UZUCAPIUNE

      
Prin cererea formulata la data de 20.10.2010 sub nr.15475/225/2010, reclamanta O.R. a chemat in judecata pe parata Comuna I.B. prin primar, solicitand instantei ca prin hotararea ce se va pronunta sa se constate dobandirea de catre reclamanta a dreptul de proprietate asupra imobilului(teren) in suprafata de 268 m.p., prin efectul uzucapiunii de 30 de ani.
     In motivarea actiunii, reclamanta a aratat ca terenul provine de la autorii sai decedati, care, la randul lor, l-au stapanit de la autorii lor, avand posesia acestuia timp de peste 100 ani.
     Mai arata ca terenul se afla in zona combinatului chimic si a termocentralei, zona in care imobilele constructii au fost supuse demolarii.
     Se mai sustine ca terenul este ingradit, pe el este edificat un grajd pentru animale si il foloseste pentru cultivarea zarzavaturilor, iar pana in prezent nu au existat conflicte privind terenul.
In drept actiunea a fost intemeiata pe disp. art.111 C.cxiv., art. 1864-1868, 1890-1895 C.civ.
     Prin sentinta civila nr.2352/2011, irevocabila, a fost admisa in parte  actiunea si s-a constatat ca reclamanta a dobandit un drept de proprietate asupra suprafetei de 231 mp  teren intravilan , curti constructii, prin uzucapiune jonctiunea posesiilor.
     S-a retinut ca pentru a opera prescriptia achizitiva, este necesara existenta unei posesii utile, caracterizata potrivit art. 1847 C.civ. si a unui lucru susceptibil de a fi uzucapat. Or, pentru a putea fi obiect al uzucapiunii, bunul trebuie sa fie susceptibil de posesie utila, fiind necesar in acelasi timp sa nu fie scos din comert, conform dispozitiilor art.1844 C.civ., potrivit carora "nu se poate prescrie domeniul lucrurilor care, din natura lor proprie sau printr-o declaratie a legii, nu pot fi obiecte de proprietate privata, ci sunt scoase din comert", limitandu-se domeniul bunurilor supuse prescriptiei achizitive.
     Plecand de la aceste dispozitii, rezulta ca numai bunurile imobile proprietate privata, indiferent insa de titular, pot fi dobandite prin uzucapiune, prevederile legale amintite coroborandu-se actualmente cu prevederile art.11 al.1 din Legea nr.213/1998 si ale art.135 pct.2 din Constitutie.
     Potrivit art. 5 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, terenurile care fac parte din domeniul public sunt insesizabile si imprescriptibile si aceste terenuri sunt prevazute in art. 5 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 si in art. 3 alin. 4 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia.
     Terenul in cauza face parte din domeniul privat al comunei I.B. astfel cum rezulta din inscrisurile aflate la dosarul cauzei, si este supus dispozitiilor de drept comun, conform dispozitiilor art. 6 din Legea nr. 213/1998 si poate fi dobandit prin uzucapiune.
     Mai mult, aparitia Legilor nr. 58/1974 si nr. 59/1974 nu a dus la pierderea simultana a celor doua elemente ale posesiei (si nici macar a unuia dintre ele) fiindca posesorii terenurilor nu au pierdut folosinta acestor bunuri, iar pe tot intervalul de timp cat cele doua legi au fost in vigoare, terenurile si-au pastrat calitatea de obiecte ale dreptului de proprietate privata, conform art.36 alin.9 si art.11 din Constitutia din anul 1965, ramanand in fapt la aceiasi posesori care le-au stapanit pentru sine, nu pentru altii.
Intre anii 1974-1989, statul nu a dispus luarea unor masuri concrete, pentru a impiedica posesorii sa exercite actele de folosinta asupra terenurilor in nume propriu, deoarece nu exista un interes, in acest sens, avandu-se in vedere ca aceste stari de fapt nu puteau fi transformate in stari de drept, dreptul de proprietate asupra terenurilor putand fi dobandit, in acea perioada, numai prin mostenire legala.
Pe de alta parte, posesorii de terenuri au beneficiat si de prevederile art. 1854 Cod civil, care instituiau o prezumtie de neprecaritate, cat si de prevederile art.1858, relative la prezumtia de neintervertire de titlu, astfel incat, pe tot timpul cat Legile nr.58/1974 si nr.59/1974 au fost in vigoare, posesorii si-au conservat aceasta calitate, in sensul ca nu au devenit niste simpli detentori precari.
Dupa abrogarea Legilor nr. 58/1974 si nr. 59/1974, disparand interdictia legala a dobandirii terenurilor prin uzucapiune, posesorii acestor bunuri aflate in continuare, in stapanirea lor, la data implinirii duratei legale, pentru prescriptia achizitiva, pot sa ceara recunoasterea dreptului de proprietate respectiv.
Aceste concluzii se desprind si din principiul aplicarii imediate a legii civile noi, aceasta aplicandu-se si  situatiilor juridice in curs de constituire (facta pendentia).
Or, posesiunea bunului imobil in toata aceasta perioada a avut un caracter durabil in timp, atat inainte, cat si pe durata cat Legile nr. 58/1974 si nr. 59/1974 au fost in vigoare, precum si dupa abrogarea acestora, iar dobandirea terenurilor prin uzucapiune este un fapt juridic  complex, compus din mai multe fapte juridice, concomitente sau succesive, respectiv, inceperea stapanirii terenului de catre uzucapant, exercitarea materiala a actelor de folosinta pe intreaga durata a uzucapiunii (care se intinde si dupa abrogarea Legilor nr.58/1974 si 59/1974), pasivitatea si neglijenta grava a proprietarului pe intreaga perioada de timp, ce a permis unui strain sa ocupe imobilul si sa-l stapaneasca.
Toate aceste fapte juridice au concurat, concomitent sau succesiv, la dobandirea dreptului de proprietate asupra terenului, de catre uzucapant.
Aceasta solutie este in concordanta si cu alte prevederi legale adoptate dupa anul 199o. Astfel, potrivit prevederilor art. 35 alin.3 din Legea nr.18/1991 (art.36 alin.3 din Legea nr. 18/1991 republicata), privind fondul funciar, terenurile atribuite in folosinta pe durata existentei constructiilor dobandite, au trecut in proprietatea celor ce le aveau in folosinta. Daca simplilor detentori precari li s-a recunoscut un adevarat drept de proprietate asupra terenurilor aferente constructiilor pe care le-au dobandit in perioada cat au fost in vigoare prevederile Legii nr.58/1974, cu atat mai mult trebuie sa li se recunoasca cel putin calitatea de posesori, acelora care au stapanit si folosit terenurile altor persoane fizice o perioada indelungata de timp, sanctionandu-se, astfel, pasivitatea si neglijenta grava a proprietarului imobilului respectiv.
De altfel, in raport cu dispozitiile art. 1844 din Codul civil, potrivit carora "nu se poate prescrie domeniul lucrurilor care, din natura lor proprie, sau printr-o declaratie a legii, nu pot fi obiecte de proprietate privata, ci sunt scoase afara din comert", terenurile la care se refera reglementarile din legile nr. 58/1974 si nr. 59/1974 si-au pastrat apartenenta la domeniul proprietatii private atat timp cat nu au fost trecute in alta forma de proprietate si, mai mult, au continuat sa fie susceptibile de a fi transmise si dobandite pe calea restransa a mostenirii legale.
     Rezultand astfel ca terenurile ce au facut obiectul reglementarilor din cuprinsul legilor nr. 58/1974 si nr. 59/1974 si-au pastrat caracterul privat, sub aspectul dreptului de proprietate, iar posesorii lor au beneficiat atat de prezumtia de neprecaritate prevazuta de art. 1854 din Codul civil, cat si de dispozitiile art. 1858 din Codul civil referitoare la prezumtia de neintervertire de titlu, se impune concluzia ca intervalul de timp in care aceste legi au fost in vigoare nu a intrerupt cursul prescriptiei incepute anterior, putand fi invocat la calcularea duratei de timp necesare pentru constatarea prescriptiei achizitive asupra acelor terenuri.
     Mai mult, fata de caracterul in rem al intreruperii naturale a prescriptiei, dedus din prevederile art. 1866 coroborate cu cele ale art. 1864 pct. 2 din Codul civil, care nu se putea produce atat timp cat in cazul terenurilor ce au facut obiectul prevederilor din legile nr. 58/1974 si nr. 59/1974 se invoca o prescriptie de durata, bazata pe o posesie efectiva si necontestata, inceputa anterior adoptarii acestor legi si incheiata dupa abrogarea expresa a acestora, prin decretele-lege nr. 1/1989 din 26 decembrie 1989 si nr. 9/1989 din 31 decembrie 1989, constatarea prescriptiei achizitive in astfel de cazuri devine de neinlaturat.
     Totodata, din interpretarea literala a prevederilor art.1844 Cod civil, potrivit carora, "sunt scoase din comert bunurile ce nu pot fi obiecte de proprietate privata", rezulta ca, in perioada 1974-1989, terenurile au constituit, in continuare,  obiect al dreptului de proprietate privata.
     In speta sint aplicabile dispozitiile deciziei nr. 4/16.01.2006  I.C.C.J potrivit careia prescriptia achizitiva nu a fost intrerupta pentru posesiile incepute inainte de aparitia legilor nr. 58/1974 si 59/1979, iar dupa abrogarea acestora prin decretul lege nr. 1/1989 si decretul lege nr. 9/1989, posesorii se pot adresa instantelor sa constate intervenita uzucapiunea.
Mai mult, notiunea de "circuit juridic civil", inteles ca parte componenta a circuitului juridic, reprezinta totalitatea faptelor si actelor juridice, in virtutea carora se nasc raporturi juridice de drept civil, avandu-se in vedere si faptele juridice, iar dintre modalitatile lor de realizare, face parte si posesiunea.
      Din probatoriul administrat in cauza reiese cu elocventa faptul ca reclamanta a stapinit neintrerupt atit ea cit si autorii ei suprafata de 231 mp  teren intravilan curti constructii, dobindind un drept de proprietate asupra acestui imobil, prin uzucapiune urmare a jonctiunii posesiilor.