Dreptul familiei. Incredintarea minorului rezultat dintr-o relatie de concubinaj

1. Dreptul familiei. Incredintarea minorului rezultat dintr-o relatie de concubinaj.

- Art.100 Codul familiei si art. 31 alin. 3 din Legea 272/2004

Potrivit art. 100 C. familiei copilul minor locuieste cu parintii sai. Daca parintii nu locuiesc impreuna, acestia vor decide de comun acord la care dintre ei va locui copilul. In caz de neintelegere intre parinti, instanta judecatoreasca, ascultand autoritatea tutelara, precum si pe copil, daca acesta a implinit varsta de 10 ani, va decide tinand seama de interesele copilului.
Conform  art. 31 alin. 3 din Legea 272/2004 in cazul existentei unor neintelegeri intre parinti cu privire la exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor parintesti, instanta judecatoreasca, dupa ascultarea ambilor parinti, hotaraste potrivit interesului superior al copilului si potrivit art. 33 copilul nu poate fi separat de parintii sai sau de unul dintre ei, impotriva vointei acestora, cu exceptia cazurilor expres si limitativ prevazute de lege, sub rezerva revizuirii judiciare si numai daca acest lucru este impus de interesul superior al copilului. Prin cererea inregistrata pe rolul instantei la data de 19.05.2010, reclamanta X, a chemat in judecata pe paratul Y, solicitand instantei ca prin hotararea pe care o va pronunta, sa dispuna incredintarea minorei Z, spre crestere si educare catre reclamanta precum si obligarea paratului la plata unei pensii de intretinere in favoarea minorei.
In motivare, reclamanta a aratat ca a avut cu paratul o relatie de concubinaj de aproximativ 6 ani in urma careia s-a nascut minora, relatie ce s-a incheiat in urma cu aproximativ 3 ani, minora aflandu-se in prezent in ingrijirea mamei.
Reclamanta a mai aratat ca la cresterea minorei este ajutata de bunicii materni, copilul fiind bine ingrijit, sanatos si avand rezultate foarte buna la invatatura. De asemenea, aceasta a invederat ca in prezent lucreaza in Spania, unde are un loc de munca stabil si de unde trimite lunar bani si hainute pentru minora, aceasta fiind ingrijita efectiv de bunica materna.
De asemenea, reclamanta a sustinut ca paratul, desi locuieste in comuna, nu are un loc de munca, nu s-a mai interesat de minora de aproximativ 3 ani si nu a contribuit la intretinerea acesteia in toata aceasta perioada.
Referitor la capatul de cerere privind stabilirea unei pensii de intretinere, s-a aratat ca este vorba despre un drept al minorei de care reclamanta nu poate dispune intr-un alt mod.
In dovedirea cererii, reclamanta a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri, interogatoriu, martori si ancheta sociala.
Desi legal citat, paratul nu a depus intampinare.
Fiind prezent la termen, paratul a aratat ca este de acord cu primul capat de cerere, respectiv incredintarea minorei catre reclamanta, spre crestere si educare, insa, nu este de acord cu obligarea sa la plata unei pensii de intretinere deoarece nu realizeaza venituri. 
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Din certificatul de nastere rezulta ca minora are ca parinti pe X si Y.
Din referatul de ancheta sociala efectuat in cauza la domiciliul reclamantei, rezulta ca imobilul in care locuieste in prezent minora este proprietatea bunicilor materni si se respecta regulile de igiena si curatenie a locuintei.
Totodata se retine, din analiza referatului de ancheta sociala efectuat la domiciliul paratului ca imobilul in care acesta locuieste este proprietatea parintilor si se respecta regulile de igiena si curatenie a locuintei.
Potrivit art. 100 C. familiei copilul minor locuieste cu parintii sai. Daca parintii nu locuiesc impreuna, acestia vor decide de comun acord la care dintre ei va locui copilul. In caz de neintelegere intre parinti, instanta judecatoreasca, ascultand autoritatea tutelara, precum si pe copil, daca acesta a implinit varsta de 10 ani, va decide tinand seama de interesele copilului.
Conform art. 31 alin. 3 din Legea 272/2004 in cazul existentei unor neintelegeri intre parinti cu privire la exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor parintesti, instanta judecatoreasca, dupa ascultarea ambilor parinti, hotaraste potrivit interesului superior al copilului si potrivit art. 33 copilul nu poate fi separat de parintii sai sau de unul dintre ei, impotriva vointei acestora, cu exceptia cazurilor expres si limitativ prevazute de lege, sub rezerva revizuirii judiciare si numai daca acest lucru este impus de interesul superior al copilului.
In acelasi sens este si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului care este constanta in a aprecia ca, pentru un parinte si copilul sau, faptul de a fi impreuna reprezinta un element fundamental al vietii de familie, iar masurile care impiedica acest lucru constituie o ingerinta in dreptul protejat de articolul 8 al Conventiei - Cauza Eriksson C. Suediei, hotararea din 22.06.1989.
Avand in vedere probatoriile administrate in cauza, textele de lege invocate, jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, varsta minorei, opinia anchetei sociale, instanta apreciaza ca este numai in interesul copilului ca aceasta sa fie incredintata spre crestere, ingrijire si educare mamei, astfel ca se va admite cererea formulata de aceasta.
Potrivit. disp. art. 86 alin. 1 din C. fam. obligatia de intretinere exista intre parinti si copii, iar in baza alin. 3 din acelasi articol, descendentul, cat timp este minor, are drept la intretinere, oricare ar fi pricina nevoii in care se afla.
In baza art. 101 alin. 1 din C. fam. parintii sunt obligati sa ingrijeasca de copil iar potrivit alin. 2 din acelasi articol, parintii sunt obligati sa creasca copilul, ingrijind de sanatatea si dezvoltarea lui fizica, de educarea, invatatura si pregatirea profesionala a acestuia.
Conform art. 107 din C. fam. copilul minor este intretinut de parintii sai.
In ceea ce priveste  cuantumul obligatiei de intretinere instanta are in vedere prevederile art. 94 din Codul familiei, potrivit carora intretinerea se acorda potrivit cu nevoile celui care o cere si cu mijloacele celui care o acorda, trebuind totodata sa fie respectate limitele  intretinerii ce urmeaza a fi acordata  de parinte din venitul sau din munca, prev. de art. 94 din Codul familiei.
Fiind indeplinite aceste cerinte legale, instanta va obliga paratul la plata unei pensii de intretinere in favoarea minorului.
La stabilirea cuantumului pensiei de intretinere se vor avea in vedere si prevederile art. 94 alin. 3 C.fam. potrivit carora cand intretinerea este datorata de parinti ea se stabileste pana la o patrime din venit cand intretinerea se datoreaza pentru un copil.
In raport de faptul ca din probele administrate rezulta ca paratul nu are un loc de munca, instanta va admite solicitarea reclamantei si va calcula pensia de intretinere datorata in baza venitului minim pe economie.
Ca urmare, in temeiul art. 86 coroborat cu art. 101 din Codul familiei, paratul va fi obligata la plata unei pensii de intretinere in favoarea, raportata la venitul minim pe economie, in cuantum de 110 lei lunar, cu incepere de la data introducerii cererii, respectiv 19.05.2010  si pana la majoratul minorului.