia de intretinere a fost asumata de catre debitori in favoarea ambilor soti, chiar daca bunurile primite ar fi constituit doar proprietatea exclusiva a unui singur creditor al obligatiei, pluralitatea creditorilor neinsemnand, in mod neaparat, existenta unei pluralitati de raporturi obligationale.
Concluzionand, se constata ca obligatia de intretinere constituita in favoarea ambilor soti este indivizibila, intrucat partile contractante au "privit" obiectul sau "sub un raport de nedivizibilitate" (art. 1058 Cod civil).
Or, in cazul unei obligatii indivizibile, cu mai multi creditori, debitorul nu este primit sa o execute decat fata de toti impreuna, dat fiind ca obligatia indivizibila nu este susceptibila de executare partiala.
Potrivit certificatului de deces nr. 29 din data de 10.04.2000 eliberat de Primaria comunei Miroslava, Jud. Iasi, fila 7, sotul reclamantei, O. G. a decedat la data de 09.04.2000. Prin urmare, instanta urmeaza a analiza indeplinirea obligatiei de intretinere fata de reclamanta creditoare O. V..
Fiind audiat de instanta, martorul G.D. arata ca are cunostinta de faptul ca ambii parati au plecat din tara cu aproximativ 5-6 ani in urma. Martorul precizeaza ca nu i-a vazut niciodata pe acestia sa aduca alimente sau bani reclamantei, el locuind in aceeasi comuna cu reclamanta, insa stie ca aceasta lucreaza prin sat pentru a se intretine.
Martora B. M. arata in fata instantei ca este vecina cu reclamanta, locuind in casa de vis-a-vis de aceasta, si nu a observat ca paratii sa fi trecut pe la reclamanta, cunoscand faptul ca acestia sunt plecati din tara de aproximativ 5 ani. De asemenea, martora precizeaza ca nu a auzit ca paratii sa fi trimis bani sau alimente reclamantei, aratand ca in urma cu un an reclamanta s-a imbolnavit.                                                                                                        
Fata de probatoriul administrat si avand in vedere obligatia asumata prin contract de catre cei doi parati, si anume asigurarea intretinerii si a ingrijirii  reclamantei pe tot timpul vietii acesteia, instanta apreciaza ca debitorii nu au executat aceasta obligatie.
In ceea ce priveste cea de a doua conditie, vinovatia paratilor, instanta constata ca neexecutarea nu s-a datorat unei cauze independente de vointa paratilor, ci este imputabila debitorilor. Astfel cum rezulta din probatoriul cauzei, paratii au plecat din tara de aproximativ 5-6 ani, timp in care nu au facut nici un demers in a-si executa obligatia de intretinere asumata prin contract fata de reclamanta. Prezumtia de vina instituita in cazul raspunderii contractuale nu a fost rasturnata, instanta retinand prin urmare ca si aceasta din urma conditie este indeplinita.