Impartirea bunurilor comune dobandite in timpul casatoriei. Situatia contractului de imprumut pentru nevoi speciale.

Impartirea bunurilor comune dobandite in timpul casatoriei. Situatia contractului de imprumut pentru nevoi speciale.

SENTINTA CIVILA  785 din 31 martie 2010

Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante reclamantul X a chemat in judecata pe parata Y solicitand ca prin hotararea judecatoreasca sa se dispuna impartirea bunurilor comune dobandite de parti in timpul casatoriei. Acesta a solicitat obligarea paratei la preluarea contractului de credit iar in subsidiar obligarea paratei la restituirea a jumatate din suma contractata, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii reclamantul arata ca in timpul casatoriei cu parata a contractat un imprumut pentru nevoi pe o perioada de 10 ani. Reclamantul a achitat primele 6 rate stipulate in contract, pana la data de 20.01.2009 inclusiv, iar parata a depus suma de bani imprumutata pe numele ei, intr-un cont.
Parata nu a depus intampinare.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Prin sentinta civila a Judecatoriei F s-a dispus desfacerea casatoriei incheiata intre parti la data de 05.11.1996 din culpa comuna a sotilor.
Din contractul de credit si garantie reala mobiliara rezulta ca X a imprumutat un credit pentru nevoi personale in cuantum de 43260 lei, urmand ca acesta sa il achite pe o durata de 60 de luni.
Din adresa Bancii rezulta ca Y la data de 12.08.2008 a constituit un depozit in suma de 35000 de lei, care a fost lichidat la 22.08.2008. O parte din suma, respectiv 5000 lei au fost depusi pe cardul personal al paratei iar cu restul de 30000 aceasta a constituit un depozit, lichidat la data de 23.09.2008.
Potrivit art. 30 codul familiei bunurile dobandite in timpul casatoriei, de oricare dintre soti sunt de la data dobandirii lor bunuri comune ale sotilor.    
Orice conventie contrara este nula.
Calitatea de bun comun nu trebuie sa fie dovedita.
Conform art. 32 lit. a,b si c din codul familiei sotii raspund cu bunurile comune pentru cheltuielile facute cu administrarea oricaruia dintre bunurile lor comune, pentru obligatiile ce au contractat impreuna si pentru obligatiile contractate de fiecare dintre soti pentru indeplinirea nevoilor obisnuite ale casniciei.
Potrivit art. 36 alin. 1 codul familiei la desfacerea casatoriei, bunurile comune se impart intre soti potrivit invoielii acestora. Daca sotii nu se invoiesc asupra impartirii bunurilor comune se va hotari instanta judecatoreasca.
Datoriile comune ale sotilor sunt cele limitativ prevazute de art. 32 din codul familiei si sunt considerate legal contractate chiar si numai de catre unul dintre soti, in temeiul prezumtiei de mandat tacit reciproc. Face exceptie de la aplicarea acestei prezumtii punctul b al art. 32 din codul familiei care cere ca tranzactia sa fie incheiata de soti impreuna. In aceasta situatie sotii pot sa-si asume obligatii, fie participand in persoana la incheierea actului juridic, fie participand prin neprezentare. Cel care reprezinta poate fi chiar celalalt sot. In acest caz imputernicirile de reprezentare trebuie sa izvorasca dintr-un mandat expus sau tacit si nu doar din calitatea de sot, in temeiul prezumtiei de mandat reciproc intre soti.
Din probatoriul administrat in cauza rezulta ca reclamantul a imprumutat la data de 11.08.2008, deci in timpul casatoriei cu parata, suma de 43260 lei, pentru nevoi personale, pe o perioada de 10 ani. Asa cum rezulta din declaratia martorului, parata a mers si ea la banca cand reclamantul a primit banii. Ulterior suma imprumutata a fost depozitata de parata intr-un cont personal.
Deoarece parata a fost de fata cand reclamantul a incheiat contractul de imprumut, iar banii obtinuti i-a luat ea si i-a depozitat la o alta banca intr-un cont personal, se poate considera ca aceasta a fost de acord ca reclamantul sa contracteze imprumutul in timpul casatoriei.
Astfel parata i-a acordat reclamantului imputernicire de reprezentare, suma de bani fiind imprumutata de reclamant in baza unui mandat tacit reciproc existent intre soti.
Avand in vedere probatoriul administrat in cauza, textele de lege invocate, concluziile si considerentele retinute mai sus precum si faptul ca reclamantul a reusit sa dovedeasca ca suma de bani imprumutata reprezinta o datorie comuna a partilor, acumulata de acestia in timpul casatoriei in baza mandatului tacit reciproc dintre el si fosta sotie, instanta considera ca cererea este intemeiata, urmand a o admite.
Va constata ca in masa de bunuri comune a partilor, intra un pasiv in cuantum de 43260 lei reprezentand imprumutul contractat de reclamant.
Avand in vedere ca parata a fost cea care a intrat in posesia banilor imprumutati, iar aceasta nu a reusit sa demonstreze ca i-a restituit sotului, instanta o va obliga catre reclamant la plata sumei de 21360 lei reprezentand 1 din imprumutul acordat reclamantului.
Sentinta a ramas irevocabila prin nerecurare la data de 25.08.2010.