Societate comerciala. Obligatia de a completa raportul de gestiune. Obligatia de a afisa anuntul privind obligatia clientilor de a solicita si pastra bonul fiscal pana la iesirea din unitate. Sanctionare contraventionala. Individualizarea sanctiunii in s

Contraventii
 
Prin plangerea inregistrata pe rolul Judecatoriei Constanta la data de 30.12.2014 sub nr. 44732/212/2014, petenta S.C. A. S.R.L. a solicitat anularea procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei seria D.G.A.F. nr. 0042420 intocmit la data de 14.12.2014 de intimata AGENTIA NATIONALA DE ADMINISTRARE FISCALA - DIRECTIA GENERALA ANTIFRAUDA FISCALA - DIRECTIA REGIONALA 2 CONSTANTA, cu consecinta exonerarii de la plata amenzilor contraventionale aplicate.
In motivarea plangerii contraventionale, petenta a aratat ca, la data de 14.12.2014, in jurul orei 18.00, inspectori din cadrul DIRECTIEI REGIONALE ANTIFRAUDA FISCALA 2 CONSTANTA au efectuat un control la punctul de lucru al societatii din Constanta, (...), ocazie cu care au retinut, pe de o parte, ca raportul de gestiune nu a fost completat din data de 11.12.2014, incalcandu-se astfel prevederile art. 6 din Legea nr. 82/1991 coroborat cu O.M.F.P. nr. 3512/2008, iar, pe de alta parte, ca anuntul privind obligativitatea clientilor de a solicita si pastra bonul fiscal pana la iesirea din unitate nu era afisat, fiind nesocotite astfel prevederile art. 9 alin. (2) din O.U.G. nr 28/1999.
S-a precizat ca in mod gresit a fost sanctionata societatea petenta pentru savarsirea faptei prevazute de art. 6 din Legea nr. 82/1991 intrucat conform dispozitiilor art. 10 alin. (1) si art. 42 alin. (6) din acelasi act normativ, raspunderea revine persoanelor fizice vinovate.
In ceea ce priveste neafisarea anuntului privind obligativitatea clientilor de a solicita si pastra bonul fiscal, petenta a invederat ca acest anunt era afisat la data si ora controlului, in incinta punctului de lucru, la loc vizibil, insa organul de control a insistat ca trebuia afisat deasupra aparatului de marcat fiscal. Din interpretarea dispozitiilor art. 9 alin. (2) din O.U.G. nr 28/1999 nu rezulta obligatia agentilor economici de afisare a anuntului respectiv deasupra aparatului de marcat, ci doar obligatia de afisare la loc vizibil.
In subsidiar, petenta a solicitat inlocuirea sanctiunii contraventionale a amenzii cu sanctiunea avertismentului, apreciind ca faptele imputate nu au un pericol social grav, iar sanctiunile aplicate prin procesul-verbal sunt disproportionate.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 10 alin. (1) si art. 42 alin. (6) din Legea nr. 82/1991, art. 9 alin. (2) din O.U.G. nr 28/1999.
In dovedire, s-a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri si a probei testimoniale.
Plangerea contraventionala a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru in cuantum de 20 de lei, potrivit art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013 (f. 10).

Prin intampinarea (f. 20-26) depusa la data de 03.02.2015, intimata AGENTIA NATIONALA DE ADMINISTRARE FISCALA a solicitat respingerea plangerii contraventionale ca neintemeiata.
In motivarea apararilor, intimata a invederat ca, potrivit art. 1 din Legea nr. 82/1991 si Normelor metodologice de intocmire si utilizare a documentelor financiar-contabile prevazute de O.M.F.P. nr. 3512/2008, societatea petenta are calitatea de contravenient indiferent de angajatul caruia ii revine obligatia de a intocmi documentele justificative prevazute de lege.
In legatura cu fapta prevazuta de art. 9 alin. (2) din O.U.G. nr 28/1999, intimata a precizat ca sustinerile petentei in sensul ca era montat afisul de atentionare a clientilor privind obligatia de a solicita si pastra bonul fiscal pana la iesirea din unitate sunt contrazise de raspunsul dat prin nota explicativa de managerul B.M., care a aratat ca din neglijenta afisul nu a mai fost montat pe perete dupa curatenia generala.
Sub aspectul individualizarii sanctiunilor aplicate, intimata a aratat ca faptele savarsite prezinta un pericol social ridicat, astfel incat nu se justifica inlocuirea amenzilor contraventionale aplicate cu sanctiunea avertismentului.
In drept, intampinarea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 9 alin. (2) din O.U.G. nr 28/1999, art. 1 din Legea nr. 82/1991, O.M.F.P. nr. 3512/2008, O.G. 2/2001.
In probatiune, s-a solicitat  incuviintarea probei cu inscrisuri.

In cauza, instanta a incuviintat pentru ambele parti proba cu inscrisuri, in cadrul careia au fost depuse la dosar inscrisuri in fotocopii certificate pentru conformitate cu originalul, si proba testimoniala propusa de petenta, in cadrul careia a fost audiata martora D.A..

Analizand materialul probator administrat in cauza, instanta expune urmatoarele considerente:
Prin procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor seria D.G.A.F. nr. 0042420 (f. 8) intocmit la data de 14.12.2014 de AGENTIA NATIONALA DE ADMINISTRARE FISCALA - DIRECTIA GENERALA ANTIFRAUDA FISCALA - DIRECTIA REGIONALA 2 CONSTANTA, petenta S.C. A. S.R.L. a fost sanctionata contraventional cu amenda contraventionala in cuantum de 3000 lei pentru contraventia prevazuta de art. 6 din Legea nr. 82/1991 si cu amenda in cuantum de 4000 lei pentru contraventia prevazuta de art. 9 alin. (2) din O.U.G. nr 28/1999.
In fapt, prin procesul-verbal s-a retinut ca, in urma unui control operativ si inopinat desfasurat in data de 14.12.2014, orele 18.10, la punctul de lucru al S.C. A. S.R.L. din Constanta, (...), s-a constatat ca raportul de gestiune nu a fost completat din data de 11.12.2014, iar anuntul privind obligatia clientilor de a solicita si pastra bonul fiscal pana la iesirea din unitate nu era afisat.
Plangerea contraventionala a fost formulata in termenul legal de 15 zile prevazut de art. 31 alin. (1) O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor.
Potrivit art. 34 alin. (1) din O.G. nr.2/2001, procesul-verbal de contraventie este supus controlului de legalitate si temeinicie al instantei.
Analizand cu precadere legalitatea, verificand continutul procesului-verbal contestat in raport de dispozitiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001 in care sunt prevazute in mod exhaustiv mentiunile a caror lipsa conduce la nulitatea absoluta a procesului-verbal, instanta constata ca nu exista in cuprinsul actului de sanctionare examinat vicii sau lipsuri care sa conduca la o asemenea sanctiune, acesta fiind legal intocmit prin completarea integrala si in mod corect a rubricilor prevazute de textul amintit.
In ceea ce priveste temeinicia procesului-verbal, in actul de sanctionare a fost retinuta in mod corect si complet situatia de fapt, acesta fiind intocmit prin constatarea nemijlocita a faptei de catre inspectorii antifrauda aflati in exercitiul atributiilor ce le revin potrivit prevederilor legale. Or, in masura in care cuprinde constatarile personale ale agentilor constatatori, procesul-verbal beneficiaza de prezumtia de autenticitate si veridicitate si are forta probanta prin el insusi.
Conform jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, persoana sanctionata are dreptul la un proces echitabil in cadrul caruia sa utilizeze orice mijloc de proba si sa invoce orice argumente pentru dovedirea imprejurarii ca situatia de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfasurare al evenimentelor, iar sarcina instantei de judecata este de a respecta limita proportionalitatii intre scopul urmarit de autoritatile statului de a nu ramane nesanctionate actiunile antisociale prin impunerea unor conditii imposibil de indeplinit si respectarea dreptului la aparare al persoanei sanctionate contraventional (cauza Anghel v. Romania, hotararea din 4 octombrie 2007).
Avand in vedere aceste principii, in ceea ce priveste fapta constand in necompletarea raportului de gestiune pentru perioada 11.12.2014 - 14.12.2014, savarsirea ei rezulta din coroborarea procesului-verbal de constatare a contraventiilor seria D.G.A.F. nr. 0042420/14.12.2014 cu nota explicativa nr. 5190/14.12.2014 (f. 29) data de numitul B.M., in calitate de manager al societatii comerciale, acesta aratand ca documentul justificativ nu a fost completat.
In referire la existenta unei defectiuni la imprimanta ce nu a permis generarea in format fizic a raportului de gestiune tinut in format electronic, petenta nu a probat faptul ca a anuntat unitatea de service ori faptul ca a fost reparata imprimanta ulterior efectuarii controlului, in conditiile in care daca reprezentatii unitatii de service ar fi efectuat reparatia, petenta ar fi achitat serviciile prestate, sens in care i s-ar fi eliberat dovada platii.
Cu privire la depozitia martorei D.A., propusa de contestatoare, instanta apreciaza ca declaratia sa in legatura cu defectiunea la imprimanta apare ca neverosimila intrucat nu se coroboreaza cu niciuna din probele aflate la dosar, fiind chiar in contradictie cu acestea. In acest sens, in nota explicativa data cu ocazia controlului efectuat de inspectorii antifrauda, la intrebarea referitoare la motivul pentru care la data si ora controlului raportul de gestiune zilnic aferent punctului de lucru din City Park Mall nu era completat, numitul B.M. a mentionat ca a uitat sa completeze documentul din neglijenta, nefacand referire la existenta unei disfunctionalitati a imprimantei. Instanta mai constata ca aceste sustineri ale petentei au fost facute pentru prima data in cadrul concluziilor reprezentantului conventional pe fondul cauzei, ulterior audierii martorei in sedinta publica, nefiind invocate in cuprinsul plangerii contraventionale, astfel incat in lumina probelor administrare, are indoieli asupra defectiunii invederate, care, chiar daca ar fi retinuta in cauza, nu ar fi apta de a conduce la inlaturarea raspunderii contraventionale. Mai mult decat atat, daca documentul financiar-contabil ar fi fost completat, chiar si in format electronic, astfel cum sustine petenta, ar fi putut fi prezentat agentilor constatatori la momentul efectuarii controlului.
Potrivit art. 41 pct. 2 lit.c) din Legea nr.82/1991, constituie contraventie nerespectarea reglementarilor emise de Ministerul Finantelor Publice, respectiv de institutiile cu atributii de reglementare in domeniul contabilitatii prevazute la art. 4 alin. (3), cu privire la intocmirea si utilizarea documentelor justificative si contabile pentru toate operatiunile efectuate, inregistrarea in contabilitate a acestora in perioada la care se refera, pastrarea si arhivarea acestora, precum si reconstituirea documentelor pierdute, sustrase sau distruse, nerespectarea acestor prevederi fiind sanctionata cu amenda contraventionala de la 300 lei la 4000 lei, conform art. 42 alin. (1) din acelasi act normativ.
Conform pct. 35 din Normele metodologice de intocmire si utilizare a documentelor financiar-contabile aprobate prin O.M.F.P. nr.3512/2008, metoda global-valorica se aplica pentru evidenta marfurilor si ambalajelor aflate in unitatile de desfacere cu amanuntul (magazine, restaurante, bufete etc.), folosindu-se formularul comun "Fisa de cont pentru operatiuni diverse" (cod 14-6-22) si raportul de gestiune. Potrivit acestei metode, contabilitatea analitica a marfurilor si ambalajelor se tine global-valoric, atat la gestiune, cat si in contabilitate. Raportul de gestiune se completeaza pe baza documentelor de intrare si de iesire a marfurilor si ambalajelor si de depunere a numerarului din vanzare.
Prin necompletarea raportului de gestiune in perioada 11.12.2014 - 14.12.2014, societatea petenta a incalcat obligatia prevazuta de dispozitiile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 82/1991, conform carora orice operatiune economico-financiara efectuata se consemneaza in momentul efectuarii ei intru-un document care sta la baza inregistrarilor in contabilitate, dobandind astfel calitatea de document justificativ, iar fapta petentei, savarsita prin inactiune, intruneste elementele constitutive ale contraventiei prevazute de art. 41 pct. 2 lit.c) din Legea nr.82/1991, astfel ca in mod corect a fost atrasa raspunderea contraventionala a acesteia.
In ceea ce priveste sustinerea petentei conform careia nu persoana juridica S.C. A. S.R.L. ar fi trebuit sanctionata contraventional, ci persoana fizica vinovata de necompletarea documentului justificativ, potrivit art. 1 din Legea nr. 82/1991, societatile comerciale, societatile/companiile nationale, regiile autonome, institutiile nationale de cercetare-dezvoltare, societatile cooperatiste si celelalte persoane juridice au obligatia sa organizeze si sa conduca contabilitatea financiara potrivit prezentei legi, iar conform Normelor metodologice de intocmire si utilizare a documentelor financiar-contabile prevazute de O.M.F.P. nr.3512/2008 la art. 1 si cuprinse in Anexa 1 - A, Norme generale, persoanele prevazute la art. 1 din Legea contabilitatii nr. 82/1991 consemneaza operatiunile economica-financiare in momentul efectuarii lor. Din interpretarea coroborata a dispozitiilor enuntate rezulta ca obligatia de intocmire a documentelor financiar-contabile revine persoanei juridice, respectiv societatii comerciale, acest subiect de drept facandu-se vinovat de nerespectarea obligatiilor legale independent de atragerea raspunderii persoanei fizice care completeaza si inregistreaza efectiv documentele justificative.
Cu referire la fapta constand in neafisarea anuntului privind obligatia clientilor de a solicita si pastra bonul fiscal pana la iesirea din unitate, in concordanta cu dispozitiile art. 10 lit. e) din O.U.G. nr. 28/1999 privind obligatia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, in forma existenta la momentul incheierii procesului-verbal, constituie contraventie neindeplinirea de catre utilizatorii aparatelor de marcat electronice fiscale a obligatiei de a afisa anunturile prevazute la art. 9 alin. (2), iar in conformitate cu acest text de lege, utilizatorii sunt obligati sa afiseze la loc vizibil anunturi de atentionare a clientilor cu privire la obligatia acestora de a solicita si pastra bonurile fiscale pana la parasirea unitatii de livrare a bunurilor. Incalcarea interdictiei prevazute de textul de lege se sanctioneaza cu amenda de la 2000 la 4000 lei, conform art. 11 alin. (1) lit. a) din acelasi act normativ.
Fapta petentei S.C. A. S.R.L. constand in omisiunea a afisa anuntul prevazut de art. 9 alin. (2) din O.U.G. nr. 28/1999 rezulta din constatarile personale ale inspectorilor din cadrul intimatei, coroborate cu nota explicativa data de catre numitul B.M. (f. 29), care, la solicitarea agentilor constatatori de a preciza de ce la data si ora controlului nu era afisat anuntul privind obligatia clientilor de a solicita si pastra bonurile fiscale pana la iesirea din unitate, a precizat ca "din neglijenta afisul nu a mai fost montat pe perete dupa curatenia generala".
Depozitia martorei D.A. sub aspectul existentei afisului nu este de natura sa rastoarne prezumtia de veridicitate a procesului-verbal seria D.G.A.F. nr. 0042420/14.12.2014, intrucat aceasta a declarat ca nu a fost de fata la momentul efectuarii controlului, ci a sosit la punctul de lucru al societatii ulterior, nepercepand astfel fapta prin propriile simturi la momentul savarsirii ei. In legatura cu plansa foto anexata la fila 12 din dosar, aceasta nu face existentei anuntului la momentul controlului, cata vreme nu este coroborata cu alte mijloace de proba, instanta luand in considerare si faptul ca managerul societatii, B.M., a recunoscut ca anuntul nu era afisat.
Fata de considerentele expuse mai sus, instanta apreciaza ca fapta pentru care petenta a fost sanctionata in temeiul art. 10 lit. e) din O.U.G. nr. 28/1999 constituie contraventie, in mod corect fiind atrasa raspunderea contraventionala a societatii S.C. A. S.R.L.
            In ceea ce priveste individualizarea sanctiunilor contraventionale aplicate de catre organul constatator, instanta va examina proportionalitatea dintre gravitatea faptelor comise si sanctiunile aplicate, in analizarea careia va avea in vedere criteriile enuntate de art. 21 alin. (3) din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, si anume circumstantele reale in care s-a savarsit fapta, modul si mijloacele de savarsire ale acesteia, scopul urmarit, urmarea produsa si circumstantele personale ale contravenientului.
              Principiul proportionalitatii este prevazut atat de art. 5 alin. (5) din O.G. nr. 2/2001, cat si in jurisprudenta CEDO, stabilindu-se ca orice masura punitiva trebuie sa fie necesara intr-o societate democratica si proportionala cu gradul de periculozitate a faptei comise. Analizarea acestuia are loc atat in momentul aplicarii sanctiunii, fiind efectuata de agentul constatator, cat si in fata instantei, atunci cand se contesta temeinicia sau legalitatea unui proces-verbal. In aprecierea gravitatii faptei trebuie avute in vedere atat circumstantele personale ale contravenientului, cat si cele reale.
             In concret, examinand proportionalitatea amenzii in cuantum de 3000 lei aplicate pentru contraventia constand in neintocmirea raportului de gestiune, instanta are in vedere perioada scurta pentru care documentul financiar-contabil nu a fost intocmit, respectiv 4 zile, cuantumul ridicat al amenzii, acesta fiind orientat catre maximul prevazut de lege, conduita petentei pe tot parcusul procesului, aceasta nerecunoscand fapta si incercand sa denatureze adevarul prin invocarea unei pretinse defectiuni a imprimantei care ar fi determinat imposibilitatea generarii raportului de gestiune, precum si imprejurarea ca societatea nu se afla la primul conflict cu legea contraventionala, cazierul contraventional depus la dosarul cauzei (f. 47-48) relevand ca a mai fost sanctionata pentru comiterea in trecut (la data de 13.12.2013, 05.04.2014) a aceluiasi gen de fapte, cele prevazute de art. 41 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 82/1991. Desi petenta a afirmat ca nu exista un istoric contraventional intrucat toate procesele-verbale intocmite au fost contestate, nu a depus inscrisuri doveditoare in acest sens astfel ca simpla afirmatie nu poate fi avuta in vedere.
In raport de aceste date si tinand cont ca rolul sanctiunilor contraventionale este in principal preventiv, si doar in subsidiar represiv, instanta apreciaza ca in mod corect a fost aplicata sanctiunea amenzii contraventionale, nefiind justificata inlocuirea acestei sanctiuni cu avertismentul. Cu toate acestea, raportat la criteriile analizate instanta considera ca amenda cu care societatea contravenienta a fost sanctionata este excesiva, nerespectand exigenta proportionalitatii si realizand un scop eminamente represiv, motiv pentru care va admite in parte plangerea contraventionala, urmand a dispune reducerea cuantumului amenzii aplicate pentru aceasta fapta de la 3000 lei la 800 lei.
Sub aspectul individualizarii sanctiunii contraventionale aplicate prin procesul-verbal pentru savarsirea faptei prevazute de art. 10 lit. e) din O.U.G. nr. 28/1999, instanta va fi tine seama la analizarea proportionalitatii dintre gravitatea faptei comise si amenda contraventionala de criteriile sus-mentionate, retinand in primul rand ca atentionarea clientilor cu privire la obligatia acestora de a solicita si pastra bonul fiscal pana la iesirea din unitate contribuie la determinarea clientilor sa solicite bonuri fiscale pentru marfurile cumparate sau serviciile prestate, iar, pe cale de consecinta, operatorul aparatului de marcat fiscal emite bonuri fiscale inregistrand astfel in memoria casei de marcat, respectiv in contabilitatea societatii, veniturile realizate din comercializarea bunurilor sau prestarea serviciilor. 
In raport de circumstantele concrete ale cauzei, instanta apreciaza ca o reindividualizare a cuantumului sanctiunii este necesara, avand in vedere ca agentii constatatori au aplicat amenda in cuantumul maxim, respectiv 4000 lei, sanctiune ce nu respecta criteriul proportionalitatii si fata de faptul ca, ulterior efectuarii controlului, petenta a procedat la afisarea anuntului privind atentionarea clientilor cu privire la obligatia acestora de a solicita si pastra bonul fiscal pana la iesirea din unitate, conformandu-se astfel prevederilor legale.
In consecinta, instanta va dispune diminuarea cuantumului amenzii contraventionale aplicate pentru savarsirea acestei fapte de la 4000 lei la 2000 lei, formandu-si convingerea ca petenta nu va mai repeta comiterea contraventiei.