Pasiv succesoral. Limite de acordare.

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Gaesti sub nr. 1500/232/2007, reclamanta P. E. a chemat in judecata pe parata S. I., solicitand iesirea din indiviziune cu privire la bunurile succesorale ramase de pe urma defunctilor parinti, impartirea bunurilor succesorale in cote egale, precum si obligarea paratei la despagubiri in cota de ½ din cheltuielile reprezentand pasivul succesoral, respectiv cheltuielile ocazionate de decesul defunctului N. D., in suma de 4000 lei, cheltuielile ocazionate de obiceiurile crestinesti ulterioare, in suma de 1000 lei, respectiv o pomana si cheltuielile ocazionate de inmormantarea defunctei N. S., in suma de 4000 lei.
Din pasivul succesoral fac parte si cheltuielile de inmormantare, dar acestea nu trebuie sa fie excesive. Avand in vedere ca defunctii si-au construit in timpul vietii mormantul si crucea si au cumparat o parte din lucrurile necesare inmormantarii, precum si faptul ca reclamanta a incasat toate ajutoarele de inmormantare acordate si nu a pretins existenta unei datorii succesorale in legatura cu edificarea monumentului funerar, instanta a apreciat ca neintemeiata cererea privind includerea in pasivul succesoral a cheltuielilor de inmormantare a celor doi defuncti.
Referitor la cheltuielile cu ingrijirea defunctilor, al caror cuantum de altfel reclamanta nu l-a precizat, instanta a retinut ca acestea nu pot fi incluse in pasivul succesoral, deoarece privesc indeplinirea obligatiei de intretinere datorata de copii parintilor, in temeiul art. 86 din Codul familiei, problema urmand a fi solutionata intre debitorii acestei obligatii, fara implicarea patrimoniului succesoral.
In ceea ce priveste cheltuielile ulterioare celor doua inmormantari, prilejuite de indeplinirea obiceiurilor crestine, instanta de asemenea a apreciat ca nu pot fi incluse in pasivul succesoral. Aceasta deoarece din pasivul succesoral fac parte datoriile si sarcinile mostenirii.
Or, cheltuielile prilejuite de pomenirea memoriei defunctilor nu pot fi considerate drept datorii succesorale, caci nu sunt obligatii patrimoniale ale celor doi defuncti.
Nici sarcini succesorale nu pot fi considerate aceste cheltuieli, deoarece prin sarcini ale mostenirii se inteleg acele obligatii care, fara a exista in patrimoniul celui care lasa mostenirea, se nasc in persoana mostenitorului, la deschiderea mostenirii sau ulterior, independent de vointa defunctului sau din vointa lui. A aprecia ca in persoana mostenitorului, la data deschiderii succesiunii, se nasc obligatii de indeplinire a unor obiceiuri religioase, fara a exista o clauza testamentara in acest sens, ar aduce atingere libertatii de constiinta garantata de alin. 1 al art. 29 din Constitutie potrivit caruia libertatea gandirii si a opiniilor, precum si libertatea credintelor religioase nu pot fi ingradite sub nici o forma si nimeni nu poate fi constrans sa adopte o opinie ori sa adere la o credinta religioasa, contrare convingerilor sale. Daca reclamanta a inteles, potrivit convingerilor sale religioase, sa respecte obiceiurile crestin ortodoxe ale locului, de pomenire a defunctilor, acelasi lucru nu poate fi impus si paratei, chiar daca, asa cum rezulta din depozitia martorilor F. I. si A I., si parata a organizat o parte din aceste obiceiuri, in masura in care a inteles ca o obliga propria credinta religioasa.(opinie minoritara)
Solutia a fost mentinuta in caile de atac.