Fapta contraventionala. Savarsirea faptei in public - lipsa unui element constitutiv din continutul laturii obiective

Prin procesul verbal de contraventie seria X nr.Y, incheiat la data de 26.06.2008 si intocmit de I.P.J.Iasi - Postul de Politie P., petentul U.M. a  fost sanctionat contraventional, retinandu-se in sarcina sa ca la data de 29.05.2008 a adresat cuvinte jignitoare numitei T.E., in timpul discutiilor telefonice purtate cu aceasta, fapta prevazuta de art.2 pct.1 Lg. 61/1991 si sanctionata de art.3lit.b Lg. 61/1991, petentului fiindu-i aplicata o amenda de 800 lei.
Potrivit art.1 din O.G. nr.2 /2001 "constituie contraventie   fapta  savarsita cu vinovatie, stabilita si sanctionata prin lege [_]" .In ceea ce priveste latura obiectiva a faptei  asa cum a fost retinuta de agentul constatator in sarcina  petentului, elementul material consta  intr-o actiune, respectiv de a adresa cuvinte jignitoare in timpul discutiilor telefonice purtate cu T.E., functionar public.
Pentru a se constata existenta unei fapte contraventionale si, implicit, pentru a se antrena raspunderea contraventionala a unei persoane este necesar a se dovedi comportamentul ilicit al acesteia, prin intrunirea cumulativa a laturii obiective si a celei subiective a contraventiei, cu atat mai mult cu cat Curtea Europeana a Drepturilor Omului  a decis includerea contraventiilor, ca regula, in materia penala.
Potrivit dispozitiilor art. 2 pct.1 Lg.61/1991, constituie contraventie savarsirea oricareia dintre urmatoarele fapte, daca nu sunt comise in astfel de conditii incat, potrivit legii penale, sa fie considerate infractiuni: (...)savarsirea in public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenintari cu acte de violenta impotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natura sa tulbure ordinea si linistea publica sau sa provoace indignarea cetatenilor ori sa lezeze demnitatea si onoarea acestora sau a institutiilor publice".
Asadar, printre conditiile cumulative in vederea existentei laturii obiective a contraventiei este si aceea a savarsirii fapte in public.
Potrivit dispozitiilor art. 152 C.pen. o fapta se considera savarsita "in public" atunci cand a fost comisa: a) intr-un loc care prin natura sau destinatia lui este intotdeauna accesibil publicului, chiar daca nu este prezenta nici o persoana; b) in orice alt loc accesibil publicului, daca sunt de fata doua sau mai multe persoane; c) in loc neaccesibil publicului, cu intentia ca fapta sa fie auzita si daca acest rezultat s-a produs fata de doua sau mai multe persoane; d) intr-o adunare sau reuniune de mai multe persoane, cu exceptia reuniunilor care pot fi considerate ca au caracter de familie, datorita naturii relatiilor dintre persoanele participante.
Din ansamblul probatoriului administrat in cauza, inclusiv din declaratiile martorilor "oculari", instanta constata ca fapta retinuta in sarcina petentului a fost savarsita prin telefon, situatie care exclude a priori ipotezele prevazute la literele a, b, d, din textul de lege enuntat, in lipsa oricaror probatorii din care sa rezulte locul in care se afla petentul.
Cum prezumtia de nevinovatie  este o garantie existenta si in domeniul contraventional, Curtea Europeana a Drepturilor Omului, in interpretarea art.6 alin.1 CEDO (dreptul la un proces echitabil) a statuat ca o garantie esentiala  a prezumtiei de nevinovatie este instituirea sarcinii probei  in cadrul obligatiilor organului constatator, astfel ca acesta va trebui sa faca dovada  ca petentul a  savarsit fapta in public ("Desi statele au posibilitatea de a nu sanctiona unele infractiuni sau le pot pedepsi pe cale contraventionala decat pe cale penala, autorii infractiunilor nu trebuie sa se afle intr-o situatie defavorabila pentru simplul fapt ca regimul juridic aplicabil este diferit de cel aplicabil in materie penala"- Grecu impotriva Romaniei, nr. 75101/01, par. 58, 30 noiembrie 2006); In consecinta, in lipsa unor probe solicitate de organul constatator, instanta nu poate stabili unde se afla petentul in momentul savarsirii pretinse fapte contraventionale.
In ceea de priveste ipoteza prevazuta de litera c) a art. 152 C.penal, instanta retine ca nici aceasta nu poate fi incidenta in speta, intrucat nu se face dovada ca petentul ar fi avut intentia ca afirmatiile pe care le-a facut fata de numita T.E. sa fie auzite si de alte persoane.
De altfel, asa cum reiese din declaratiile martorilor audiati nemijlocit, reiese ca numita T.E. este cea care a pus telefonul pe speaker, aceasta inlesnind prin propria sa fapta perceperea mesajului de catre colegii sai de birou, modalitatea de savarsire a faptelor fiind cunoscuta de catre agentul constatator.
In consecinta, instanta va constata ca faptei retinute in sarcina petentului ii lipseste unul din elementele constitutive ale contraventiei, definita de art.1 O.G. nr.2/2001, aspect fata de care, in temeiul art 34 din O.G. nr.2/2001, completata si modificata  va admite plangerea contraventionala si  va anula procesul-verbal.