Inexistenta unui indicator care sa restrictioneze circulatia vehicolelor nu duce la inlaturarea raspunderii daca restrictia de circulatie este prevazuta intr-un act normativ pe care petentul trebuia sa il cunoasca.

Inexistenta unui indicator care sa restrictioneze circulatia vehicolelor nu duce la inlaturarea raspunderii daca restrictia de circulatie este prevazuta intr-un act normativ pe care petentul trebuia sa il cunoasca.

SENTINTA CIVILA 1900 din 14 OCTOMBRIE  2010

Prin plangerea inregistrata pe rolul instantei petentul X, a solicitat anularea procesului-verbal de constatare a contraventiei.
In motivarea cererii petentul a aratat ca a fost sanctionat contraventional cu amenda de 2000 pentru faptul ca a condus autoutilitara care tracta semiremorca pe sensul de mers Bucuresti-Constanta fara a respecta restrictia de circulatie pentru vehicolele rutiere cu masa totala maxima autorizata mai mare de 7,5 tone. Petentul arata ca pe sensul indicat de agentul constatator, la intrarea pe A2 nu exista niciun indicator rutier care sa restrictioneze circulatia vehicolelor cu masa totala maxima autorizata mai mare de 7,5 tone. Din textul art.3 alin. 1 al HG nr.1777/2004 reiese ca nu a incalcat aceasta dispozitie deoarece pe sectorul de mers Bucuresti-Constanta restrictia nu era aplicabila, potrivit Anexei 1, considerand ca sunt aplicabile prevederile punctului 9, potrivit carora doar pe centura Bucuresti-Lehliu este aplicabila restrictia.
In subsidiar solicita inlocuirea amenzii cu avertisment.
Prin procesul-verbal petentul a fost sanctionat contraventional cu amenda in cuantum de 2000 lei, dat fiind ca s-a constatat nerespectarea de catre acesta a dispozitiilor art. 3 alin.1 din HG nr.1777/2004, constatandu-se ca a condus autoutilitara, care tracta semiremorca pe sensul de mers Bucuresti-Constanta fara a respecta restrictia de circulatie pentru vehicolele rutiere cu masa totala maxima autorizata mai mare de 7,5 tone.
Cu privire la legalitatea procesului verbal instanta retine ca acesta a fost intocmit cu respectarea dispozitiilor art.17 din O.G. 2/2001, cuprinzand toate mentiunile prevazute de lege sub sanctiunea nulitatii absolute.
Cu privire la temeinicia procesului verbal legal intocmit, instanta apreciaza ca el poate face dovada asupra situatiei de fapt retinute si asupra incadrarii in drept a faptei, in conditiile in care cele constatate de catre agentul de constatator sunt sustinute cu mijloace de proba.
Potrivit jurisprudentei CEDO in materie, utilizand diferite criterii: clasificarea faptei in dreptul national, natura faptei incriminate, natura si gravitatea sanctiunii, s-a stabilit incidenta in cauzele care au ca si obiect contestarea faptelor contraventionale a dispozitiilor art. 6 ale Conventiei.
Fata de cele de mai sus, se pune in discutie in mod implicit si forta probanta a procesului verbal de constatare a contraventiei, respectiv daca acesta poate constitui o proba impotriva contestatorului.
Sub acest aspect, se constata ca  deciziile pronuntate de Curtea Europeana a Drepturilor Omului nu transeaza problema. In plus, in materia prezumtiei de nevinovatie, sub aspectul sarcinii probei, art. 6 par. 2 din Conventie, nu interzice existenta unor prezumtii de fapt sau de drept (cauza Salabiaku c. Frantei) in masura in care statele respecta in cele le priveste pe acestea din urma, cerinta proportionalitatii intre mijloacele folosite si scopul legitim urmarit - cauza Janosevic c. Suediei.
Din interpretarea sistematica a prevederilor art. 16 si art. 34 din OG nr. 2/2001 reiese ca procesul verbal de contraventiei nu numai ca nu este lipsit de forta probanta ci dimpotriva, face dovada situatiei de fapt pana la proba contrara, proba care in mod evident trebuie facuta de catre petent si nicidecum de catre organul constatator. Astfel, din aceasta perspectiva consideram ca procesul verbal de contraventie, in masura in care cuprinde constatari personale ale agentului constatator, are forta probanta prin el insusi si constituie o dovada suficienta a vinovatiei contestatorului cat timp acesta din urma nu este in masura sa prezinte o proba contrara.
Potrivit dispozitiilor art. 3 alin 1 din HG nr.1777/2004 se interzice circulatia vehicolelor rutiere cu masa totala maxima autorizata mai mare de 7,5 tone, pe unele sectoare de atostrazi si drumuri nationale in perioadele de an si in intervalele orale prevazute in anexa nr.1.
Petentul nu contesta faptul ca a circulat la data si ora mentionate in procesul verbal pe sectorul de drum interzis, ci considera aplicabile prevederile punctului 9 al Anexei nr.1, potrivit caruia doar circulatia pe centura Bucuresti Lehliu se restrictioneaza, ceea ce presupune ca pe tronsonul de drum pe care acesta a circulat restrictia nu era aplicabila.
Apararea petentului precum ca fapta nu exista pe motivul ca ii sunt aplicabile prevederile punctului 9 al Anexei nr.1 din HG nr.1777/2004 nu pot fi retinute, petentul facand referire la forma anterioara a HG nr.177772004.
Astfel, Anexa nr.1 la HG nr.1777/2004, in forma existenta la data comiterii faptei, prevede sectoarele de autostrazi, drumuri nationale europene, restrictionate din punct de vedere al circulatiei vehicolelor rutiere cu masa totala maxima autorizata mai mare de 7,5 tone, altele decat cele destinate exclusiv transporturilor de persoane, in zilele de vineri, sambata, duminica si de sarbatoare legala, precum si perioadele si intervalele orare supuse restrictiei.
Instanta retine ca ziua de 25 iunie 2010 a fost o zi de vineri, astfel incat din punct de vedere al zilei, sunt aplicabile dispozitiile Anexei nr.1 al HG nr.1777/2004. In ceea ce priveste sectorul de drum pe care se aplica restrictia, sunt aplicabile prevederile punctului 5 din Anexa nr.1 la HG nr.1777/2004. Astfel, restrictia se aplica pe traseul Bucuresti (iesire din municipiu)-Fundulea-Lehliu-Drajna-Fetesti-Cernavoda (int.cu DN 22C). In ceea ce priveste intervalul orar pentru care opereaza restrictia, prevederile punctului 5 al Anexei face referire la intervalul 12.00-24.00 pentru ziua de vineri.
In ceea ce priveste faptul ca pe A2 nu exista niciun indicator care sa restrictioneze circulatia vehicolelor cu masa mai mare de 7,5 tone, instanta nu retine aceste aparari.
Restrictia de circulatie este prevazuta intr-un act normativ pe care petentul trebuia sa il cunoasca.
In consecinta, instanta constata petentul nu a combatut cele inscrise in procesul verbal prin niciun mijloc de proba, cu atat mai mult cu cat recunoaste ca a circulat la data si ora inscrisa in procesul verbal pe sectorul de drum respectiv. Prin urmare, fapta contraventionala retinuta in sarcina petentei prin procesul-verbal exista, fiind dovedita vinovatia acestuia, motiv pentru care instanta apreciaza ca procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiei atacat este legal si temeinic intocmit.
In cauza petentului i-a fost aplicata sanctiunea amenzii contraventionale in cuantum de cuantum de 2000 lei, in temeiul art.6 din HG nr.1777/2004  pentru fapta de a circula pe un sector de drum fara a respecta restrictia de circulatie pentru vehicolele rutiere cu masa totala maxima autorizata mai mare de 7,5 tone. In consecinta, instanta retine ca sanctionarea petentei cu amenda contraventionala in cuantum de 2000 lei este nu doar legala dar si temeinic dispusa, instanta apreciind ca numai astfel poate fi asigurata finalitatea preventiva ce insoteste orice sanctiune.
In ceea ce priveste cererea de inlocuire a amenzii cu avertisment, instanta nu considera aceasta cerere ca un capat distinct de cerere, fiind doar o solicitare subsidiara capatului principal de cerere.
Analizand aceasta solicitare, instanta constata ca scopul emiterii HG nr.1777/2004 a fost tocmai acela de a restrictiona pentru anumite perioade si intervale orare circulatia unor autovehicole pe drumurile publice, iar pentru nerespectarea dispozitiilor legale s-au instituit sanctiuni.
Potrivit dispozitiilor art 21 alin. 3 O.G. nr. 2/2001 "Sanctiunea se aplica in limitele prevazute de actul normativ si trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, tinandu-se seama de imprejurarile in care a fost savarsita fapta, de modul si mijloacele de savarsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa, precum si de circumstantele personale ale contravenientului si de celelalte date inscrise in procesul-verbal."
Sanctiunea a fost aplicata la minimul prevazut in actul normativ. Pe de alta parte, in conditiile in care restrictia opera intre orele 12.00 si 24.00, fata de ora savarsirii contraventiei, ora 14, nefiind aproape de sfarsitul perioadei de restrictie sau de inceputul acesteia, instanta apreciaza ca nu se impune inlocuirea amenzii cu avertisment.