Lipsa obiectiunilor contravenientului la momentul intocmirii procesului verbal contestat nu echivaleaza cu o recunoastere a contraventiilor retinute

Lipsa obiectiunilor contravenientului la momentul intocmirii procesului verbal contestat nu echivaleaza cu o recunoastere a contraventiilor retinute, astfel ca in lipsa altor probe, exista un dubiu cu privire la situatia de fapt retinuta prin actul contestat, dubiu care nu poate profita decat recurentului petent.

Cu privire la temeinicia procesului verbal contestat, Tribunalul retine ca procesul verbal de contraven?ie se bucura de prezumtia de legalitate, insa atunci cand este formulata o plangere impotriva acestuia, este contestata insa?i prezumtia de care se bucura. In acest sens s-a pronuntat Curtea Constitu?ionala, prin Decizia nr. 70/21.02.2013, decizie in care a statuat si teza potrivit careia "cel care a formulat plangerea, nu trebuie sa isi demonstreze propria nevinovatie".
Este adevarat ca prezumtia de legalitate de care se bucura in sistemul nostru de drept procesul verbal de constatare a contraventiilor nu este contrara dispozitiilor art. 6 par. 2 CEDO,  insa trebuie sa se faca de catre instante o analiza de la caz la caz pentru a se stabili daca aceasta prezumtie aduce sau nu atingere principiului proportionalitatii intre scopul urmarit si mijloacele utilizate, mai ales in ceea ce priveste dreptul la aparare al petentului.
In cauza, la solicitarea petentului care a declarat ca nu se face vinovat de savarsirea contraventiilor retinute in sarcina sa, instanta a administrat proba cu inscrisuri. Pe de alta parte, intimata a depus doar raportul agentului constatator din care reiese ca nu a fost identificat decat recurentul petent (nu si persoana angajata regulamentar in trecerea strazii pe marcajul pietonal) care a fost sanctionat contraventional, petentul neavand nici o obiectiune la momentul intocmirii actului de constatare si sanctionare contraventionala.
Faptul ca recurentul petent nu a avut obiectiuni la momentul intocmirii procesului verbal contestat nu echivaleaza cu o recunoastere a contraventiilor retinute, astfel ca in lipsa altor probe, Tribunalul apreciaza ca exista un dubiu cu privire la situatia de fapt retinuta prin actul contestat, dubiu care, in lumina celor anterior mentionate,  nu poate profita decat recurentului petent.