Arestare preventiva. Solutionarea propunerii in absenta inculpatilor. Inculpat fara antecedente penale, grad mai mic de participare la savarsirea infractiunii.

Arestare preventiva. Solutionarea propunerii in absenta inculpatilor. Inculpat fara antecedente penale, grad mai mic de participare la savarsirea infractiunii. 

Prin incheierea nr. 4 pronuntata in data de 17.06.2010, in baza art. 149¹ Cod de procedura penala, instanta a admis propunerea formulata de Ministerul Public - Parchetul de pe langa Judecatoria Gaesti si, in consecinta, a luat masura arestarii preventive pe o perioada de 30 de zile fata de inculpatul major AD - pentru savarsirea infractiunilor prevazute si pedepsite de art. 182 alin. 2, art. 180 alin. 2, art. 321 alin. 2 Cod penal si art. 11 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 37 lit. b, art. 33 lit. a si art. 75 lit. a Cod penal si fata de inculpatul major AS - pentru savarsirea infractiunilor prevazute si pedepsite de art. 180 alin. 2, art. 321 alin. 2 Cod penal si art. 11 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 33 lit. a si art. 75 lit. a Cod penal.
Prin aceeasi incheiere s-a dispus emiterea mandatelor de arestare preventiva pe numele inculpatilor.
Pentru a hotari astfel, instanta a retinut ca inculpatii se afla in situatia prevazuta de art. 148 alin. 1 lit. a si f din Codul de procedura penala, intrucat acestia s-au ascuns si s-au sustras de la urmarirea penala, iar din probele existente la dosar rezulta faptul ca lasarea lor in libertate prezinta un pericol concret pentru ordinea publica, astfel ca se impune arestarea preventiva a acestora.
Instanta a apreciat ca propunerea de arestare preventiva poate fi solutionata si in absenta inculpatilor, care nu au fost gasiti de lucratorii de politie nici la domiciliile lor si nici in locurile pe care le frecventeaza pe raza orasului Gaesti si a comunelor arondate, conditii in care instanta a constatat ca inculpatii se sustrag de la urmarirea penala.
Impotriva incheierii de mai sus au declarat recurs inculpatii, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, iar Tribunalul Dambovita, prin incheierea nr. 31 din data de 9 iulie 2010, a admis recursurile, a casat incheierea atacata si rejudecand, a revocat masura arestarii preventive luate fata de inculpati, trimitand cauza in vederea rejudecarii propunerii formulate de procuror aceleiasi instante - Judecatoria Gaesti.
De asemenea, instanta de recurs a anulat mandatele de arestare preventiva emise pe numele inculpatilor, dispunand punerea lor de indata in libertate.   
Pentru a hotari astfel, instanta de recurs a apreciat ca, in cauza, se regaseste motivul de casare prevazut de art. 3859 pct. 21 din Cod procedura penala, situatie care atrage desfiintarea incheierii recurate si reluarea judecatii de catre aceeasi instanta, intrucat judecatorul fondului a solutionat propunerea de arestare preventiva in conditiile neindeplinirii procedurii de citare a inculpatilor, conform art. 175 si urmatoarele din Cod procedura penala.
Ca urmare a pronuntarii incheierii nr. 31 din data de 9 iulie 2010 de catre Tribunalul Dambovita, dosarul a fost inaintat Judecatoriei Gaesti in vederea rejudecarii.  
Prin incheierea din data de 12.07.2010, Judecatoria Gaesti, dupa ascultarea inculpatilor, a admis propunerea formulata de Ministerul Public - Parchetul de pe langa Judecatoria Gaesti si, in consecinta, a luat masura arestarii preventive pe o perioada de 30 de zile fata de inculpatul major AD - pentru savarsirea infractiunilor prevazute si pedepsite de art. 182 alin. 2, art. 180 alin. 2, art. 321 alin. 2 Cod penal si art. 11 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 37 lit. b, art. 33 lit. a si art. 75 lit. a Cod penal si fata de inculpatul major AS - pentru savarsirea infractiunilor prevazute si pedepsite de art. 180 alin. 2, art. 321 alin. 2 Cod penal si art. 11 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 33 lit. a si art. 75 lit. a Cod penal.
Instanta a constatat ca, din probele administrate in cauza, reiese ca la data de 15.06.2010, aflandu-se in incinta piscinei SC V. SRL din Gaesti, inculpatii au provocat scandal, tulburand grav ordinea si linistea publica, au purtat cutit si au lovit partile vatamate DP, DI si DS cu scaune si picioare de masa din mobilierul din incinta piscinei, iar inculpatul AD a aplicat partilor vatamate DP si DI, in spate, cate o lovitura cu cutitul pe care il avea asupra sa.
De asemenea, si partea vatamata DS a fost taiata in zona fetei cu cutitul, iar dupa incetarea altercatiei - care a durat cateva minute, inculpatii impreuna cu cei care ii insoteau, au parasit in fuga incinta piscinei.
Judecatorul fondului a retinut ca leziunea produsa partii vatamate DI, prin lovire cu obiect ascutit de tip taietor intepator, necesita 25 de zile de ingrijiri medicale si i-a pus acesteia viata in primejdie, iar leziunile produse in acelasi mod partilor vatamate DP si DS necesita 7-8 zile de ingrijiri medicale.
Instanta a mai constatat ca, la ora producerii altercatiei, in incinta piscinei se aflau aproximativ 250 de persoane, asupra carora cele petrecute au avut un puternic impact negativ, incidentul provocand in randurile acestora panica, multe persoane incercand sa paraseasca, speriate, incinta piscinei.
Judecatorul fondului a aratat ca este adevarat ca judecarea in libertate a unui inculpat trebuie sa fie regula, iar exceptia sa o reprezinte judecarea in stare de arest preventiv.
In acest sens, art. 5 din CEDO garanteaza dreptul la libertate si siguranta si prevede posibilitatea unei ingerinte in exercitarea acestui drept numai daca persoana a fost arestata sau retinuta in vederea aducerii sale in fata autoritatii judiciare competente, atunci cand exista motive verosimile de a banui ca a savarsit o infractiune sau cand exista motive temeinice de a crede in necesitatea de a o impiedica sa savarseasca o infractiune sau sa fuga dupa savarsirea acesteia. 
Judecatorul fondului a apreciat ca, din situatia de fapt rezultata din probele existente la dosar, se desprinde existenta unor indicii temeinice ca inculpatii au savarsit infractiunile pentru care sunt cercetati, dar si concluzia ca lasarea acestora in libertate pe parcursul urmaririi penale ar constitui un pericol concret pentru ordinea publica, pericol reliefat de comportamentul extrem de violent al inculpatilor, manifestat intr-un loc public destinat petrecerii timpului liber si intr-un moment in care acest spatiu era frecventat de un numar mare de persoane.
Instanta de fond a mai aratat ca portul de cutite intr-un spatiu foarte aglomerat, cum este de regula o piscina intr-o zi de vara la ora 17,00 si lovirea si injunghierea partilor vatamate de catre inculpati in aceste conditii sunt fapte care urmaresc intimidarea membrilor comunitatii si generarea unei stari de teama si ingrijorare cu privire la siguranta persoanelor, dovada in acest sens fiind declaratiile martorilor care au aratat ca multe persoane, printre care femei si copii, au incercat sa paraseasca speriate incinta piscinei, la declansarea altercatiei.
Judecatorul fondului a mai constatat ca inculpatii au dat declaratii contradictorii si ca dupa incident au fugit, incercand astfel sa zadarniceasca mersul anchetei.
Fata de toate aceste argumente, instanta a apreciat ca inculpatii AD si AS se afla in situatiile prevazute de art. 148 lit. a si f Cod procedura penala, intrucat au fugit in scopul de a se sustrage de la urmarire, au savarsit o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani si exista probe certe ca lasarea lor in libertate prezinta pericol concret pentru ordinea publica.
S-a mai retinut totodata de catre instanta ca inculpatul AD nu este la primul conflict cu legea penala, constatandu-se perseverenta lui in savarsirea unor infractiuni de o gravitate extrema, cu violenta, ceea ce, in opinia judecatorului fondului, intareste argumentele in sustinerea existentei pericolului concret pentru ordinea publica pe care l-ar reprezenta lasarea acestuia in libertate.
In aceste conditii, instanta a apreciat ca inculpatul AD se afla si in situatia prevazuta de art. 148 lit. d Cod de procedura penala, respectiv a savarsit cu intentie o noua infractiune.
In consecinta, in baza art. 149¹ Cod de procedura penala, instanta de fond a admis propunerea formulata de Ministerul Public - Parchetul de pe langa Judecatoria Gaesti si a luat fata de inculpatii majori  AD si AS masura arestarii preventive pe o perioada de 30 de zile, in acest sens fiind emise si mandatele de arestare preventiva.
Impotriva incheierii de mai sus a Judecatoriei Gaesti, din data de 12.07.2010, inculpatii au declarat recurs.
Tribunalul Dambovita, prin incheierea nr. 34 din data de 16 iulie 2010, a respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul AD, insa a admis recursul declarat de inculpatul AS, casand in parte incheierea atacata - in privinta acestui inculpat.
De asemenea, rejudecand, instanta de recurs a revocat masura arestarii preventive a inculpatului AS, dispusa fata de el la data de 12.07.2010 si a luat fata de acesta masura obligarii de a nu parasi localitatea de domiciliu pe o durata de 25 de zile, impunand inculpatului, pe aceasta perioada, conform art. 145 alin. 11 si art. 145 alin. 12 Cod de procedura penala, respectarea mai multor obligatii.
Ca urmare, instanta de recurs a anulat mandatul de arestare preventiva emis pe numele inculpatului AS, dispunand punerea lui de indata in libertate.  
Pentru a hotari astfel Tribunalul Dambovita a retinut ca, desi nu se poate minimaliza implicarea in scandal si a inculpatului AS, totusi gradul de participare la incident a acestui inculpat este mai mic.
In plus, desi se sustine ca si inculpatul AS ar fi purtat asupra sa in mod nelegal un cutit, niciuna dintre persoanele vatamate nu l-a acuzat de savarsirea vreunei agresiuni.
Mai mult decat atat, arata instanta de recurs, el nu are antecedente penale, neexistand date care sa il caracterizeze ca o persoana cu manifestari violente si care sa impuna interventia severa a organelor judiciare pentru izolarea lui din comunitate. 
Tribunalul a retinut si aspectul ca, desi initial inculpatul AS a fugit in scopul de a se ascunde si sustrage de la urmarirea penala, el s-a prezentat totusi de buna voie dupa trei saptamani, in fata organelor de ancheta, la fel ca si inculpatul AD.  
In consecinta, in privinta inculpatului AS, instanta de recurs a apreciat ca scopul procesului penal poate fi atins si prin dispunerea unei masuri restrictive de libertate, apte sa asigure desfasurarea in bune conditii a anchetei, cum este cea a obligarii de a nu parasi localitatea de domiciliu.   
O asemenea masura, prin obligatiile pe care le presupune si care incumba inculpatului, este de natura sa determine prezentarea lui la organul de urmarire penala sau la instanta de judecata si sa-i impuna o anumita conduita a carei nerespectare va atrage luarea din nou a masurii arestarii preventive fata de inculpat.