Actiune in raspundere civila delictuala pentru fapta proprie. Conditiile raspunderii.

raspundere delictuala

Deliberand asupra cauzei comerciale de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Constanta sub numar de dosar 15773/212/2013, reclamantul M.M.M. a chemat in judecata pe paratul P.O., solicitand instantei obligarea acestuia  la plata sumei de 26.339 lei (echivalentul a 5.857,27 euro)  la cursul BNR din 13.06.2012 -reprezentand  prejudiciul cauzat reclamantului, precum si plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii, reclamantul  a aratat ca in anul 2012, in luna august a venit in vacanta in Romania cu autoturismul marca BMW, model 530 i, an de fabricatie  2001, inmatriculat la momentul respectiv in Italia. Aflandu-se in Romania, a decis sa inmatriculeze autoturismul efectuand demersurile pentru inmatricularea auto fara plata taxei de mediu.
In conditiile acestea a fost nevoit sa lase masina in Romania pana la definitivarea procesului, rugandu-l pe fratele sau sa tina masina la el in curte, in loc. M. Kogalniceanu, acesta fiind de acord.
Dupa cateva luni, in data de 17.03.2013, paratul a venit la fratele sau, a vazut masina si i-a spus acestuia ca ii place foarte mult autoturismul si ca vrea sa il cumpere, dar mai intai ar vrea sa faca o proba sa vada cum merge. La insistentele paratului, fratele sau a cedat si fara sa-l anunte a fost de acord sa-l lase pe parat sa plece  in proba cu autoturismul. Astfel, paratul a plecat impreuna cu fratele sau si cu o alta persoana (despre care a aflat ca este mecanic auto) pana la locuinta unui alt individ (nasul de cununie al fratelui sau). Acolo, cei 2 au coborat din autoturism si paratul  le-a zis ca pleaca putin sa scoata masina pe strada, sa mai faca o tura.
Dupa putin timp, cei ramasi la nasul fratelui sau au primit un telefon de la parat cerandu-se sa mearga sa-l ia de pe strada pentru ca s-a rasturnat cu masina si a distrus-o.
Acestia au chemat o platforma si au mers impreuna la locul accidentului unde au ridicat masina si au dus-o din nou acasa la fratele sau.
Pe data de 19.03.2013 a primit un telefon de la sora sa care l-a anuntat sa vina de urgenta in Romania pentru ca cineva a facut un accident cu masina sa si a distrus-o.
Pe data de 22.03.203 a luat avionul si a venit in Romania pentru a afla ce s-a intamplat si pentru a-si recupera paguba de la parat. In acest sens a achizitionat un bilet de avion dus-intors contra sumei de 194,8 lei. De asemenea, a fost nevoit sa lase autoturismul din Italia in parcarea aeroportului, achitand in acest sens suma de 44 euro.
 Desi a purtat nenumarate discutii cu paratul, facandu-i in acest sens o concesie in sensul ca i-a propus sa-i plateasca doar 4000 euro drept contravaloarea autoturismului distrus, acesta a refuzat sa-l despagubeasca.
Apreciaza reclamantul ca valoarea autoturismului este de 5000 euro, avand in vedere toate imbunatatirile pe care i le-a facut: instalatie de gaz, jante de 18 inchi etc.
Se mai arata ca, ulterior a mai fost nevoit sa se intoarca in Romania pentru a discuta inca o data cu paratul si pentru a efectua demersurile pentru obligarea sa prin intermediul instantei.
Se mai arata de catre reclamant ca prejudiciul pe care paratul l-a produs prin fapta sa delictuala este de 5857,27 euro  si este compus din: 5000 euro - contravaloare autoturism distrus, 338,10 euro - doua bilete de avion destinatia Italia-Romania si retur, respectiv 194.80 euro pentru perioada 22.03.2013-24.03.2013 si 143 euro pentru perioada 25.04.2013-05.05.2013, 142 euro - contravaloarea parcarii  autoturismului in aeroportul din Italia, respectiv 44 euro pentru perioada 22.03.2013-24.03.2013 si 98 euro pentru perioada 25.04.2013-05.05.2013, 377,17 euro, salariul neincasat in  perioada 25.04-03.05.2013.
In drept, cererea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 1394 si urm. C.civ.
La data de 26.09.2013, paratul a formulat note scrise prin care a aratat ca este sofer de mai bine de 20 de ani si nu a fost implicat in nici un accident rutier, considera ca autoturismul care la momentul incidentului era pus spre vanzare, fara a se preciza pretul, era defect, aflandu-se in stationare de mai bine  de un an de zile. Se mai precizeaza ca la momentul la care a  urcat la volanul autoturismului nu se afla de fata  decat numitul P.I. care detinea posesia autovehiculului, iar in ceea ce priveste evenimentul rutier, invedereaza ca, in timp ce se deplasa pe un drum de tara, in proba, i-au sarit rotile, ceea ce a determinat rasturnarea masinii.
In continuare, paratul arata ca valoarea autoturismului este lipsita de interes, intrucat in speta se pune problema  valorii pagubei, valorii prejudiciului care nu este aceeasi cu valoarea masinii. Cu privire la cheltuielile facute de reclamant si solicitate prin prezenta actiune constand in  contravaloare bilete de avion si contravaloarea parcarii autoturismului, se precizeaza ca acestea nu pot compune prejudiciul suferit de reclamant, fiind cheltuieli voluptorii.
  Referitor la salariul neincasat, se precizeaza ca pretentia este mai mult decat neavenita, neavand nicio legatura  de cauzalitate  cu avarierea autoturismului.
In temeiul art. 258 C.pr.civ., instanta a incuviintat pentru ambele parti proba cu inscrisurile depuse la dosarul cauzei, proba testimoniala cu 2 martori pentru fiecare parte, proba cu interogatoriul partilor si proba cu expertiza tehnica auto.
   Analizand cererea reclamantei prin prisma materialului probator administrat in cauza si prin raportare la dispozitiile normative apreciate ca fiind incidente in cauza, instanta o gaseste intemeiata in parte  pentru considerentele care succed:
In fapt, reclamantul este proprietarul autoturismului marca BMW, model 530 I, an de fabricatie 2001.
In luna august a anului 2012 s-a deplasat cu acest autoturism din Italia in Romania, iar la plecarea sa din tara a lasat aceasta masina la domiciliul fratelui sau in loc. Mihai Kogalniceanu.
Astfel cum reiese din depozitia acestui martor audiat la termenul din data de 27.11.2013, reclamantul l-a mandatat pe fratele sau sa vanda acest autoturism daca va gasi un cumparator.
In ziua de17.03.2013, paratul, vazand autoturismul mentionat anterior in curtea fratelui reclamantului, si-a manifestat interesul de a-l cumpara, motiv pentru care i-a cerut acestuia voie sa-l testeze.
In timp ce paratul conducea masina pe un drum de tara, a pierdut  controlul directiei de mers si s-a rasturnat  pe drum rostogolindu-se de cateva ori.
Pentru angajarea raspunderii civile delictuale a paratului, potrivit art. 1357 C.civ, se cer a fi intrunite urmatoarele conditii : existenta faptei delictuale, vinovatia paratului, prejudiciul cauzat si legatura de cauzalitate intre fapta culpabila si prejudiciu.
In ceea ce priveste existenta faptei ilicite, se retine ca aceasta consta in  distrugerea autoturismului reclamantului.
Savarsirea de catre parat a acestei fapte ilicite nu reprezinta un aspect contestat. Astfel, paratul a recunoscut pe parcursul solutionarii dosarului ca a condus acest autoturism, timp in care a pierdut directia si s-a rasturnat, eveniment in urma caruia autoturismul proprietatea reclamantului a fost avariat.
In ceea ce priveste vinovatia, aceasta se prezuma  daca nu se face dovada  unui caz de exonerare a raspunderii.
Paratul s-a aparat in sensul ca autoturismul reclamantului era defect in momentul in care l-a condus, defectiune care a cauzat pierderea directiei si, in cele din urma rasturnarea si avarierea sa. Prin urmare, paratul invoca existenta unui caz fortuit, acel eveniment care nu poate fi prevazut si nici impiedicat   de catre cel care ar fi fost chemat sa raspunda daca evenimentul nu s-ar fi produs.
In baza probelor administrate, instanta concluzioneaza ca nu s-a facut dovada unor defectiuni la autoturismul reclamantului, existente anterior sau concomitent  momentului la care paratul l-a condus si care sa reprezinte cauza accidentului in urma caruia  a rezultat distrugerea masinii.
Astfel, se retine ca la momentul producerii accidentului - 17.03.2013, autoturismul avea inspectia tehnica periodica efectuata (fila 13), ceea ce conduce la prezumtia relativa ca masina nu prezenta defectiuni.
De asemenea, la obiectivul stabilit de instanta in sensul de a preciza expertul daca autoturismul prezenta vreo defectiune care sa fie cauza accidentului si daca, in caz afirmativ, ce a determinat aceasta defectiune, adica aceasta defectiune exista anterior punerii in circulatie sau in timpul conducerii sale de catre parat, expertul a raspuns, urmare a verificarii autoturismului in special la sistemul de rulare, de franare si directie, ca nu au existat o astfel de defectiune.
Tot prin raportul de expertiza s-a retinut, in urma analizarii planselor foto efectuate locul  producerii accidentului, ca sistemul de franare nu functiona in conditiile de existenta a ABS-ului, insa o astfel de defectiune nu putea fi cauza directa de provocare a accidentului.
In ceea ce priveste prejudiciul, se retine ca prin acesta se intelege rezultate daunatoare, de natura patrimoniala sau morala, consecinte ale incalcarii sau vatamarii drepturilor  si intereselor legitime ale unei persoane.
In speta de fata,  acesta se cuantifica in contravaloarea autoturismului, astfel cum aceasta a fost determinata prin raportul de expertiza, respectiv 3880 euro (23730,33 lei). Nu se va retine ca valoare a prejudiciului contravaloarea reparatiilor, avand in vedere ca aceasta valoare determinata prin raportul de expertiza - 107.119 lei este mai mare decat valoarea autoturismului la data producerii accidentului.
In ceea ce priveste sumele de bani solicitate de reclamant cu titlu de contravaloare bilete de avion, parcare autoturism si salariu neincasat, instanta retine ca nu exista legatura de cauzalitate intre fapta ilicita savarsita de parat - distrugerea autoturismului si prejudiciul compus din aceste sume.
Astfel, prejudiciul nu este consecinta faptei ilicite. A fost vointa reclamantului de a se deplasa in tara in vederea solutionarii amiabile pe parcursul zilelor in care trebuia sa fie la locul de munca si a fost alegerea sa de a-si parca autoturismul in aeroport.
Mai mult, chiar trecand peste aspectul inexistentei legaturii de cauzalitate, instanta observa ca reclamantul nu a justificat in nici un fel de ce a fost nevoit sa stea in tara la a doua sa deplasare 9 zile (25.04.-03.05.2013), ce demersuri a intreprins in acest interval in legatura cu acest incident. De asemenea, instanta nu are convingerea ca pentru zilele in care reclamantul a fost prezent in tara, acesta nu a beneficiat de zile de concediu platite de angajatorul sau.
In ceea ce priveste cheltuielile de judecata, in conformitate cu dispozitiile art. 453 C. proc. civ., cererea reclamantului de obligare a paratului la plata cheltuielilor de judecata este intemeiata in parte, respectiv  taxa judiciara de timbru proportional cu pretentiile admise si onorariul de avocat.
Drept urmare, paratul urmeaza sa fie obligata la plata catre reclamant a sumei de 3958,6 lei  (958,6 lei reprezentand taxa judiciara de timbru si 3000 lei reprezentand onorariu  avocat - chitanta nr. 166/04.02.2015).
Instanta nu a inclus in cuantumul cheltuielilor de judecata onorariul expertului parte  incuviintat pentru reclamant. Si aceasta, intrucat, pe de o parte,  a fost optiunea  sa de a apela la serviciile unui expert parte si o astfel de optiune nu poate impovara pe parat, iar pe de alta parte,  un astfel de expert are, potrivit art. 330 alin. 5 C.pr.civ., calitatea de consilier al partii. Or, printre cheltuielile de judecata enumerate de art. 451 alin. 1 C.pr.civ., nu este enumerat si onorariul consilierilor si nici nu se poate pretinde ca intra in notiunea de "cheltuieli necesare pentru buna desfasurare a procesului" din ultima teza a articolului mentionat, intrucat pentru instanta parcursul dosarului este acelasi indiferent daca la efectuarea expertizei participa sau nu vreun consilier al partilor in sensul art. 330 alin. 5 C.pr.civ.