Uzucapiune respinsa

             
     Prin sentinta  civila nr. 1498/2011 pronuntata in dosar  nr. 3926/208/2009, instanta  a respins cererea avand ca obiect uzucapiune, ca neintemeiata. 
     Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:
     Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 14.12.2009, reclamanta T.D. a solicitat instantei, in contradictoriu cu paratii Comuna prin primar, C.S. T.I, T.C., R.A., R.D, ca, prin hotararea ce o va pronunta, sa constate dobandirea dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra imobilului inscris in C.F., nr. top. 503/1, teren de constructii in suprafata de 1720 mp si sa dispuna intabularea in CF a dreptului astfel dobandit.
In motivare, reclamanta a aratat ca a exercitat posesia asupra acestui teren, impreuna cu familia sa, de 80 de ani de zile, posesia fiind publica, continua, neintrerupta, pasnica, sub nume de proprietar. Posesia exercitata de reclamanta, cat si cea exercitata de catre antecesorii sai a fost una de buna-credinta. Mai arata ca, prin posesia exclusiva exercitata de catre familia reclamantei asupra terenului, posesie ce rezulta si din evidentele registrului agricol, precum si din plata de catre reclamanta a taxelor si impozitelor aferente, s-a produs o intervertire in fapt a posesiei.
In drept, cererea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 1451-1461 din Codul civil austriac.
In dovedire, au fost depuse inscrisuri, s-a solicitat incuviintarea probei cu martori si cu expertiza topografica.
Desi legal citati, paratii Comuna  prin primar, T.I. si R.D. nu s-au prezentat in instanta si nu au formulat intampinare.
Parata T.C. s-au prezentat in instanta, insa nu au formulat intampinare.
Paratii R.A. si C.S. s-au prezentat in instanta, aratand, la termenul din 2.04.2010, ca se opun actiunii.
Ulterior, cu ocazia concluziilor pe fond, parata C.S. a solicitat admiterea actiunii, insa cu conditia sa nu i se aduca atingere dreptului sau de proprietate.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Potrivit extrasului de Carte Funciara nr. (f. 17 dosar), asupra imobilului teren cu nr. topografic 503/1-, in suprafata de 1720 mp, precum si asupra imobilului casa de lemn situata in , nr. 62, CAD C1, top. 503/1-, sunt coproprietari urmatorii: B.R., in cota de 32/96, T.T. si sotia, T.D., in cota de 16/96, T.S., in cota de 4/96, C.S., in cota de 3/96, T.I., in cota de 3/96, T.T., in cota de 3/96,  T.C., in cota de 3/96, R.A si R.D, in cota de 32/96.
Din declaratiile martorilor audiati, instanta retine ca reclamanta, impreuna cu sotul acesteia, au exercitat, de circa 60-70 de ani, o posesie continua, pasnica, publica si sub nume de proprietar asupra imobilului ce face obiectul cauzei. Anterior posesiei exercitate de catre reclamanta si sotul acesteia, imobilul s-a aflat in posesia antecesorilor reclamantei, parinti si bunici.
In cuprinsul raportului de expertiza tehnica topografica intocmit in cauza (f. 104) s-a retinut ca, din expertiza intocmita in dosarul cu nr. 2635/208/2008 a rezultat ca parcela cu nr. top. 503/1 este folosita de catre reclamanta T.D., iar expertul numit in prezenta cauza a precizat ca reclamanta foloseste o parcela de teren in suprafata de 1856 mp, teren pe care a edificat casa cu nr. 241, parcela identificandu-se cu nr. top. 503/1, neexistand insa concordanta intre suprafata reala si cea inscrisa in cartea funciara. De asemenea, s-a retinut ca parata T.S.foloseste o parcela de teren in suprafata de 916 mp, iar paratii R.A si R.D. folosesc o suprafata de 996 mp.
In drept, potrivit art. 6 din Decretul nr. 241/1947, prescriptiile incepute inainte de punerea in aplicare a Decretului nr. 115/1938 sunt carmuite, in ceea ce priveste durata lor, de dispozitiile Legii sub care au inceput. Avand in vedere ca, din declaratiile martorilor rezulta ca terenul s-a aflat in posesia reclamantului si a antecesorilor acestora de peste 70 de ani, instanta retine ca, momentul intrarii in posesia terenului se situeaza anterior intrarii in vigoare a Decretului nr. 115/1938, motiv pentru devin incidente dispozitiile Codului Civil Austriac.
Potrivit art. 1452 din acest Cod, dreptul de proprietate poate fi dobandit prin uzucapiune, termenul fiind de 30 de ani, conform art. 1478 al aceluiasi Cod.
Instanta retine insa ca cererea, astfel cum a fost formulata, nu este intemeiata, din motivele ce urmeaza a fi expuse.
Reclamanta si sotul defunct al acesteia figureaza, in cartea funciara a imobilului obiect al cauzei, drept coproprietari asupra cotei de 16/96 din imobil. Se observa ca reclamanta nu a dezbatut succesiunea dupa sotul acesteia, ceea ce ar insemna ca, prin admiterea prezentei actiuni astfel cum a fost formulata, reclamanta sa devina proprietara asupra intregului imobil, deci inclusiv asupra cotei pe care aceasta a dobandit-o pe calea transmisiunii succesorale, de la sotul acesteia. Or, este un nonsens si este inadmisibila dobandirea dreptului de proprietate asupra unui imobil asupra caruia reclamanta este deja proprietara (este adevarat, doar asupra unei cote), in temeiul unui alt mod de dobandire a dreptului de proprietate, respectiv succesiunea. Astfel, reclamanta ar fi trebuit ca, inainte de formularea prezentei actiuni, sa dezbata succesiunea dupa defunctul ei sot si sa se intabuleze in cartea funciara pentru cota ce i-ar fi revenit de pe urma acestuia, pentru ca ulterior sa se poata pune problema eventualei intervertiri intr-o posesie utila, a posesiei exercitate de catre un singur coproprietar, reclamanta, asupra intregului bun.
In aceasta privinta, intrucat Codul Civil Austriac (aplicabil cauzei) prevede, in cuprinsul dispozitiilor art. 1460-1864, conditii similare in ceea ce priveste caracterul util al posesiei, cu cele reglementate de Codul Civil Roman, instanta apreciaza ca in cauza pot fi aplicabile, prin analogie, interpretarile jurisprudentiale si doctrinare emise plecand de la dispozitiile acestui din urma cod.
Astfel, se admite ca posesia exercitata de catre un singur coproprietar, asupra intregului bun aflat in indiviziune, este afectata de viciul echivocului - neconsacrat, ca atare, de lege lata, in Codul Civil, viciu care presupune ca nu se cunoaste daca actele de stapanire exercitate de catre posesor sunt pentru sine sau si pentru ceilalti coproprietari, respectiv daca actul este efectuat in calitate de proprietar pro parte al dreptului sau cu vointa de a se comporta ca proprietar exclusiv asupra intregului bun.
Desi echivocul nu se confunda cu precaritatea (detentorii precari detinand pentru altul), se admite, de asemenea, ca ipoteza de intervertire a precaritatii in posesie utila, reglementata de art. 1858 pct. 2 C.civ. este aplicabila si in cazul coproprietarului care, printr-o manifestare exterioara a sa, a demonstrat ca a inteles sa transforme posesia din comuna in exclusiva.
Insa, situatiile de intervertire a precaritatii in posesie utila, prevazute de Codul Civil Roman nu exista reglementate in cuprinsul Codului Civil Austriac (aplicabil raportului juridic dedus judecatii), ceea ce, in sine, este suficient pentru a impiedica dobandirea proprietatii prin uzucapiunea reglementata de acest cod, de catre reclamanta, fiind dificil a se admite, in aceasta situatie, completarea dispozitiilor codului austriac cu cel roman.
Mai mult, instanta apreciaza ca reclamanta nu a dovedit intervertirea posesiei din echivoca in utila, atata vreme cat, din declaratiile martorilor rezulta ca aceasta a posedat impreuna cu sotul acesteia imobilul ce face obiectul uzucapiunii, deci nu poate fi vorba despre o posesie exclusiva a reclamantei asupra intregului imobil.
Pentru motivele expuse, instanta urmeaza a respinge cererea ca neintemeiata.