Abandon de familie

Prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Caracal nr_./P/2013 din data de 18.12.2012 inregistrat la data de 21.12.2012 pe rolul Judecatoriei Caracal sub nr_/207/2012 s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata in stare de libertate a inc. BRG, sub aspectul savarsirii infractiunii de abandon de familie, fapta prev. si sanctionata de art.305 al.1 lit.c C. penal.
In motivarea actului de sesizare s-a retinut ca, la data de 18.06.2012 numita JMFa solicitat cercetarea numitului BRG pentru savarsirea infractiunii de abandon de familie, intrucat nu a achitat pensia de intretinere la care a fost obligat prin sentinta civila nr.88 din 11.01.2010 a Judecatoriei Caracal in favoarea minorei  BAA, de la data pronuntarii sentintei civile si pana in prezent.
Prin procesul verbal din data de 18.06.2012 Parchetul de pe langa Judecatoria Caracal s-a sesizat din oficiu in temeiul art.221 alin.1 C.pr. penala si art.231 alin.5 rap. la art.305 alin.2 C. penal cu privire la savarsirea infractiunii de abandon de familie de catre  inculpatul BRG in dauna minorei in varsta de 5 ani.
S-a retinut ca, numita JMFa trait in concubinaj cu numitul BRGin perioada 2005-2009, iar din relatia acestora a rezultat minora BAA nascuta la data de _.2007.
Prin sentinta civila nr_ din data de 11.01.2010 a Judecatoriei Caracal s-a dispus incredintarea spre crestere si educare a minorei BAA, mamei sale JMF, stabilindu-se totodata ca inculpatul sa fie obligat sa-i plateasca minorei suma de 175 lei cu titlu de pensie de intretinere.
Se mai arata in actul de sesizare ca de la pronuntarea hotararii judecatoresti si pana la data formularii plangerii penale inculpatul BRG nu a achitat nici o suma de bani datorata minorei, acumuland o restanta totala de 5250 lei.
Din declaratiile martorilor HO, JM, PGsi SFrezulta ca inculpatul BRG nu a platit pensia de intretinere in favoarea minorei de la data pronuntarii sentintei civile si pana in prezent, desi acesta avea posibilitati materiale, intrucat acesta a lucrat in Italia.
Fiind audiat in cursul urmaririi penale, inculpatul a recunoscut comiterea faptei , aratand ca nu a achitat pensia de intretinere in perioada 2010-2012, deoarece a fost plecat in Italia, iar de la data revenirii in tara si pana in prezent nu a avut posibilitati materiale fata de acest lucru.
Fapta retinuta in actul de sesizare din faza de urmarire penala a avut urmatoarele mijloace de proba:  plangerea si declaratia partii vatamate JMF(filele 6, 10-11 d.u.p.), declaratie martori  HO(filele 12-13 d.u.p.),  JM (filele 14, 15 d.u.p.), PG(filele 16, 17 d.u.p.), SF(filele 18, 19 d.u.p.), inscrisuri (filele  7-11 d.u.p.), declaratii inc.( fila 21 d.u.p.)
Fiind audiat de catre instanta de judecata, inculpatul a solicitat sa se faca aplicarea disp. art. 320¹ C.p.p. recunoscand in totalitate fapta asa cum a fost retinuta in actul de sesizare a instantei si solicitand ca judecata sa aiba loc numai in baza probelor administrate in faza de urmarire penala.
Din fisa de cazier judiciar rezulta ca inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Inculpatul BRG si numita J. F. au  trait in concubinaj in perioada 2005-2009, iar din relatia acestora a rezultat minora BAA nascuta la data de _.2007.
Prin sentinta civila nr.. din data de 11.01.2010 pronuntata de Judecatoria Caracal in dosarul nr../207/2009 s-a dispus incredintarea spre crestere si educare a minorei BAA mamei JM F. si s-a  obligat inculpatul  la plata unei pensii lunare de intretinere  in cuantum de 175 lei in favoarea minorei, incepand cu data introducerii actiunii 12.11.2009 pana la majoratul acesteia.
De la data pronuntarii hotararii judecatoresti si pana la  data de  3.07.2012 cand s-a formulat plangere penala, inculpatul BRG nu a achitat cu rea-credinta nici o suma de bani  datorata minorei, acumuland o restanta totala de 2550 lei.
Din declaratiile martorilor audiati in cursul urmaririi penale, rezulta ca inculpatul a lucrat in Italia in perioada in care a fost obligat la plata pensiei de intretinere  si desi, avea cunostinta ca a fost obligat la plata pensiei de intretinere  si avea posibilitati materiale in acest sens, nu a achitat-o pe o perioada mai mare de 2 luni, de la momentul stabilirii acesteia.
Fiind audiat in cursul urmaririi penale, inculpatul a  recunoscut savarsirea faptei penale.
            Mai mult, inculpatul, fiind audiat de catre instanta de judecata, a solicitat ca judecata sa aiba loc numai in baza probelor administrate in faza de urmarire penala, recunoscand in totalitate fapta savarsita asa cum a fost retinuta in actul de sesizare a instantei.
 Avand in vedere aceste aspecte, precum si faptul ca inculpatul, desi apt de munca si obtinand in mod sporadic venituri, nu a platit pensia de intretinere la care a fost obligat prin hotarare judecatoreasca o perioada de timp foarte lunga, necontribuind nici in alt mod la intretinerea minorei, se confirma in cauza reaua - credinta a inculpatului.
Din cele expuse, instanta retine ca dovedit faptul ca inculpatul este autorul faptei pentru care este cercetat, cu respectarea conditiilor de vinovatie cerute de lege, existand suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse.
Instanta apreciaza ca fapta inculpatului BRG , incepand cu luna ianuarie 2010  si pana iulie 2012 nu a achitat cu rea-credinta pensia de intretinere stabilita prin sentinta civila nr_/ll.0ll.2010, pronuntata de Judecatoria Caracal, in dosarul ../207/2009, cu rea-credinta, in favoarea minorei BAA nascuta la data de ...2007 intruneste elementele constitutive ale infractiunii de abandon de familie, prevazuta de 305 alin.1, litera c) din Codul penal.
Sub aspectul laturii obiective infractiunea de abandon de familie are ca element material inactiunea inculpatului, constand in neplata cu rea-credinta timp de cel putin doua luni a pensiei de intretinere stabilita pe cale judecatoreasca. Inactiunea a avut ca urmare incalcarea relatiilor de convietuire sociala din cadrul familiei, relatii care implica realizarea obligatiei de intretinere fata de cel indreptatit la aceasta. Intre elementul material si urmare exista raport de cauzalitate ce reiese din insasi materialitatea faptei.
Cu privire la latura subiectiva inculpatul a actionat cu intentie directa, prevazand rezultatul si urmarind producerea acestuia prin savarsirea faptei deoarece, desi cunostea obligatia de a plati pensia de intretinere, fiind capabil de munca si obtinand venituri, nu a achitat o perioada lunga de timp pensia de intretinere si nu a contribuit in alt mod la intretinerea minorei.
Vinovatia inculpatului este dovedita prin urmatoarele mijloace de proba: plangerea si declaratia partii vatamate JMF(filele 6, 10-11 d.u.p.), declaratie martori  HO(filele 12-13 d.u.p.),  JM (filele 14, 15 d.u.p.), PG(filele 16, 17 d.u.p.), SF(filele 18, 19 d.u.p.), inscrisuri (filele  7-11 d.u.p.), declaratii inc.( fila 21 d.u.p.)
Din analiza fisei de cazier judiciar al inculpatului (fila 25 ) rezulta ca acesta nu este cunoscut cu antecedente penale.
La individualizarea judiciara a pedepsei pe care o va aplica inculpatului instanta va avea in vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevazute de art. 72 C.p., retinand: dispozitiile partii generale ale Codului penal, limitele de pedeapsa prevazute de textul incriminator (inchisoare de la 1 an la 3 ani sau amenda penala), gradul de pericol social concret al faptelor savarsite (generat de nerespectarea dispozitiilor legale privind relatiile sociale referitoare la convietuirea sociala din cadrul familiei, relatii care implica realizarea obligatiei de intretinere fata de cel indreptatit la aceasta, asociata cu forma de vinovatie cu care au fost savarsite faptele - intentia directa), persoana inculpatului (care nu este cunoscut cu antecedente penale).
Avand in vedere toate argumentele expuse mai sus, urmeaza ca in baza art. 345 alin. 2 C.p.p. sa se dispuna condamnarea inculpatului pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 305 alin. 1 lit. c C.p. la pedeapsa inchisorii, aceasta fiind de natura sa realizeze scopul educativ si preventiv prev. de art. 52 C.p.
Instanta nu va retine in favoarea inculpatului disp. art. 74 si 76 C.p. referitoare la retinerea si aplicarea circumstantelor atenuante judiciare avand ca efect coborarea obligatorie a pedepsei sub minimul special prevazut de lege, conduita inculpatului de recunoastere a faptei comise constituind o atitudine fireasca, urmare a evidentei ce rezulta din coroborarea tuturor mijloacelor de proba administrate in faza de urmarire penala.
Existenta uneia din imprejurarile enumerate exemplificativ in art. 74 C.p. nu obliga instanta de judecata sa o considere drept circumstanta atenuanta judiciara si sa coboare pedeapsa aplicata sub minimul special prevazut de lege.
Retinerea imprejurarii invocate drept circumstanta atenuanta este lasata la aprecierea instantei care va tine seama de pericolul social concret al faptei, de ansamblul imprejurarilor in care s-au savarsit infractiunile, de urmarile produse, precum si de orice alte elemente privitoare la persoana inculpatului.
Instanta va da insa eficienta dispozitiilor art. 320¹ alin. 7 Cod de procedura penala in sensul ca va pronunta condamnarea inculpatului care va beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsa prevazute de lege in cazul pedepsei inchisorii.
Cu respectarea limitelor astfel stabilite, in temeiul art. 305 alin. 1 lit. c C.p. cu aplicarea art. 320 ind. 1 C.p.p., instanta va aplica inculpatului C. I., pentru infractiunea de abandon de familie, pedeapsa de 8 luni inchisoare.
Sub aspectul executarii pedepsei instanta considera ca scopul preventiv si educativ al acesteia poate fi atins chiar fara executare, motiv pentru care urmeaza sa analizeze indeplinirea in cauza a conditiilor necesare aplicarii suspendarii conditionate a executarii pedepsei, prevazute de art. 81 C.p.. In consecinta, pedeapsa inchisorii ce urmeaza sa fie executata este de 8 luni inchisoare, incadrandu-se deci in dispozitiile art. 81 alin. 1 lit. a C.p.. Din fisa de cazier judiciar existenta la dosar rezulta ca inculpatul nu a mai fost anterior condamnat pentru o infractiune intentionata la pedeapsa inchisorii mai mare de 6 luni, si in consecinta nu este recidivist, indeplinind astfel cerinta prevazuta de art. 81 alin. 1 lit. b) C. p.. In privinta scopului preventiv si educativ al pedepsei consacrat de art. 52 C. p. instanta considera ca acest scop poate fi atins fara a fi necesara executarea in regim de detentie, ci doar prin simpla condamnare a inculpatului, intrucat acestuia i s-a atras atentia asupra gravitatii si a consecintelor nefaste ale faptei sale, condamnarea constituind un avertisment la adresa inculpatului. Dincolo de acest rol al condamnarii, instanta apreciaza ca executarea efectiva a pedepsei nu se justifica, intrucat aceasta ar altera relatiile de familie ale inculpatului si ar avea o inraurire hotaratoare asupra aspectelor personale si profesionale ale acestuia, ori rolul condamnarii este tocmai acela de a atrage atentia asupra importantei  respectarii relatiilor in societate in relatia cu semenii, rol care nu s-ar realiza in totalitate in cazul executarii pedepsei in regim de detentie.
Pentru aceste considerente, instanta urmeaza a suspenda executarea pedepsei de 8 luni inchisoare, pe durata termenului de incercare de 2 ani si 8 luni, calculat in baza art. 82 alin. 1 C.p..
Instanta va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevazute de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a si b C.p. pe durata executarii pedepsei principale si in conditiile prevazute de art. 71 C.p., avand in vedere criteriile de la art. 71 alin. 3 C.p., respectiv natura si gravitatea infractiunilor savarsite, imprejurarile cauzei, persoana infractorului (fara antecedente penale). Instanta nu va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevazute de art. 64 al. 1 lit a teza I, c, d si e.
Asadar, criteriile de individualizare au in vedere stabilirea si aplicarea pedepsei indiferent daca e vorba de pedeapsa principala, complementara sau accesorie, iar prevederea unor pedepse care din cauza aplicarii ope legis raman in afara controlului judiciar incalca principiul fundamental conform caruia "restrangerea exercitarii unor drepturi sau libertati trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o" (art. 53 al. 2 din Constitutia Romaniei).
Pe fondul unei practici neunitare in ceea ce priveste aplicarea jurisprudentei CEDO, Inalta Curte de Casatie si Justitie a pronuntat un recurs in interesul legii care a consfintit faptul ca "interzicerea drepturilor prevazute de art. 64 lit. a teza I-c din Codul penal nu se va face in mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instantei, in functie de criteriile stabilite in art. 71 alin. 3 din Codul penal".
Astfel, in acest context, fata de criteriile enumerate mai sus si de toate aspectele legale si jurisprudentiale mentionate, instanta apreciaza ca in cauza se impune indepartarea inculpatului de la activitatile care presupun responsabilitatea sa civica, increderea publica sau exercitiul autoritatii.
Instanta constata ca prin Legea nr. 278/4.07.2006, a fost introdus un nou alineat la art. 71 C.p., respectiv alin. 5, potrivit caruia "pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei inchisorii (...), se suspenda si executarea pedepselor accesorii". Aceasta dispozitie legala a fost introdusa pentru clarificarea unor aspecte mentionate in doctrina penala, care aprecia ca pedepsele accesorii sunt alaturate, secundare, pedepselor principale cu inchisoarea sau detentiunea pe viata si ca acestea presupun interzicerea drepturilor prevazute de lege pe toata durata executarii pedepsei principale. In consecinta, se aprecia ca in cazul pedepselor suspendate conditionat nu se impune aplicarea pedepselor accesorii, in conditiile in care pedeapsa principala nu ar fi executabila, ci suspendata conditionat.
Prin introducerea dispozitiei legale mentionate, legiuitorul a clarificat aceste aspecte, in sensul ca pedepsele accesorii pot insoti si o pedeapsa suspendata conditionat, insa, in acest caz, si executarea acestora este suspendata, pe toata durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei principale.
In consecinta, instanta va dispune aplicarea pedepselor accesorii, urmand ca ulterior sa dispuna suspendarea executarii acestora, avand in vedere ca si executarea pedepsei principale va fi suspendata conditionat.
In temeiul art. 359 C.p.p. instanta va atrage atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83 C.p. a caror nerespectare are drept urmare revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei.
In ceea ce priveste latura civila a cauzei instanta constata ca partea vatamata minora, prin reprezentanta sa legala JM, in cursul urmaririi penale, s-a constituit parte civila in cauza cu suma de 5250  lei (fila 18 .).
Instanta retine ca pentru exercitarea actiunii civile in cadrul unui proces penal se cer a fi indeplinite in mod cumulativ mai multe conditii: a) infractiunea sa cauzeze un prejudiciu material sau moral; b) intre infractiune si prejudiciu sa existe legatura de cauzalitate; c) prejudiciul sa fie cert si nereparat; d) sa existe cerere de constituire ca parte civila.
In cauza se constata ca infractiunea dedusa judecatii prin insasi natura urmarilor pe care le produce nu poate genera prejudicii materiale, excluzand de plano posibilitatea exercitarii actiunii civile. Se retine in acest sens in principal faptul ca infractiunea reglementata de dispozitiile art. 305 alin. 1 lit. c C. p. este infractiune de pericol si nu de rezultat, urmarea socialmente periculoasa a unei astfel de fapte constand in starea de pericol generata pentru valorile sociale ocrotite prin normele de incriminare si nu intr-un rezultat concret, material, nefiind indeplinita astfel prima conditie din cele expuse in paragraful anterior.
Intrucat conditiile impuse de normele care reglementeaza actiunea civila in procesul penal trebuie indeplinite in mod cumulativ, constatarea neindeplinirii uneia dintre ele duce la respingerea actiunii civile fara a mai fi necesara analiza celorlalte.
In sensul respingerii actiunii civile ca inadmisibila intr-o astfel de situatie s-a pronuntat si Tribunalul Suprem prin decizia de indrumare nr. 1/1968 in sensul ca infractiunile de pericol nu sunt cauzatoare de prejudiciu prin ele insele si, ca atare, in cazul unor asemenea infractiuni, instanta investita cu judecarea actiunii penale nu este competenta sa solutioneze si actiunea civila alaturata celei penale.
Mai mult, instanta retine ca in prezent exista o hotarare judecatoreasca prin care este stabilita cu caracter irevocabil obligatia inculpatului de plata a pensiei de intretinere, hotarare care poate fi pusa in executare silita in conditiile Codului de procedura civila, neimpunandu-se ca si prin prezenta sentinta inculpatul sa fie obligata la aceeasi prestatie.
In consecinta, baza art. 14 si 346 C.p.p. instanta va respinge actiunea civila formulata de partea vatamata prin  reprezentantul legal JM, ca inadmisibila, intrucat infractiunea pentru care este cercetat inculpatul este infractiune de pericol, nesusceptibila de producerea unui prejudiciu material concret.
In baza art. 191 alin. 1 C.p.p. instanta va obliga inculpatul la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, intrucat inculpatul este cel din a carui culpa procesuala au fost generate acestea.
In baza art. 193 alin. 1 C.p.p.  intrucat  inculpatul BRG, este in culpa procesuala, instanta il va obliga,  la plata sumei de 300 lei catre partea vatamata JMF(in caliatate de reprezentata legala a minorului BAA)  cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de catre aceasta.
Postat 31.03.2013