Infractiunea de refuzul, impotrivirea ori sustragerea conducatorului unui autovehicul, de a se supune recoltarii probelor biologice, sau testarii aerului expirat in vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezentei de produse sau substante stupefiante ori a

. Procedura : drept comun. S.P. nr. 1232 din data de 14 noiembrie 2013. Aplicarea legii penale mai favorabile. Inlaturare aparare inculpata privitor la teama de injectii (fobia de ace).
In baza art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 5 C. pen. (Legea nr. 286/2009) a fost condamnat inculpatul M.V.F. la pedeapsa de 2 (doi) ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de refuz al conducatorului unui autovehicul de a se supuse recoltarii probelor biologice in vederea stabilirii alcoolemiei.
In baza art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012  pentru punerea in aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal raportat la art. 71 alin. 1 C. pen. 1969 interzice inculpatei exercitarea drepturilor prevazute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a si b C.pen. 1969.
In baza art. 81 C. pen. 1969 suspenda conditionat executarea pedepsei inchisorii pe un termen de incercare de 4 ani calculat conform art. 82 alin. 1 C. pen. 1969.
In baza art. 71 alin. 5 C. pen. 1969 pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei se suspenda si pedepsele accesorii.
In baza art. 404 alin. 2 C. proc. pen., atrage atentia inculpatei asupra dispozitiilor art. 83 C. pen. 1969 referitoare la revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei in cazul savarsirii unei noi infractiuni pe durata termenului de incercare.
In baza art. 272 raportat la art. 274 alin. 1 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat .
In baza art.274 alin.1 teza finala raportat la art. 272 alin. 2 C.proc.pen., a fost acordat onorariul aparatorului desemnat din oficiu, din fondurile Ministerului de Justitie si ramane in sarcina statului.
Expunerea motivarii :
Inculpata, in declaratia data in fata instantei, a recunoscut savarsirea faptei in sensul ca a refuzat sa sufle in aparatul alcooltest si, ulterior, a refuzat sa i se preleveze probe de sange, motivand ca ii este teama de injectii. De asemenea, inculpata a aratat ca a consumat bauturi alcoolice si ca nu i s-a adus la cunostinta imprejurarea ca i se pot recolta si alte probe biologice in afara celor de sange si nici nu s-a oferit sa i se recolteze si alte probe deoarece nu stia ca este posibil.
Instanta a inlaturat apararea inculpatei referitoare la teama de injectii (intepatura ac) intrucat nu se sprijina pe nicio proba administrata in cauza, adeverinta medicala depusa la dosar dovedind doar ca inculpata este alergica la anumite tipuri de antibiotice. Or, o astfel de fobie ar putea fi retinuta mai degraba sub aspectul individualizarii judiciare a pedepsei, neputand constitui o cauza justificativa sau de neimputabilitate care sa inlature raspunderea penala. De altfel, in cursul urmaririi penale inculpata a declarat ca a refuzat recoltarea de probe biologice deoarece nu are incredere in medici si pe motiv ca se afla intr-o stare emotionala precara, nefacand referire la teama sa de injectii.
Aplicarea legii penale mai favorabile
Referitor la modalitate de aplicare a legii penale mai favorabile (art. 5 C. pen.), instanta constata ca prin decizia nr. 265/6.052014, publicata in M. Of. nr. 372/20.05.2014, Curtea Constitutionala a stabilit ca dispozitiile art. 5 din Codul penal (Legea nr, 286/2009) sunt constitutionale in masura in care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive in stabilirea si aplicarea legii penale mai favorabile. In considerente deciziei, Curtea Constitutionala a retinut ca, in caz de tranzitie, judecatorul este tinut de aplicarea legii penale mai favorabile, in ansamblu, fapt justificat prin aceea ca nu trebuie sa ignore viziunea fie preponderent represiva, asa cum este cazul Codului penal 1969, fie preponderent preventiva, asa cum este cazul actualului Cod penal. Solutia se impune pentru ca nu poate fi incalcata finalitatea urmarita de legiuitor cu ocazia adoptarii fiecarui cod in parte, deoarece nu intamplator cele doua coduri, desi fiecare cu o conceptie unitara proprie, au viziuni diferite asupra modului in care sunt aparate valorile sociale de catre legea penala.
De asemenea, in legatura cu decizia nr. 2 din 14 aprilie 2014 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala, Curtea Constitutionala a constatat ca odata cu publicarea prezentei decizii in Monitorul Oficial al Romaniei, efectele Deciziei nr.2 din 14 aprilie 2014 a instantei supreme inceteaza in conformitate cu prevederile art.147 alin.4 din Constitutie si cu cele ale art.4771 din C.proc.pen.
In aceeasi masura, instanta de contencios constitutional a impus modalitatea de aplicare a deciziei Curtii Constitutionale de catre instantele de judecata, aratand ca art. 5 alin. 2 C. pen. nu sunt incidente ca efect al pronuntarii prezentei decizii, intrucat, in acest caz, Curtea nu declara neconstitutionala o prevedere legala, astfel ca nu se produc consecinte asupra existentei normative in ordinea juridica a prevederii supuse controlului, ci se stabileste doar, pe cale de interpretare, un unic inteles constitutional al art. 5 din Codul penal.
Fata de acestea, avand in vedere ca, potrivit art. 147 alin. 4 din Constitutie, deciziile Curtii Constitutionale sunt definitive si general obligatorii, instanta constata ca singura modalitate de aplicare a legii penale mai favorabile in cauza de fata este prin stabilirea, in mod concret, a mecanismului de raspundere penala conform ambelor coduri si de a aplica inculpatei mecanismul raspunderii penale cel mai favorabil.
Ca o chestiune prealabila, instanta a constatat ca limitele de pedeapsa prevazute in art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002 sunt de la 2 la 7 ani inchisoare, in timp ce limitele de predeapsa prevazute de Codul penal 2009 in art. 337, care a preluat incriminarea infractiunii pentru care inculpata a fost trimisa in judecata, sunt de la 1 an la 5 ani inchisoare
Optiunea instantei este in sensul alicarii unei pedepse cu inchisoarea spre minimul special prevauzut de lege (2 ani pe vechiul Cod penal, respectiv 1 an pe Codul penal actual). La prima vedere noul Cod apare ca fiind mai favorabil, insa analiza nu se opreste aici; instanta trebuie sa analizeze si posibilitatile de individualizare a executarii pedepsei.
Sub acest aspect, astfel cum se va arata, instanta apreciaza ca nu se impune executarea pedepsei inchisorii in regim de detentie, optiunea de individualizare judiciara fiind pe vechiul Cod penal suspendarea executarii pedepsei, in timp ce pe noul Cod penal ar fi amanarea aplicarii pedepsei.
Ramane asadar a se stabili care dintre cele doua institutii este mai favorabila pentru inculpata.
Astfel, in cazul suspendarii conditionate a executarii pedepsei (art.81 si urm. C.pen. 1969), pe durata termenului de incercare, inculpatului nu i se pot impune respectarea unor anumite masuri de supraveghere sau sa execute diverse obligatii precum in cazul amanarii aplicarii pedpsei (art. 85 C. pen. 2009).
Or, este evident ca mai favorabila pentru condamnat este suspendarea executarii pedepsei in raport cu amanarea aplicarii pedepsei, in conditiile in care nu va fi supus niciunei masuri de supraveghere sau obligatii, chiar daca in cazul amanarii aplicarii pedepsei nu se pronunta o hotarare de condamnare, inculpatul nefiind supus niciunei decaderi, interdictii sau incapacitati ce ar putea decurge din infractiunea savarsita (art. 90 alin. 1 C. pen. 2009), evident cu conditia sa nu savarseasca din nou o infractiunea pana la expirarea termenului de supraveghere si sa nu se dispuna revocarea sau anularea amanarii aplicarii pedepsei. Cu toate acestea, in aceeasi situatie este si inculpatul pentru care s-a dispus suspendarea executarii pedepsei, in conditiile in care inclusiv pedepsele accesorii se suspenda (art. 71 alin. 5 C. pen. 1969), iar la implinirea termenului de incercare inculpatul este de drept reabilitat (art. 86 C. pen. 1969).
Asadar, legea veche este mai favorabila si in consecinta va ultraactiva, fapta inculpatei Mocanu Veronica-Feoela la data de 22.05.2011, in jurul orei 16:30, a condus autoturismul marca Skoda Fabia, cu numarul de inmatriculare CT-08-JZT pe strazile din orasul Navodari si, ajungand la intersectia cu strada Marii, a pierdut controlul volanului si a intrat ii coliziune cu  autoturism marca Opel Astra cu numarul de inmatriculare CT-70-PEL, iar dupa producerea accidentului a refuzat testarea aerului expirat (in jurul orei 17:00), precum si prelevare probelor biologice de sange in vederea stabilirii alcoolemiei, intrunind elementele constitutive ale infractiunii de refuzul al conducatorului unui autovehicul de a se supune recoltarii probelor biologice sau testarii aerului expirat, in vederea stabilirii alcoolemiei, fapta prev. de art.87 alin.5 din OUG nr.195/2002 republicata cu aplicarea art.5 C.pen. 2009.
Instanta nu va retine sustinerile avocatei inculpatei in sensul ca s-ar impune achitarea pe motiv ca fapta nu a fost savarsita cu vinovatie in conditiile in care inculpatei nu i s-a adus la cunostinta posibilitatea de a i se recolta si alte probe biologice in afara celor de sange, cata vreme art.87 alin.5 nu face vreo limitare din acest punct de vedere, referindu-se la recoltarea probelor biologice, iar nu doar de sange.
Or, art.88 alin.2 din OUG nr.195/2002 prevede ca stabilirea concentratiei de alcool sau a prezentei in organism de substante psihoactive se face in institutiile medico-legale autorizate, in conformitate cu normele metodologice elaborate de Ministerul Sanatatii. De asemenea, recoltarea mostrelor biologice se face cu respectarea normelor stabilite potrivit art.125 lit.c conform caruia Ministerul Sanatatii Publice are urmatoarele atributii: [_] c) elaboreaza norme privind examinarea medicala a conducatorilor de autovehicule, tractoare agricole sau forestiere si tramvaie, precum si norme privind prelevarea probelor biologice in vederea stabilirii intoxicatiei etilice si a starii de influenta a produselor si substantelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora asupra comportamentului conducatorilor de autovehicule, tractoare agricole sau forestiere si tramvaie.
In acest sens a fost emis initial Ordinul nr. 376/2006 de aprobare a Normele privind prelevarea probelor biologice in vederea stabilirii intoxicatiei etilice si a starii de influenta a produselor ori substantelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora asupra comportamentului conducatorilor de autovehicule si tramvaie, iar ulterior Ordinul nr. 1512/2013 de aprobare a normelor privind recoltarea, depozitarea si transportul probelor biologice in vederea probatiunii judiciare prin stabilirea alcoolemiei sau a prezentei in organism a substantelor sau produselor stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora in cazul persoanelor implicate in evenimente sau imprejurari in legatura cu traficul rutier. Avand in vedere data savarsirii infractiunii, instanta va avea in vedere dispozitiile primului act normativ.
Or, potrivit art. 6, procedurile de prelevare a probelor biologice sunt urmatoarele: pentru determinarea alcoolemiei se preleveaza 2 (doua) probe de sange din vena la interval de o ora intre prelevari, fiecare proba continand 10 ml sange, iar pentru determinarea produselor ori substantelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare se preleveaza o singura proba de sange si in mod obligatoriu 50-100 ml urina.
Conform art. 7 alin. 1 din aceleasi norme, in situatiile medicale speciale, in care nu poate fi efectuata cea de-a doua prelevare, precum si in cazul refuzului de prelevare, se mentioneaza acest fapt in mod expres in cadrul rubricii "observatii" a buletinului de examinare clinica, precizandu-se motivul neprelevarii. In aceste situatii, cu exceptia refuzului de prelevare, se preleveaza 10 ml urina, sub supraveghere, in flacon spalat, care ulterior va fi supus procedurii de sigilare prevazute la art.13, cu exceptia refuzului de prelevare (alin.2).
Asadar, pentru determinarea alcoolemiei nu exista alta posibilitate decat recoltarea probelor biologice de sange, iar in cazul refuzului se interzice chiar recoltarea probei de urina. In consecinta, este lipsita de relevanta imprejurarea ca inculpatei "nu i s-a adus la cunostinta posibilitatea de a-i fi recoltate si alte probe biologice in afara celor de sange".
Desi este o chestiune ce se incadreaza in notiunea de viata privata in sensul art. 8 din Conventia europeana a drepturilor omului - dreptul la integritatea fizica a unei persoane, fosta Comisie a statuat in sensul ca nu constituie o ingerinta in viata privata obligatia impusa unui conducator auto de a se supune unui examen al sangelui atunci cand este banuit ca a condus un vehicul in stare de ebrietate (cauza X. contra Olanda din 04.12.1978).
Prin urmare, instanta constata ca fapta savarsita de inculpata constituie infractiune si a fost savarsita cu vinovatia prevazuta de lege.
Sub aspect obiectiv, elementul material al infractiunii prev. de art.87 alin.5 din OUG nr.195/2002 consta in refuzul conducatorului unui autovehicul [_] de a se supune recoltarii probelor biologice sau testarii aerului expirat; inculpata nu contesta fapta, recunoscand ca nu a acceptat sa sufle in aparatul alcooltest si a refuzat recoltarea probelor de sange necesare pentru stabilirea alcoolemiei, acesta avand in plus si calitatea necesara de a fi subiect activ al infractiunii, din probele administrate rezultand ca la acea data conducea autovehiculul cu nr. de inmatriculare CT-08-JZT pe drumurile publice.
Prin fapta sa, inculpata a impiedicat desfasurarea procedurilor prevazute art.88 din OUG 195/2002 in vederea determinarii circumstantelor in care se desfasoara circulatia pe drumurile publice si stabilirea faptelor ce constituie infractiuni. Urmarea imediata produsa prin savarsirea infractiunii este o stare de pericol pentru infaptuirea justitiei si, in subsidiar, o stare de pericol pentru siguranta desfasurarii circulatiei pe drumurile publice, legatura de cauzalitate rezulta din insasi savarsirea actiunii prohibite de lege.
Sub aspect subiectiv, inculpata a actionat cu intentie directa (art.19 alin.1 pct.1 lit.a C.pen. 1969), prevazand rezultatul faptei sale, urmarind producerea acestuia, respectiv impiedicarea organele de cercetare penala sa constate savarsirea unei eventuale infractiuni si, implicit, impiedicarea activitatii de infaptuire a justitiei.
In aceste conditii, vazand prevederile art. 396 alin. 2 C. proc. pen., instanta constata ca, dincolo de orice indoiala rezonabila, fapta exista, constituie infractiune si a fost savarsita de inculpata, impunandu-se condamnarea acesteia pentru savarsirea infractiunii de refuz al conducatorului unui autovehicul de a se supune recoltarii probelor biologice sau testarii aerului expirat, in vederea stabilirii alcoolemiei, fapta prev. de art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002 republicata cu aplicarea art. 5 C. pen. 2009.
La individualizarea pedepsei, instanta a avut in vedere, pe langa atingerea scopului pedepselor stabilit de art. 52 C. pen, si dispozitiile art.72 C. pen, respectiv dispozitiile partii generale a Codului penal, limitele de pedeapsa fixate in partea speciala, gradul de pericol social al faptei savarsite, persoana infractorului si imprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala.
Cu privire la fapta savarsita, instanta retine ca infractiune prevazute de art.87 alin. 5 din OUG nr.195/2002 protejeaza valori sociale importante. Astfel, prin savarsirea acestei fapte este afectata insasi activitatea de infaptuirea justitiei, fapta de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de catre o persoana care are o imbibatie alcoolica peste limita legala neputand sa fie cercetata si constatata decat dupa recoltarea probelor biologice si efectuarea analizelor menite sa determine alcoolemia. Legiuitorul a incriminat, in contrapondere, fapta de refuz de a se supune recoltarii probelor biologice, protejand indirect siguranta circulatiei pe drumurile publice participantii la trafic, limitele de pedeapsa prevazute de lege ( de la 2 ani la 7 ani inchisoare) relevand gradul de pericol social al faptei, mai mare chiar decat cel al faptei de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de catre o persoana care are o imbibatie alcoolica peste limita legala.
In concret, inculpata a refuzat atat testarea cu aparatul alcooltest, cat si recoltarea probelor de sange, motivele sale fiind puerile - neincrederea in medici, fobia de seringi, organele de cercetare penala fiind impiedicate sa continue cercetarile cu privire la o fapta al carei pericol social abstract este ridicat.
In ceea ce priveste persoana inculpatei aceasta are 41 de ani, este casatorita si are un copil minor in intretinere, dobandind o calificare de lucrator in comert, lucrand ca ospatar-barman, astfel cum rezulta din inscrisurile de la dosar. Totusi, instanta nu poate retine comportarea buna in societate in principal fata de atitudinea acesteia in fata instantei, inclusiv in ultimul cuvant, si avand in vedere cazierul auto al acesteia, fiind sanctionata contraventional de doua ori, in anul 2004 si 2005, pentru conducerea unui autovehicul sub influenta bauturilor alcoolice. Cu toate acestea, lipsa ancedentelelor penale si imprejurarea ca inculpata este integrata in societate, fiind casatorita si avand un loc de munca, determina instanta sa se orienteze catre minimul pedepsei inchisorii.
In privinta pedepselor accesorii, potrivit art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal, in cazul succesiunii de legi penale intervenite pana la ramanerea definitiva a hotararii de condamnare, pedepsele accesorii se aplica potrivit legii care a fost identificata ca lege mai favorabila in raport cu infractiunea comisa.
Prin urmare, la stabilirea pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi, instanta va avea in vedere atat dispozitiile art.64 si art.71 C.pen. 1969, dar si Decizia nr. LXXIV/2007 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie pronuntata in solutionarea recursului in interesul legii, precum si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului (cauza Sabou si Parcalab contra Romaniei, cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord).
Astfel, instanta subliniaza stransa legatura ce trebuie sa existe intre infractiunea savarsita si interzicerea unui drept (fapta comisa furnizand premisa ca e nevoie de interzicerea acelui drept pentru apararea valorilor ocrotite de legea penala).Or, natura faptei savarsite de inculpata, sustine existenta unei nedemnitati in exercitarea drepturilor de natura electorala prevazute de art.64 alin.l lit.a teza a II-a si lit.b C.pen (dreptul de a fi ales in autoritatile publice sau in functii elective publice si dreptul de a ocupa o functie implicand exercitiul autoritatii de stat), instanta apreciind ca, fata de pericolul social concret al faptei nu se impune interzicerea dreptului de a alege.
Fata de aceste considerente, in baza art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal raportat la art.71 alin.1 C.pen. 1969, va interzice inculpatei exercitarea drepturilor prevazute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a si b C.pen. 1969.
Referitor la modalitatea de executare a pedepsei, fata de persoana condamnatei - astfel cum s-a retinut la individualizarea pedepsei, s-a constatat ca sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 81 alin. 1 (in sensul ca, pedeapsa aplicata in prezenta cauza este inchisoare de 1 an, inculpata nu are antecedente penale) instanta a apreciat ca inculpata nu va mai savarsi infractiuni, prezenta condamnare constituind un avertisment suficient pentru aceasta, astfel incat s-a dispus suspendarea conditionata a pedepsei aplicate  pe un termen de incercare de 4 ani.
In baza art.71 alin. 5 C. pen. 1969 pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei vor fi suspendate si pedepsele accesorii.
Se va atrage atentia inculpatei asupra dispozitiilor art. 83 C. pen. 1969 referitoare la revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei in cazul savarsirii unei noi infractiuni pe durata termenului de incercare.