Imposibilitatea retinerii starii de necesitate sau legitimei aparari drept cauze exoneratoare de raspundere in conditiile savarsirii faptei cu premeditare

 Prin plangerea contraventionala inregistrata in termen legal pe rolul Judecatoriei Faurei, petentul C. F. , prin mandatar N. D. , a solicitat ca, in contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Politie al judetului Braila, sa se pronunte o hotarare judecatoreasca prin care sa se dispuna anularea procesului verbal de contraventie seria AZ nr. 0xxxxxx, intocmit la data de 11.02.2009, si a sanctiunilor ce i-au fost aplicate prin acesta.
      In motivarea plangerii, petentul a aratat ca la data de 08.11.2008 a facut uz de arma, impuscand un caine al unui vecin, caine ce patrunsese in curtea sa si ii atacase sotia. Petentul a aratat ca se intorcea de la o partida de vanatoare autorizata si ca se afla in stare de necesitate sau legitima aparare, insa din cauza starii de tulburare provocata de incident, a omis sa anunte organele de politie ca a facut uz de arma.
      A mai aratat petentul ca in legatura cu acest eveniment i s-a intocmit dosar penal in care s-a dat solutia neinceperii urmaririi penale, prin urmare a apreciat ca sanctionarea sa contraventionala este nejustificata deoarece si in acest caz se afla in situatia unei cauze care inlatura caracterul contraventional al faptei.
      Cu privire la sanctiunea complementara a revocarii definitive a dreptului de port si folosire a armelor, petentul a apreciat ca este exagerat de exigenta.
      Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta a retinut ca prin procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiei seria AZ nr. 0xxxxxx, intocmit la data de 11.02.2009 de un agent constatator din cadrul I.P.J. Braila - Biroul A.E.ST., petentul a fost sanctionat cu avertisment pentru savarsirea contraventiei prev. de art. 35 pct.2 din Legea nr. 295/2004 si sanctionata de art. 132 pct.10 din aceeasi lege, dispunandu-se si aplicarea sanctiunii complementare a revocarii definitive a dreptului de port si folosire a armelor, in baza art. 133 pct.2 lit. e din Legea nr. 295/2004.
       Analizand procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiei sub aspectul legalitatii, instanta a retinut ca acesta a fost legal intocmit, fiind respectate conditiile prevazute de art. 16 si 17 din O.G. nr. 2/2001 cu referire la mentiunile pe care trebuie sa le cuprinda un proces verbal de constatare a contraventiei, sub sanctiunea nulitatii.
                   Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, instanta a retinut ca potrivit art. 35 pct.2 din Legea nr. 295/2004, persoana care a facut uz de arma este obligata sa anunte de indata cel mai apropiat organ de politie, indiferent daca au rezultat sau nu victime ori pagube materiale.
     Asa cum rezulta din rezolutia de neincepere a urmaririi penale a Parchetului de pe langa Judecatoria Braila, din data de 27.01.2009, data in dosarul nr. 4xxx/P/2008, in data de 08.11.2008, petentul C. F. a executat doua focuri de arma in directia cainelui ciobanesc mioritic apartinand vecinului sau, deoarece cainele intrase in curtea sa si ii atacase sotia.
    Prin aceeasi rezolutie s-a stabilit ca petentul a aruncat in raul Buzau cainele pe care l-a omorat. Ulterior, petentul nu a instiintat organele de politie despre faptul ca a facut uz de arma.
     Raportand aceste dispozitii la situatia de fapt retinuta prin procesul verbal, instanta a constatat ca agentul constatator a incadrat juridic in mod corect situatia de fapt retinuta.
     Cu privire la incidenta unei cauze exoneratoare de raspundere, instanta a retinut ca prin rezolutia susmentionata s-a constatat incidenta unei asemenea cauze cu privire la infractiunile prevazute de art. 136 din Legea nr.295/2004, art.217 alin.1 din Codul penal si art. 6 alin.2 lit. a din Legea nr.9/2008.
     Or, retinerea unei cauze exoneratoare de raspundere cu privire la infractiunile mai sus mentionate nu inseamna ca si cu privire la contraventia prevazuta de art. 35 pct.2 din Legea nr. 295/2004 este incidenta vreo cauza exoneratoare de raspundere.
     Astfel, desi petentul a invocat ca starea sa psihica produsa de eveniment a dus la savarsirea faptei contraventionale, instanta a retinut ca dimpotriva, prin aruncarea cainelui impuscat in raul Buzau, petentul in mod premeditat a incercat sa ascunda faptul ca a folosit arma de foc in acea imprejurare.
     Prin urmare, instanta a apreciat ca nu poate fi retinuta nicio cauza de exonerare de raspundere dintre cele invocate de petent.
     Cu privire la sanctiunea aplicata, instanta a retinut ca petentului i-a fost aplicata sanctiunea principala a avertismentului, in conditiile in care fapta contraventionala pe care a savarsit-o se sanctioneaza conform art. 132 pct.10 din Legea nr. 295/2004 cu amenda de la 5.000 la 10.000 lei. Instanta apreciaza ca organul constatator a individualizat in mod corect sanctiunea, aplicand avertismentul dupa cum ii permite art. 7 alin.3 din O.G. nr.2/2001, raportat la imprejurarile in care a fost savarsita fapta, la modul si mijloacele de savarsire a acesteia, la scopul urmarit, la urmarile produse si circumstantele personale ale contravenientului.
    Totodata, petentului i-a fost aplicata prin procesul verbal atacat si sanctiunea complementara a revocarii definitive a dreptului de port si folosire a armelor, in baza art. 133 pct.2 lit. e din Legea nr. 295/2004, masura pe care petentul a considerat-o "exagerat de exigenta".
    Cu privire la sanctiunea complementara, instanta a retinut ca in temeiul art. 133 alin.2 lit. e raportat la art. 132 alin.1 pct.10 din Legea nr. 295/2004, pentru savarsirea contraventiei de neanuntarea de indata a organelor de politie in cazul uzului de arma, se aplica si sanctiunea complementara a revocarii definitive a dreptului de port si folosire a armelor. Instanta a constatat ca norma care prevede aceasta sanctiune reprezinta o dispozitie imperativa ce reglementeaza aplicarea in mod obligatoriu a sanctiunii complementare a revocarii definitive a dreptului de port si folosire a armelor, sanctiune complementara ce nu poate fi inlocuita cu o alta sau inlaturata in functie de gravitatea faptei. Sanctiunea respectiva se aplica in mod obligatoriu pe langa sanctiunea contraventionala principala, o data ce s-a retinut in sarcina contravenientului savarsirea uneia dintre contraventiile prevazute la art. 132 alin.1 pct. 9, 10 si 38 din Legea nr. 295/2004, indiferent de gravitatea faptei savarsite, criteriu ce este avut in vedere doar la individualizarea sanctiunii principale, asa cum de altfel in mod corect a procedat agentul constatator aplicand sanctiunea avertismentului.
    Fata de cele mentionate mai sus, instanta a retinut ca petentul nu a facut dovada contrara a celor mentionate in procesul verbal de constatare a contraventiei si aplicare a sanctiunii contraventionale, motiv pentru care, vazand si dispozitiile art. 16, 17 si 34 din O.G. nr. 2/2001, instanta a respins plangerea contraventionala ca neintemeiata