actiune in constatare uzucapiune

Dosar nr. 1568/214/2010
R O M A N I A

JUDECATORIA COSTESTI

SENTINTA CIVILA  Nr. 1350/2010
Sedinta publica de la 15 Decembrie 2010
Completul compus din:
PRESEDINTE Margareta Boros
Grefier Oana Maria Stefan

     

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant C C si pe parat SU F, avand ca obiect actiune in constatare uzucapiune.
La apelul nominal facut in sedinta publica a raspuns paratul, asistat de av. Pisicaru Irinel, reclamantul lipsind, fiind reprezentat de av. V.P. Oancea.
Procedura legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care:
Doamna avocat solicita suplimentarea probelor cu proba testimoniala cu un martor, sub aspectul stapanirii terenului de catre reclamant si de catre autorul acestuia pentru sine si nu pentru alte persoane, sub aspectul categoriei de folosinta al terenului si sub aspectul situatiei de fapt al terenului.
Domnul avocat se opune suplimentarii de probatoriu si arata ca nu sunt incidente dispozitiile art. 138 C.pr.civ. in situatia de fapt, iar teza probatorie invocata de doamna avocat a fost calificata prin audierea celor patru martori.
Instanta va respinge suplimentarea probatoriului solicitata de doamna avocat, avand in vedere atat dispozitiile art. 138 C.pr.civ, cat si inutilitatea efectuarii acestei proceduri.
Domnii avocati arata ca nu mai sunt alte cereri de formulat ori probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat ori probe de administrat, instanta constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul pe fond.
Doamna avocat solicita admiterea actiunii asa cum a fost formulata, constatarea dobandirii proprietatii asupra suprafetei de teren de 3900 mp, ca efect al stapanirii acestui teren - al uzucapiunii - invocand in acest sens jonctiunea posesiilor, cu cheltuieli de judecata.
Domnul avocat solicita respingerea actiunii, cu cheltuieli de judecata, intrucat posesia exercitata de reclamant si de autorul acestuia nu este una utila, deoarece lipseste elementul intentional. Asadar, reclamantul este doar un detentor precar, nefiind indeplinite in acest sens conditiile art. 1857 Cod civil. INSTANTA,

Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Costesti, sub nr. 1568/214/2010, la data de 22.07.2010, reclamantul C C, in contradictoriu cu parata S F, a solicitat instantei pronuntarea unei hotarari prin care sa se constate ca a dobandit prin uzucapiunea de lunga durata dreptul de proprietate asupra unei suprafete de teren de 3900 metri patrati, evaluat la suma de 1000 lei, situat in intravilanul comunei Slobozia, jud. Arges, avand urmatoarele vecinatati: la nord, drumul comunal 65, la est, R T, la sud, drumul comunal 8, la vest S D. D, precum si obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
         In motivarea cererii, reclamantul a aratat, in esenta, ca terenul mentionat a fost stapanit de autorul sau inca din perioada anilor 1965, fiind cultivat, in mare parte, cu vita de vie, pana in anul 2000. Dupa decesul acestuia, terenul a fost stapanit si muncit de reclamant, posesia acestuia nefiind tulburata nici inainte de 2000, nici dupa.
Reclamantul a precizat ca parata a introdus o actiune in revendicare in anul 2009, invocand un titlu de proprietate emis sotului sau, actiune pe care a castigat-o in fond. Reclamantul a precizat ca nu s-a prezentat la judecata pe fond, nestiind ca dreptul sau nu va putea fi aparat, dar a formulat recurs, cauza fiind pe rolul Tribunalului Arges.
Potrivit reclamantului, dreptul sau se cere a fi recunoscut in baza art. 1890 si 1841 din Codul civil, intrucat a exercitat asupra terenului o posesie continua, utila, neviciata, sub nume de proprietar, timp de 40 de ani, avand in vedere jonctiunea posesiei sale cu cea a autorului sau si a achitat taxele si impozitele asupra terenului.
In drept, reclamantul a invocat prevederile art. 1890 si 1841 din Codul civil.
In dovedirea cererii, reclamantul a solicitat proba cu inscrisuri, interogatoriu, proba testimoniala si expertiza tehnica.
La termenul de judecata din data de 08.09.2010, in sedinta publica, reclamantul, prin avocat, a depus la dosar, in copie, sentinta Judecatoriei Costesti nr. 594 din 25.05.2010, pronuntata in dosarul nr. 555/214/2009 (filele 13-14) si recursul motivat formulat impotriva acesteia (filele 11-12).
Totodata, parata, prin avocat, a depus intampinare (filele 15-16), in cuprinsul careia a invocat exceptia inadmisibilitatii cererii reclamantului, aratand ca este inadmisibila o actiune in constatare pe cale principala, cat timp se prevaleaza de uzucapiune, pe cale de exceptie si in motivele de recurs, fiind posibil ca, in situatia admiterii recursului, sa existe doua hotarari contradictorii asupra aceluiasi drept.
Parata a invocat si exceptia lipsei de interes, deoarece dreptul subiectiv al reclamantului a fost incalcat la momentul introducerii actiunii in revendicare, dovada ca a invocat, pe cale de exceptie, dobandirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.
In drept, parata s-a intemeiat pe art. 115 si art. 274 din Codul de procedura civila.
Parata a depus la dosar, in copie, titlul de proprietate nr. 50136 din 25.07.1994 (fila 20).
La 13.10.2010, reclamantul a depus note scrise, solicitand respingerea exceptiei inadmisibilitatii actiunii, avand in vedere ca aceasta nu este o veritabila exceptie. In plus, faptul ca a invocat uzucapiunea pe cale de exceptie nu inseamna ca nu poate fi invocata si pe cale principala, cata vreme nicio instanta nu s-a pronuntat asupra pretentiilor sale.
Asupra exceptiei lipsei de interes, reclamantul a apreciat ca aceasta este nefondata, intrucat interesul sau este unul legitim, nascut si actual. In subsidiar, reclamantul a cerut unirea exceptiei cu fondul, in vederea administrarii probatoriului.
La termenul de judecata din 13.10.2010, instanta a respins cele doua exceptii, ca nefondate, pentru motivele indicate in incheierea de sedinta si, in temeiul art. 167 din Codul de procedura civila, a incuviintat ambelor parti proba testimoniala cu doi martori si interogatoriul, apreciind ca sunt pertinente, concludente si utile solutionarii cauzei si a respins proba cu expertiza, ca inutila.
De asemenea, instanta a dispus emiterea unei adrese catre Comisia Locala de Fond Funciar pentru a se comunica situatia juridica a terenului in litigiu, daca suprafata atribuita in proprietatea paratei s-a aflat sau nu in patrimoniul C.A.P. si daca aceasta a avut sau nu destinatia de lot in folosinta oferit reclamantului.
Proba testimoniala si interogatoriile au fost administrate in sedinta de judecata din data de 10.11.2010, declaratiile martorilor si raspunsurile partilor la interogatoriu fiind consemnate si atasate la dosarul cauzei (filele 28-35), iar informatiile solicitate Comisiei Locale de Fond Funciar au fost primite la 08.12.2010 (adresa nr. 76201 din 08.12.2010, fila 38).
La 15.12.2010, reclamantul a depus la dosar concluzii scrise, in cuprinsul carora a invederat ca, din probele administrate in cauza, rezulta in mod cert ca terenul in litigiu a fost atribuit autorului reclamantului in anul 1962, ca lot in folosinta, fiind stapanit de acesta, apoi de reclamant, sub nume de proprietar, fara nicio tulburare si fara a cunoaste ca paratei i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra acestui teren.
Potrivit reclamantului, aparitia Legilor nr. 58 din 1974 si nr. 59 din 1974 nu au intrerupt cursul prescriptiei, asa cum a stabilit Inalta Curte de Casatie si Justitie in decizia nr. IV din 2006, iar terenul este, in realitate, in extravilan si nu a constituit gradina, pentru a fi aplicabile prevederile art. 25, alin. 1 din Legea nr. 18 din 1991.
Reclamantul a mai aratat ca martorii propusi de parata nu locuiesc in comuna, au relatat doar ce le-a spus aceasta, nu au fost sinceri si nici nu au explicat de ce reclamanta nu a cerut eliberarea terenului din 2000 si pana in prezent. Potrivit acestuia, parata a dat raspunsuri contradictorii la interogatoriu asupra existentei unei intelegeri cu reclamantul sau tatal acestuia si nici nu cunostea situatia terenului sau amplasamentul acestuia, pasivitate sanctionata tocmai prin institutia uzucapiunii.
Reclamantul a precizat ca a stapanit terenul sub nume de proprietar, nu a aflat despre titlul de proprietate al paratei decat odata cu introducerea actiunii in revendicare si nici nu o cunoaste pe aceasta ori pe sotul ei. Daca ar fi existat vreo intelegere, vecinii ar fi relatat o asemenea situatie.

Analizand materialul probator administrat in cauza, instanta retine urmatoarele:

        In fapt, asa cum rezulta din adresa Primariei Comunei Slobozia - Comisia Locala de Fond Funciar nr. 76201 din 08.12.2010, terenul in litigiu a fost inclus in patrimoniul C.A.P. si a fost atribuit ca lot in folosinta tatal reclamantului, C C, in anul 1962. Dupa aparitia legii fondului funciar, terenul a fost lucrat in continuare de tatalui reclamantului, pana la decesul sau, survenit in anul 2000. Ulterior, reclamantul a fost cel care a utilizat terenul (fila 38) si intelege sa invoce dobandirea dreptului de proprietate asupra acestuia prin uzucapiune.
Parata a formulat o actiune in revendicare a terenului, actiune admisa de prima instanta (sentinta Judecatoriei Costesti nr. 594 din 25.05.2010, pronuntata in dosarul nr. 555/214/2009, filele 13-14) si care se afla pe rolul Tribunalului Arges, in recurs, invocand titlul de proprietate nr. 50136 din 25.07.1994 (fila 20), emis in urma reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenului, in baza Legii nr. 18 din 1991.
In drept, art. 1837 din Codul civil stabileste ca prescriptia este un mod de a dobandi proprietatea. Prescriptia achizitiva (uzucapiunea) reprezinta o sanctiune civila aplicata adevaratului proprietar al unui imobil care a ramas in pasivitate, lasand timp indelungat bunul sau in posesia altuia, cu efectul dobandirii de catre posesor a dreptului de proprietate, in masura in care posesorul intelege sa invoce uzucapiunea.
In cauza, reclamantul si-au intemeiat cererea pe uzucapiunea de 30 de ani, prevazuta de art. 1890 din Codul civil, invocand jonctiunea posesiei sale cu cea a autorului sau.
Pentru a dobandi dreptul de proprietate asupra terenului in litigiu prin efectul prescriptiei achizitive de 30 de ani, trebuie ca reclamantul sa fi posedat terenul vreme de 30 de ani, iar posesia acestuia sa fie utila, neviciata.
Potrivit art. 1846 alin. 1 orice prescriptie este fondata pe faptul posesiunii, iar potrivit alin. 2, posesiunea este detinerea unui lucru sau folosirea de un drept, exercitata, una sau alta, de noi insine sau de altul in numele nostru. Art. 1847 prevede ca posesiunea trebuie sa continua, neintrerupta, netulburata, publica si sub nume de proprietar.
Deci posesia este un fapt juridic - reprezinta puterea de fapt pe care o persoana o exercita asupra unui bun corporal individual-determinat, care reuneste un element psihologic (animus) si un element material (corpus) si apare ca manifestarea exterioara a unui drept real principal, in speta, dreptul de proprietate.
Instanta constata ca posesia exercitata atat de autorul reclamantului asupra terenului, cat si de reclamant, nu a fost una sub nume de proprietar, intrucat, asa cum a invederat chiar reclamantul (in concluziile pe fondul cauzei, fila 39) si cum s-a specificat in adresa Comisiei Locale de Fond Funciar, lotul a fost atribuit tatalui reclamantului, de catre C.A.P., in folosinta.
Inclusiv martorii propusi de reclamant au confirmat faptul ca terenul a apartinut C.A.P., fiind lucrat de tatal reclamantului, pana la decesul acestuia, in anul 2000, ca lot ajutator si, ulterior, de reclamant (filele 31, 32). Este deci nesincera sustinerea reclamantului de la intrebarea nr. 8 la interogatoriul propus de parata in sensul ca nu stia ca terenul a apartinut C.A.P. (fila 29).
Or, conform art. 1853, detentia precara nu poate duce la dobandirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, lipsind elementul subiectiv (animus), intrucat detentorul stie ca poseda pentru altul, iar nu pentru sine.
Totodata, art. 1855 si art. 1857 din Codul civil stabilesc ca detentorul precar conserva aceasta calitate pana la proba contrara si nu poate schimba, fie el insusi, fie prin persoane interpuse, calitatea unei asemenea posesiuni.
Prin urmare, atat autorul reclamantului, cat si reclamantul stiau ca terenul nu le apartine si ca il utilizeaza cu acordul C.A.P. si, ulterior, in calitate de tolerati, de catre persoana careia i s-a eliberat titlul de proprietate asupra terenului, in urma reconstituirii dreptului de proprietate. De altfel, martorul pentru reclamant Rizon Andrei, ce detine o suprafata de teren vecina lotului in litigiu, a declarat ca terenul a apartinut socrilor paratei inainte de colectivizare (fila 32).
Mai mult, martorii propusi de parata au invederat ca tatal reclamantului i-a dat paratei diverse produse dupa anul 1989, in schimbul dreptului de a lucra terenul. Martorul N S a insotit-o pe parata la ridicarea unor asemenea produse si l-a vazut pe tatal reclamantului cand  le aducea, intrucat este vecin cu parata (fila 30). Potrivit martorului I G, tatal reclamantul a respectat intelegerea, iar reclamantul s-a oferit sa cumpere terenul, dar a oferit un pret inferior celui propus de alti cumparatori (fila 33).
Contrar sustinerii reclamantului (fila 40), raspunsurile paratei la interogatoriu nu sunt contradictorii, nu exista niciun indiciu de natura sa altereze credibilitatea martorilor propusi de aceasta si nici nu le revine martorilor sarcina de a explica de ce parata a asteptat 9 ani pentru a introduce actiunea in revendicare a terenului, mai ales ca aceasta actiune este imprescriptibila, putand fi introdusa oricand.
Chiar daca am admite pozitia reclamantului in sensul ca nu a existat o intelegere intre el si parata cu privire la utilizarea terenului, autorul reclamantului a avut doar calitatea de detentor precar, iar reclamantul a fost de rea-credinta, intrucat cunostea ca terenul a apartinut C.A.P. si ca nu avea nici un titlu asupra acestuia, dovada faptul ca a invocat uzucapiunea, cu jonctiunea posesiilor,  iar nu un alt mod de dobandire a dreptului de proprietate. Totodata, actele neechivoce de negare a dreptului paratei au fost efectuate abia din momentul introducerii actiunii in revendicare. Astfel, nu opereaza niciunul dintre cazurile de intervertire a precaritatii in posesie, prevazute de art. 1858 din Codul civil.
In lumina considerentelor anterioare, nu prezinta relevanta a analiza daca termenul de prescriptie a fost intrerupt sau nu prin aparitia Legilor nr. 58 din 1974 si 59 din 1974 si nici daca era aplicabil art. 25, alin. 1 din legea nr. 18 din 1991.
In consecinta, instanta va respinge actiunea, ca nefondata.
In considerarea culpei procesuale a reclamantului in declansarea litigiului de fata, in conformitate cu dispozitiile art. 274, alin 1. C. proc. civ., instanta, respingand actiunea, va obliga reclamantul la plata catre parata a cheltuielilor de judecata efectuate in acest proces si probate conform art. 1169 C. civ., in cuantum de 1050 lei, reprezentand onorariu avocatial in cuantum de 1000 lei (chitanta nr. 5060332 din 13.10.2010) si combustibil GPL pentru deplasare la instanta, in valoare de 50 lei (bon fiscal din 15.12.2010).

PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Respinge actiunea formulata de reclamantul C C, domiciliat in com. S, str. Stefan cel Mare, nr. x, jud. Arges, in contradictoriu cu parata S Fl, domiciliata in com. L, jud. Arges.
Obliga reclamantul sa-i plateasca paratei cheltuieli de judecata in valoare de 1050 lei.
Cu recurs.
Pronuntata in sedinta publica, 15.12.2010.