Drept civil. Plangere contraventionala. Obligatia politistului rutier de a conduce persoana fara acte la cea mai apropiata unitate de politie pentru stabilirea identitatii acestuia si pentru verificarea in evidenta a situatiei permisului de conducere.

Drept civil. Plangere contraventionala. Obligatia politistului rutier de a conduce persoana fara acte la cea mai apropiata unitate de politie pentru stabilirea identitatii acestuia si pentru verificarea in evidenta a situatiei permisului de conducere.

- art 184 alin 1 din HG nr. 1391/2006
In situatia in care conducatorul de autovehicul (_), oprit in trafic pentru incalcarea unei norme rutiere, nu are asupra sa niciun act de identitate si nici permisul de conducere, politistul rutier trebuie sa il conduca la cea mai apropiata unitate de politie pentru stabilirea identitatii acestuia si pentru verificarea in evidenta a situatiei permisului de conducere, atunci cand nu exista posibilitatea realizarii acestor verificari pe loc. Politistului rutier ii revine aceasta obligatie doar in situatia in care contravenientul nu poate prezenta nici actul de identitate si nici permisul de conducere, nu si in situatia in care prezinta permisul cu datele de dinainte de casatorie.

Petenta X a chemat in judecata pe intimatul INSPECTORATUL DE POLITIE AL JUDETULUI solicitand instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa dispuna anularea procesului verbal.
In motivare, petenta  aratat, in esenta, ca a fost sanctionata cu amenda contraventionala in cuantum de 1000 lei si confiscarea a 60 sticle de bere la data mentionata in procesul verbal. Petenta a invederat ca in acea zi transporta aceasta  marfa  catre doi clienti fiind vorba despre un premiu castigat de acestia  in urma concursului organizat de societatea angajatoare a petentei.
Petenta  a mai aratat ca nu a putut prezenta agentului constatator  documentele de provenienta pentru cele 60 de sticle de bere deoarece uitase aceste inscrisuri la sediul societatii.
Petenta  a mai sustinut ca in mod gresit procesul verbal de constatare a contraventiei a fost intocmit pe numele de X numele de familie al petentei fiind in realitate Y.
S-a mai aratat ca in mod gresit a fost indicat temeiul de drept al masurii confiscarii ca fiind art 4 din Legea nr. 12/1990, temeiul corect fiind art 6 alin 1 din acest act normativ.  
In ce priveste critica petentei privind nulitatea procesului verbal generata de indicarea gresita a numelui sau, instanta apreciaza ca aceasta este neintemeiata.
Astfel, din raportul agentului constatator aflat la dosarul cauzei rezulta ca la solicitarea acestuia, petenta a prezentat permisul de conducere, certificatul de inmatriculare al autoturismului, precum si asigurarea obligatorie, fara a prezenta insa, cartea de identitate.
La solicitarea instantei, serviciul Public Comunitar Regim Permise de conducere si Inmatriculare a Vehiculelor a inaintat permisul de conducere emis la data de pe numele X Acest permis a fost schimbat fiind emis permisul de conducere pe numele Y.
Potrivit extrasului din Registrul de numele petentei anterior casatoriei era acela de X aceasta dobandind, prin casatorie, numele Y.
Prin urmare, la data efectuarii controlului in trafic, 16.03.2011, petenta detinea inca permisul de conducere emis pe numele X desi aceasta isi schimbase numele de familie de aproximativ un an si patru luni.
In aceste conditii, instanta apreciaza ca in mod corect, agentul constatator a intocmit procesul verbal utilizand datele inscrise in permisul de conducere prezentat de petenta.
De altfel, instanta apreciaza ca petenta a incercat inducerea in eroare a agentului constatator, acest aspect reiesind din aceea ca aceasta si-a schimbat permisul de conducere ulterior acestui eveniment, insa, inainte de a formula plangere contraventionala. Un indiciu in acelasi sens fiind si acela ca petenta semnat procesul verbal utilizand o semnatura diferita de cea utilizata in mod obisnuit, dar si de cea avuta anterior casatoriei, aceeasi semnatura regasindu-se si pe procesul verbal de confiscare marfuri incheiat cu aceeasi ocazie.
In ce priveste obligatia agentului constatator de a efectua cercetari in cauza, cu privire la numele petentei, instanta reaminteste ca potrivit dispozitiilor art 184 alin 1 din HG nr. 1391/2006, In situatia in care conducatorul de autovehicul (_), oprit in trafic pentru incalcarea unei norme rutiere, nu are asupra sa niciun act de identitate si nici permisul de conducere, politistul rutier trebuie sa il conduca la cea mai apropiata unitate de politie pentru stabilirea identitatii acestuia si pentru verificarea in evidenta a situatiei permisului de conducere, atunci cand nu exista posibilitatea realizarii acestor verificari pe loc.
Prin urmare, politistului rutier ii revine aceasta obligatie doar in situatia in care contravenientul nu poate prezenta nici actul de identitate si nici permisul de conducere, lucru ce nu s-a intamplat in cauza, avand in vedere ca petenta a prezentat permisul de conducere. Instanta apreciaza ca ar fi o obligatie excesiva retinuta in sarcina politistului rutier aceea de a face verificari chiar si in situatia in care este prezentat permisul de conducere, document oficial ce se bucura de prezumtia de legalitate pana la inscrierea in fals.
Instanta va avea de asemenea in vedere caracterul limitativ al cauzelor de nulitate absoluta a procesului verbal regasite in art. 17 din OG nr. 2/2001, articol ce se refera la "lipsa numelui contravenientului" iar nu la indicarea gresita a acestuia. In aceste conditii, o gresita indicarea a numelui poate fi cel mult un caz de nulitate relativa ce intervine doar conditionat de dovedirea unei vatamari suferite de petenta. Or, in speta, petenta nu a suferit nicio vatamare cat timp procesul  verbal de contraventie contine codul numeric personal corect al petentei si a fost incheiat in prezenta sa, aceasta semnand la rubrica "contravenient".
Concluzionand cu privire la legalitatea procesului verbal, instanta reaminteste ca scopul procedurii plangerii contraventionale este acela de a proteja impotriva unor posibile abuzuri ale agentilor statului, corolarul acestei protectii fiind insa, buna credinta a celui sanctionat. Or, in speta, petenta nu a fost de buna credinta, generand cu buna stiinta o neregula a procesului verbal pentru ca ulterior sa solicite anularea acestuia tocmai cu motivarea nelegalei intocmiri.