Actiune in nulitate act juridic prescrisa.Cerere de repunere in termen.Nerespectarea cerintelor legale.Cauza Golder contra Regatului Unit

SENTINTA CIVILA NR. 11581/18.10.2004

Actiune in nulitate act juridic prescrisa.Cerere de repunere in termen.Nerespectarea cerintelor legale.Cauza Golder contra Regatului Unit
        In ceea ce priveste sustinerea potrivit careia s-ar incalca prevederile art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, in jurisprudenta sa Curtea a statuat ca, in practica CEDO s-a subliniat constant ca aceasta cerinta nu se analizeaza in abstract, ci se raporteaza la fiecare caz, tinandu-se seama de natura pretentiilor, de comportamentul partilor, de complexitatea procesului, de durata procedurii, etc.
    Exercitarea unui drept de catre titularul sau nu poate avea loc decat cu respectarea anumitor exigente legale, intre care si stabilirea unor termene, dupa a caror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibila.
   Din acest motiv, sustinerea reclamantei, ca s-ar incalca dispozitiile art. 1 din Primul Protocol Aditional la Conventie, nu poate fi retinuta prin imposibilitatea de a exercita o actiune in constatarea nulitatii absolute a contractului de schimb, ca urmare a implinirii termenului prescriptiei.
   Dispozitiile legale criticate sunt in concordanta si cu jurisprudenta CEDO referitoare la dreptul de acces la justitie. Astfel, CEDO a statuat in cauza "Golder contra Regatului Unit" 1975, ca "dreptul de acces la justitie nu este un drept absolut", precum si ca "exista posibilitatea limitarilor implicit admise chiar in afara limitelor care circumscriu continutul oricarui drept". 
   Reclamanta nu a dovedit existenta unei cauze temeinice sau a unei imprejurari speciale care au impiedicat-o sa formuleze cererea de chemare in judecata inauntrul termenului de prescriptie.

    

33333333333 Asupra cererii de fata:
    Prin cererea inregistrata la 22.06.2004 pe rolul Judecatoriei Craiova, reclamanta Gauthier P.J., nascuta V., a chemat in judecata Mitropolia Olteniei si Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice, pentru constatarea nulitatii absolute a contractului de schimb incheiat la data de 12.10.1964 intre Statul Roman, reprezentat prin Comitetul Executiv al Sfatului Popular al orasului Craiova si Mitropolia Olteniei.
    In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca prin acest contract Sfatul Popular a transmis imobilul din str. Karl Marx, nr. 34,36,38 in schimbul imobilului Casa Baniei transmis de Mitropolia Olteniei.
   Reclamanta a aratat ca imobilul din str. Karl Marx, nr. 34,36,38 a reprezentat proprietatea familiei V., fiind un singur corp de constructii, Casa Varvorenilor, care a trecut in detentia statului roman in baza Decretului nr. 92/1950 prin nationalizare.
   S-a sustinut ca, in absenta unui titlu valabil de preluare a proprietatii imobilului, Casa Varvorenilor, a trecut in detentia precara a statului roman, astfel incat la incheierea contractului de schimb, calitatea de proprietar a unuia dintre copermutanti nu a fost intrunita, situatie ce atrage nulitatea absoluta a contactului, schimbul lucrului altuia fiind nul.
    S-au invocat in sprijinul cererii efectele principiilor: nemo dat quod non habet si nemo plus iuris ad alium transferre potest quam ipse habet, solicitandu-se nulitatea absoluta a contractului de schimb si, pe cale de consecinta, calitatea de proprietar a familiei V.
   In drept, reclamanta si-a intemeiat cererea pe dispozitiile art. 46 din Legea 10/2001, art. 480, 481,si 948 C.civil.
   La dosar, reclamanta a depus in copie contractul de schimb incheiat la 10.10.1964.
   La 23.08.2004 a formulat intampinare Directia Generala a Finantelor Publice Dolj pentru Ministerul Finantelor Publice prin care a solicitat respingerea actiunii in principal ca prescrisa, iar in subsidiar ca neintemeiata si ca nedovedita.
   Prin intampinare, s-a invocat exceptia prescriptiei dreptului la actiune, avand in vedere dispozitiile art. 46 alin. 5 din Legea 10/2001. Pe fond, s-a sustinut ca la data incheierii contractului de schimb statul era proprietar, imobilul trecand in proprietate acestuia in baza Decretului 92/1950, figurand in anexa la pozitia 434 - Varvoreanu C. - apartamente.
   La 30.08.2004 reclamanta a formulat cerere de repunere in termen, sustinand ca a luat cunostinta de existenta contractului de schimb abia cu prilejul procesului de revendicare a imobilului in temeiul Legii 10/2001, in luna noiembrie 2003, in dosarul nr. 6142/civ/2003 al Tribunalului Dolj, suspendat in prezent, situatie particulara ce justifica dreptul sau material de a solicita nulitatea absoluta.
   La 20.09.2004 a formulat intampinare parata Mitropolia Olteniei - Arhiepiscopia Olteniei prin care a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata, intrucat statul a devenit proprietar in temeiul Decretului 92/1950, iar Mitropolia Olteniei - Arhiepiscopia Craiovei a dobandit proprietatea printr-un act juridic valabil incheiat cu respectarea legilor in vigoare la data incheierii, fiind de buna-credinta la momentul incheierii actului.
   Prin intampinare, parata Mitropolia Olteniei - Arhiepiscopia Olteniei a invocat prescriptia dreptului la actiune, potrivit art. 46 alin. 5 din Legea 10/2001.
   La 04.10.2004 parata Mitropolia Olteniei a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea ca tardiva atat a cererii de repunere in termen cat si actiunea in constatarea nulitatii absolute a contractului de schimb, intrucat nu sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru repunerea in termen.
   La 04.10.2004 parata Directia Generala a Finantelor Publice Dolj pentru Ministerul Finantelor Publice a formulat intampinare la cererea de repunere in termen a reclamantei, prin care a solicitat respingerea acestei cereri intrucat termenul prevazut de art. 46 alin. 5 din Legea 10/2001 este un termen special de prescriptie, iar in speta nu poate opera repunerea in termen.
   La termenul de azi din sedinta publica, instanta a pus in discutia partilor cererea de repunere in termen formulata de reclamanta si exceptia prescriptiei dreptului la actiune invocata de parate.
   Analizand cererea de repunere in termen, pentru care reclamanta nu a aratat temeiul juridic, instanta retine urmatoarele:
   Instanta constata ca a fost investita cu o actiune in constatarea nulitatii absolute a contractului de schimb incheiat la data de 12.10.1964 intre Statul Roman, reprezentat prin Comitetul Executiv al Sfatului Popular al orasului Craiova si Mitropolia Olteniei, privind imobilul din str. Karl Marx, nr. 34,36,38, intemeiata pe dispozitiile art. 46 din Legea 10/2001.
   In ceea ce priveste cererea subsidiara a reclamantei, ca, pe cale de consecinta, sa se constate calitatea de proprietar a familiei Varvoreanu, instanta retine ca aceasta are alta baza legala decat cea aflata la originea litigiului adus in fata instantei, reclamanta precizand ca imobilul face obiectul dosarului nr. 6142/civ/2003 aflat pe rolul Tribunalului Dolj.
   Termenul prevazut de art. 46 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 este un termen special de prescriptie care inlatura dreptul subiectiv la actiune.
   Art. 46 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 prevede ca " prin derogare de la dreptul comun, indiferent de motivul de nulitate, dreptul la actiune se prescrie in termen de 1 an de la data intrarii in vigoare a prezentei legi".
   Termenul de 1 an a fost prelungit succesiv cu cate 3 luni prin O.U.G. nr. 109/2001 si O.U.G. nr. 145/2001.
   Potrivit art. 19 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 " cererea de repunere in termen va putea fi facuta numai in termen de o luna de la incetarea cauzelor care justifica depasirea termenului de prescriptie".
     S-a sustinut de aparatorul reclamantei ca reclamanta nu are pregatire juridica, ca este cetatean francez de origine romana si ca nu si-a cunoscut drepturile.
       In conditiile in care, potrivit principiului nimeni nu se poate apara invocand necunoasterea legii " nemo ignorare legem censetur", titularul unui drept este prezumat ca a avut cunostinta de reglementarea care prevedea ca valorificarea dreptului sau se circumscrie unui anumit termen - pe care de altfel, legiuitorul l-a prelungit in doua randuri, - fara a intelege sa il respecte, aceasta nu are decat a-si imputa propriei lipse de diligenta consecintele negative pe care este tinuta sa le suporte.
   S-a mai sustinut de catre reclamanta, ca a luat cunostinta de existenta contractului de schimb in luna noiembrie 2003, in timpul procesului de revendicare a imobilului, in temeiul Legii 10/2001, in dosarul nr. 6142/civ/2003 al Tribunalului Dolj.
   Reclamanta nu a facut aceasta dovada si nici nu a dovedit existenta unei cauze temeinice sau a unei imprejurari speciale care au impiedicat-o sa formuleze cererea de chemare in judecata inauntrul termenului de prescriptie.
   S-a sustinut de catre reclamanta prin aparator ca, prin neexercitarea actiunii in anulare de catre reclamanta, ca urmare a admiterii exceptiei, instanta ar incalca dispozitiile art. 6 din Conventia Europeana si art. 1 din Primul Protocolul Aditional la Conventie.
   In ceea ce priveste sustinerea potrivit careia s-ar incalca prevederile art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, in jurisprudenta sa Curtea a statuat ca, in practica CEDO s-a subliniat constant ca aceasta cerinta nu se analizeaza in abstract, ci se raporteaza la fiecare caz, tinandu-se seama de natura pretentiilor, de comportamentul partilor, de complexitatea procesului, de durata procedurii, etc.
    Exercitarea unui drept de catre titularul sau nu poate avea loc decat cu respectarea anumitor exigente legale, intre care si stabilirea unor termene, dupa a caror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibila.
   Din acest motiv, sustinerea reclamantei, ca s-ar incalca dispozitiile art. 1 din Primul Protocol Aditional la Conventie, nu poate fi retinuta prin imposibilitatea de a exercita o actiune in constatarea nulitatii absolute a contractului de schimb, ca urmare a implinirii termenului prescriptiei.
   Dispozitiile legale criticate sunt in concordanta si cu jurisprudenta CEDO referitoare la dreptul de acces la justitie. Astfel, CEDO a statuat in cauza "Golder contra Regatului Unit" 1975, ca "dreptul de acces la justitie nu este un drept absolut", precum si ca "exista posibilitatea limitarilor implicit admise chiar in afara limitelor care circumscriu continutul oricarui drept". 
   Reclamanta nu a dovedit existenta unei cauze temeinice sau a unei imprejurari speciale care au impiedicat-o sa formuleze cererea de chemare in judecata inauntrul termenului de prescriptie.
   Pentru aceste motive, instanta va respinge cererea de repunere in termen formulata de reclamanta,  va admite exceptia prescriptiei dreptului la actiune si va respinge actiunea formulata.