Plangere contraventionala. Inexistenta unui ordin de serviciu. Consecinte

     
     Plangere contraventionala. Inexistenta unui ordin de serviciu. Consecinte
     
     Nicio dispozitie legala nu conditioneaza posibilitatea constatarii si sanctionarii contraventiilor de catre agentii de politie rutiera de existenta unui  ordin de serviciu

     Potrivit procesului-verbal de sanctionare contraventionala petentul a fost sanctionat cu amenda contraventionala pe motiv ca a depasit cu 58 km/h viteza legala in localitatea Caransebes. La rubrica "alte mentiuni" a procesului-verbal, s-a mentionat "cu obiectiuni".
     In ceea ce priveste temeinicia procesului-verbal, instanta retine ca, din fotografia radar depusa la dosarul cauzei (f. 12) rezulta ca, autoturismul cu nr. de inmatriculare _., a circulat, in data de 09.09.2008, orele 19:10, cu viteza de  108 km/h in localitate.
     In ceea ce priveste aspectul invocat de petent, constand in nedepunerea ordinului de serviciu de catre intimat, acesta nu este relevant, intrucat nu exista nicio dispozitie legala care conditioneaza posibilitatea constatarii si sanctionarii contraventiilor de catre agentii de politie rutiera de existenta unui  ordin de serviciu. Dimpotriva, potrivit art. 2 din O.U.G.195/2002, indrumarea, supravegherea si controlul respectarii normelor de circulatie pe drumurile publice se fac de catre politia rutiera din cadrul Inspectoratului General al Politiei Romane, care are obligatia sa ia masurile legale in cazul in care constata incalcari ale acestora.
     Mai mult, potrivit art. 179 din H.G. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, politia rutiera (_) poate actiona (_), pentru prevenirea si constatarea unor incalcari ale normelor privind deplasarea in siguranta, pe drumurile publice, a tuturor participantilor la trafic, politistul rutier avand ca atributie principala tocmai constatarea si aplicarea sanctiunilor in cazul contraventiilor aflate in competenta sa. Rezulta ca, tocmai legea abilitand politistul rutier sa actioneze in sensul aratat, nu este necesara existenta, in plus, a unui ordin de serviciu care sa prevada aceeasi abilitare pentru un anumit membru al politiei rutiere, cu atat mai mult cu cat nicio dispozitie legala in vigoare nu conditioneaza legalitatea unui proces-verbal de constatare a contraventiei de existenta unui asemenea ordin.
     In consecinta, starea de fapt retinuta in procesul-verbal este confirmata de cele constatate prin mijloace tehnice omologate si verificate metrologic, plangerea urmand a fi respinsa ca neintemeiata.