CERERE DE INCREDINTARE A COPILULUI MINOR FORMULATA DE BUNICI. INCREDINTAREA COPILULUI MINOR BUNICILOR.

     Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Iasi sub nr. 13 946/2006 reclamantii G C si G R au solicitat in contradictoriu cu paratul C A sa le fie incredintata spre crestere si educare nepoata lor C A, nascuta la data de --, cu obligarea paratului la plata unei pensii de intretinere in favoarea acesteia.
     Initial cererea a fost depusa ca cerere reconventionala in cadrul dosarului 9 547/2006 al Judecatoriei Iasi, al carui obiect principal l-a constituit cererea reclamantului C A, formulata pe calea ordonantei presedintiale in contradictoriu cu paratii G C si G R, pentru incredintarea fetitei.
     Prin incheierea de sedinta din data de 16.06.2006 s-a dispus disjungerea judecatii cererii reconventionale de cererea principala, dat fiind ca cererea principala presupunea, potrivit art. 581 C pr civ, judecata de urgenta.
     In fapt reclamantii au aratat ca sunt bunicii materni ai fetitei A, ca aceasta s-a nascut in timpul casatoriei fiicei lor, C A I, cu paratul C A.
     Au mai aratat ca, in mai 1999 aceasta casatorie a fost desfacuta prin divort, iar fetita a fost incredintata mamei sale, cu care a locuit pana la decesul acesteia care s-a produs ca urmare a unui accident rutier la data de 22.04.2006.
     Precizeaza ca dupa desfacerea casatoriei fostii soti s-au recasatorit, fiecare cu o alta persoana intemeindu-si noi familii, dar ca nepoata lor s-a aflat exclusiv in ingrijirea mamei sale, ca a locuit cu aceasta si cu noul ei sot - S I si cu copilul rezultat din noua casatorie, intr-un apartament situat in Iasi, ..
     Sustin acestia ca si ei au acordat mamei un sprijin important in ceea ce priveste cresterea nepoatei lor, fiind implicati in viata acesteia.
     Arata reclamantii ca a fost stabilit de catre instanta si un program de vizitare a fetitei de catre tatal ei, dar ca acesta nu a exercitat dreptul sau la a avea legaturi cu fiica sa, vizitand-o foarte rar, cam la 3-6 luni, ca fetita si-a dorit la inceput sa se vada mai des cu tatal ei, dar acesta sub diferite pretexte, desi ii promitea ca va petrece mai mult timp cu ea, nu facea acest lucru, astfel ca dupa un timp fetita s-a instrainat de tatal ei. Astfel arata ca aceasta nu a stabilit legaturi nici cu sotia tatalui sau si nici cu fiica acesteia din prima casatorie, iar cand se intorcea din vizita de la tatal ei se plangea ca a fost tratata diferit de fiica sotiei tatalui sau.
     sustin reclamantii ca dupa decesul fiicei lor, nepoata lor a locuit la ei, unde a beneficiat de un camin stabil si de o atmosfera calda care sa atenueze socul determinat de moartea mamei si a fratelui sau.
     Sustin ca schimbarea mediului familial nu ar fi benefica acesteia si ca ei ii pot oferi fetei si conditii morale, materiale si de spatiu mai bune.
     Paratul, prin intampinare a invocat exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei Iasi si a lipsei calitatii lor procesuale active, exceptii care au fost solutionate prin incheierea de sedinta din 14.07.2006, fiind respinse.
     Pe fondul cauzei a aratat ca nu este real faptul ca fetita nu a stabilit legaturi afective cu noua familie a tatalui sau, aratand ca in 2004 si in 2005 cu ocazia serbarii zilei de nastere, Ad a invitat-o pe Al, fiica vitrega a tatalui sau la petreceri si ca Ad a vizitat-o pe sotia tatalui sau la locul ei de munca.
     A mai aratat ca bunicii materni, dupa decesul mamei, au inceput sa-i interzica tatalui sa aiba legaturi cu fiica lui, exercitand chiar un abuz emotional asupra fetei, deformand imaginea tatalui, inducandu-i fetei imaginea unui tata violent in timpul casatoriei cu mama ei sau spunandu-i ca, daca va locui cu tatal ei, acesta va pleca in Spania la munca si va fi nevoita sa locuiasca cu persoana care ii va face rau, determinand-o astfel sa aiba suspiciuni cu privire  la dragostea paterna.
     Mai sustine paratul ca traditia este ca parintii sa aiba grija de copiii lor, bunicii avand doar un rol complementar, ca este necesar ca opiniei fetei exprimata in legatura cu aceasta actiune sa i se dea importanta cuvenita raportat la varsta ei si imprejurarile cauzei.
     In  cauza, la cererea partilor s-au administrat urmatoarele probe: inscrisuri, evaluari psihologice, martori si anchete sociale la domiciliile partilor.
     S-au depus la dosar: acte de stare civila, acte medicale, cupoane de pensie, adeverinta din care reiese ca reclamantul G C are si un loc de munca, contract de vanzare - cumparare cu privire la apartamentul proprietatea reclamantilor, caracterizari ale paratului de la preotul paroh si de la locul de munca, caracterizarea elevei A C de la profesorii diriginti, etc.
     Au fost audiati martorii: F G si  C A.
     De asemenea a fost audiata in camera de consiliu si fetita a carei incredintare face obiectul cauzei.
     Analizand cauza de fata instanta retine urmatoarele:
     C A  s-a nascut la data de 20. 10. 1993 in timpul casatoriei parintilor sai, C A - I si C A.
     Ulterior, la data de 31.05.1999, prin sent civ. _ a Judecatoriei Iasi, a fost desfacuta casatoria parintilor sai, iar copilul a fost incredintat spre crestere si educare mamei sale, tatal fiind obligat la plata unei pensii de intretinere.
     Ambii parinti s-au recasatorit ulterior, insa A a locuit cu mama sa si cu noul sot al acesteia.
     La data de 22.04.2006 in urma unui eveniment tragic, mama fetei a decedat, iar fetita a ramas in grija bunicilor sai materni, care solicita in prezent sa la fie incredintata spre crestere si educare nepoata lor.
     Codul familiei reglementeaza posibilitatea ca la desfacerea casatoriei copiii rezultati din casatorie sa fie incredintati altor persoane decat parintilor, in situatii exceptionale (art. 42 alin 2 C fam).
     Prin aceasta reglementare legiuitorul, inca din 1953, a avut in vedere ocrotirea interesului copilului minor si statuarea unui cadru legislativ care sa permita instantelor sa faca aplicarea acestui principiu.
     Ulterior, prin Legea 272/2004, principiul a fost dezvoltat, stabilindu-se in acest sens multiple masuri si institutii.
     Astfel , din prisma ocrotirii interesului copilului, apare admisibila cererea bunicilor materni privind incredintarea nepoatei lor, in situatia in care mama ei a decedat. A le ingradi posibilitatea de a promova o astfel de cerere, motivat de faptul ca nu este o cerere accesorie divortului, ar echivala cu o desconsiderare a interesului copilului, cu a-i crea acestuia o situatie de inegalitate, considerand ca interesele acestuia ar trebui aparate doar cu ocazia divortului si nu si in alte situatii deosebite, cum ar fi decesul mamei careia ii fusese incredintat copilul, situatie care ar putea sa puna in discutie problema incredintarii sale.
     Din inscrisurile depuse la dosar si referatul de ancheta sociala reiese ca atat tatal cat si bunicii materni sunt recomandabili sa creasca si sa educe fetita sub aspectul conditiilor materiale sau morale, ambele parti avand spatii de locuit si venituri corespunzatoare, precum si un profil moral adecvat.
     Departajarea urmeaza a se face insa sub aspectul legaturilor afective dezvoltate cu fiecare dintre parti de catre copil, care sa-i permita a avea pe viitor un confort psihic si moral, un echilibru in viata sa.
     Sub acest aspect se retine ca prin sent. civ. _ a Judecatoriei Iasi tatal fetei a obtinut stabilirea dreptului de vizitare a fiicei sale, insa asa cum reiese din depozitiile martorilor audiati in cauza coroborate cu sustinerile copilului facute in camera de consiliu, instanta retine ca paratul nu si-a exercitat acest drept decat foarte rar, fara ca intre tata si fiica sa se stabileasca o relatie apropiata sau sa existe o comunicare continua.
     Astfel martorele arata ca dupa desfacerea casatoriei tatal o vizita rar, nu tinea legatura cu ea nici telefonic, ca fetita era cea care il contacta telefonic, iar tatal ii promitea ca o va vizita, dar nu se tinea de promisiune, astfel ca fetita era suparata din acest motiv.
     
     Asa cum reiese din aceleasi depozitii, se retine ca dupa acest eveniment fetita a locuit la bunicii sai materni - reclamantii, ca nici dupa acest eveniment tatal nu a manifestat o implicare mai mare in relatia cu fiica sa, ci mai mult, situatia a devenit  incordata datorita disputei masurii incredintarii.
     Din aceleasi depozitii se retine ca inca de la nastere, bunicii materni au fost o prezenta constanta in viata nepoatei lor, ca i-au asigurat acesteia constant afectiune si spatiu locativ, ca s-au preocupat sa o duca la gradinita sau la scoala, etc.
     O importanta deosebita sub aspectul problemei supuse analizei, urmeaza a acorda instanta evaluarii psihologice realizate in cauza.
     Se retine in raportul de evaluare psihologica ca tatal, desi si-a exprimat de mai multe ori intentia de a-si creste copilul, considera acest lucru "o datorie care-i revine in urma decesului mamei fiicei lui", ca acesta a sustinut ca dupa divort implicarea sa in viata fiicei lui a fost mai mult financiara, avand chiar temerea sa nu fie perceput ca un sponsor de catre aceasta, care ar fi mai putin preocupata de partea afectiva a relatiei cu tatal ei .
     Se mai consemneaza in acest raport si faptul ca tatal a afirmat ca in situatia in care fiica sa va fi incredintata bunicilor nu va mai lua legatura cu ea.
     Cu privire la bunicii materni se retine ca acestia isi manifesta si ei dorinta de a o creste pe A si ca daca aceasta va dori sa locuiasca cu tatal ei, nu au nimic impotriva.
     Evaluarea minorei A reliefeaza ca aceasta doreste sa locuiasca cu bunicii, pe care in caracterizeaza ca fiind " oameni cumsecade, iubitori, blanzi, care sunt atenti si care o ajuta la nevoie", in opozitie cu tatal ei pentru care simte doar respect si  despre care crede ca este " o persoana mai agresiva din fire, mandru si putin rautacios", nemultumirea ei cea mai importanta in legatura cu tatal ei, afirmata si cu ocazia audierii sale in camera de consiliu, fiind aceea ca nu i se solicita parerea sau nu sunt luate in considerare parerile ei in legatura cu lucrurile care o privesc sau cu nevoile ei personale.
     Ca si persoana, A, este caracterizata de psiholog ca fiind o persoana sociabila, comunicativa si cu o inteligenta mediu - superioara, iar raportat la aceste caracteristici, instanta considera ca opiniile si punctul ei de vedere exprimat in legatura cu problema dedusa judecatii este unul intemeiat, deoarece  este capabila sa analizeze ceea ce se intampla in viata sa, precum si relatiile sale cu celelalte persoane si sa traga concluzii in acest sens.
     Se retine in concluzie ca  viata A a fost marcata negativ de  mai multe evenimente, ca bunicii materni au fost o prezenta constanta in viata ei, iar compania lor ii creeaza o stare de confort psihic si de echilibru, necesara pentru a compensa trauma cauzata de moartea mamei sale.
     Nu acelasi lucru se poate spune despre relatia cu tatal ei. Acesta   nu a stiut sa cultive si sa intretina o relatie apropiata cu fiica sa, nu s-a implicat suficient emotional in aceasta legatura, nu s-a apropiat sufleteste de copil pentru a-i cunoaste nevoile, sentimentele sau temerile.
     Acest lucru deriva si din faptul ca tatal considera cresterea si educarea fiicei sale o datorie, sau din faptul ca nu a reusit sa creeze in  noua sa familie un mediu primitor pentru A, in sensul ca nu a comunicat suficient cu aceasta pentru a o face sa inteleaga si sa accepte noii membri ai familiei, sa nu se simta amenintata din punct de vedere emotiv de catre acestia in relatia cu tatal ei.
     Chiar maniera in care tatal a abordat reglementarea problemei incredintarii fiicei sale, denota faptul ca acesta nu acorda suficienta importanta sentimentelor si vointei propriei fiice, invocand deseori drepturile sale de tata sau situatia defavorabila in care a fost pus de fosta sotie sau de bunicii materni, sau faptul ca prin aceasta masura fetita "ar ramane orfana si de tata".
     Tatal uita ca incredintarea minorei A la bunicii materni nu inseamna ca relatia dintre ea si tata ar trebui sa inceteze ( asa cum a declarat cu ocazia evaluarii psihologice), ci dimpotriva ca el trebuie sa depuna eforturi serioase sa-si cunoasca si sa-si apropie fiica, iar in viitor sa poata chiar sa o integreze in familia sa.
     Jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului invocata de parat nu este de natura a inlatura dreptul copilului de a fi ocrotit si de alte persoane de cat parintii sai, atunci cand interesele sale superioare o cer.
     Desi   CEDO in practica sa, facand aplicarea art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, privind apararea vietii de familie, a acordat o deosebita importanta dreptului copilului de a fi crescut de parintii sai si de a avea legaturi personale cu acestia, aceasta instanta a acordat aceeasi importanta in cadrul notiunii de viata de familie si raporturilor copiilor cu rudele apropiate.
     In toate cazurile insa, in luarea deciziilor sale si aceasta instanta a statuat ca trebuie avut in vedere prioritar interesul copilului care poate trece inaintea celui al parintilor, recunoscand statelor membre posibilitatea unor ingerinte justificate  in viata de familie.
     Instanta europeana a recunoscut ca sarcina autoritatilor nationale in situatii de genul celei de fata este delicata si extrem de dificila, recomandand ca procedura sa nu fie rigida, iar procesul decizional sa se desfasoare in fata autoritatilor nationale in asa fel incat decizia finala sa fie luata pe baza unor fapte pertinente si sa nu contina elemente de arbitrariu . ( a se vedea "Conventia europeana a drepturilor omului  - Comentariu pe articole, vol. I, Corneliu Barsan, editura ALL BECK, 2005, pag. 625- 639)
     Raportat la toate aceste considerente, instanta urmeaza a admite actiunea si va incredinta fetita A reclamantilor, bunicii sai materni, cu obligarea tatalui sa achite in favoarea acesteia cu titlu pensie de intretinere suma de .. lei lunar incepand cu data pronuntarii prezentei si pana la majoratul acesteia.