INCREDINTARE MINOR. INSTANTA COMPETENTA

      
         Din relatia de concubinaj a partilor a rezultat minorul S.A.E., nascut la data de 10.07.2004 (certificat de nastere al minorului, f.11 dosar).
      Din actele dosarului, instanta retine ca s-a solicitat luarea unei masuri privind incredintarea minorului atat la instanta din Austria ( tara pe teritoriul careia se afla resedinta obisnuita a minorului), cat si la instanta din Romania. Prima instanta sesizata a fost Tribunalul districtual Amstetten, cererea formulata de mama minorului fiind inregistrata la aceasta instanta la 22.01.2010, asa cum reiese din hotararea instantei austriece din 18.02.2010 (f.31).
      In data de 15.02.2010, tatal minorului a sesizat Judecatoria Caransebes, solicitand instantei romane incredintarea spre crestere si educare a minorului. Reconventional, mama copilului a solicitat, la randul sau, incredintarea minorului spre crestere si educare, precum si obligarea tatalui la plata unei pensii de intretinere in favoarea minorului.
      In conformitate cu prevederile art.8 alin.1 din Regulamentul nr.2201/2003, instantele judecatoresti dintr-un stat membru sunt competente in materia raspunderii parintesti privind un copil care are resedinta obisnuita in acest stat membru la momentul la care instanta este sesizata.
       De asemenea, Legea nr.105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat prevede in art.38 ca "masurile ce se iau de catre parinti cu privire la minor sunt supuse legii statului ale carui autoritati indruma si supravegheaza exercitarea ocrotirii de catre cei in drept".
       Luarea unei masuri fata de un copil a carui resedinta obisnuita nu se afla in tara de catre instanta romana ar insemna violarea drepturilor conferite atat de catre legile speciale in domeniu, cat si incalcarea conventiilor la care Romania este parte ( Conventia de la Haga asupra aspectelor civile ale rapirii internationale de copii, prin care se reglementeaza ca fiind aplicabila legea statului in care copilul isi are resedinta obisnuita cu privire la incredintarea acestuia - art.3 si care defineste notiunea de drept privind incredintarea s ice cupinde el), o asemenea judecata ar echivala cu o chestiune formala si nu cu o adevarata judecata, prin care judecatorul sa poata aprecia probele si starea de fapt in mod judicios, implicit s-ar depasi competentele materiale si teritoriale conferite de lege.
      Mai mult, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat in mod constant ca problema dreptului privind incredintarea copilului se decide in lumina legislatiei statului pe teritoriul caruia se afla resedinta obisnuita a copilului.
      Prin hotararea Tribunalului districtual Amstetten din data de 18.02.2010(f.30-32), reclamantului-parat i s-a retras provizoriu curatela asupra minorului, retinandu-se ca exista o periclitare concreta a copilului, in baza comportamentului tatalui. S-a mai retinut ca atat minorul, cat si parintii acestuia sunt cetateni romani. Familia a locuit mai intai in Persenbeug, apoi in Grein. In 16.01.2010, relatia de concubinaj a partilor s-a inrautatit decisiv, iar parata-reclamanta a plecat din Grein si s-a mutat la Franz Gmeiner impreuna cu minorul, acesta din urma fiind inscris la gradinita din Stefanshart.
      In hotararea sus mentionata, Tribunalul Districtual Amstetten s-a declarat competent  sa solutioneze cauza  in temeiul Regulamentului nr.2201/2003 privind competenta, recunoasterea si executarea hotararilor judecatoresti in materie matrimoniala si in materia raspunderii parintesti, retinandu-se ca domiciliul obisnuit al copilului este criteriul in raport de care se stabileste instanta competenta a decide asupra problemelor legate de raspunderea parinteasca.
      La data de 22.04.2010, Tribunalul Districtual Amstetten a dispus, in temeiul art.97 din Codul familiei, retragerea curatelei pentru minorul A.E.S., tatalui I.G.S. si i s-a incredintat mamei L.N., ingrijirea parinteasca pentru minor (f.23-25).
      Prin sentinta civila nr.25/MF din data de 11.02.2011, pronuntata de Tribunalul Mehedinti in dosarul nr.566/101/2011(f.22), irevocabila, s-a dispus recunoasterea hotararii pronuntata la 22.04.2010 de catre Tribunalul Districtual Amstetten prin care s-a incredintat minorul mamei, cu toate efectele prevazute de legea romana.
      In conformitate cu art.19 alin.2 si 3 din Regulamentul nr. nr.2201/2003 privind competenta, recunoasterea si executarea hotararilor judecatoresti in materie matrimoniala si in materia raspunderii parintesti, “in cazul in care actiuni referitoare la raspunderea parinteasca privind un copil, avand acelasi obiect si aceeasi cauza, se introduc in fata instantelor judecatoresti din state membre diferite, instanta sesizata in al doilea rand suspenda din oficiu procedura pana cand se stabileste competenta primei instante sesizate. In cazul in care se stabileste competenta primei instante sesizate, instanta sesizata in al doilea rand isi declina competenta in favoarea acesteia".
      Cum instanta sesizata initial este Tribunalul Districtual Amstetten, aceasta instanta declarandu-se competenta sa solutioneze cauza privind incredintarea minorului A.E., cu privire la masura incredintarii instanta initial sesizata pronuntand o hotarare la data de 22.04.2010, ce a fost recunoscuta de statul roman, instanta in temeiul art.19 alin.3 din Regulamentul nr.2201/2003, va respinge actiunea formulata de reclamantul-parat S.I.G., avand ca obiect incredintare minor si va respinge petitul cererii reconventionale,  avand ca obiect incredintare minor, formulat de parata-reclamanta N.L., in contradictoriu cu reclamantul-parat S.I.G., ca nefiind de competenta instantelor romane.
      In ce priveste petitul cererii reconventionale privind obligarea reclamantului-parat la plata pensiei de intretinere in favoarea minorului, in temeiul art.246 C pr civ , instanta urmeaza a lua act de renuntarea paratei-reclamante la petitul cererii reconventionale privind obligarea reclamantului-parat la plata pensiei de intretinere.
      In temeiul art.274 C pr civ , cu respectarea principiului disponibilitatii partilor, ce guverneaza procesul civil, instanta va lua act ca parata-reclamanta nu solicita cheltuieli de judecata.

1