Somatie de plata. Micsorarea onorariului avocatului

In ceea ce priveste solicitarea creditoarei privind obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecata instanta retine urmatoarele.
Potrivit dispozitiilor art. 274 alin.1Cod pr.civ Partea care cade in pretentii va fi obligata la cerere sa plateasca cheltuielile de judecata iar  potrivit art.274 alin.3 Cod procedura civila, judecatorii au dreptul sa mareasca sau sa micsoreze onorariile avocatilor, potrivit cu cele prevazute in tabloul onorariilor minimale, ori de cate ori vor constata motivat ca sunt nepotrivit de mici sau de mari, fata de valoarea pricinii sau de munca indeplinita de avocat.
Instanta retine ca  art.274 alin.3 Cod procedura civila a  fost supus cenzurii Curtii Constitutionale, iar din  considerentele deciziei nr.401/2005 rezulta ca acest articol este constitutional, astfel incat instanta poate micsora  onorariile aparatorilor.
Prin aplicarea disp.art.274 al.3 Cpc,  instanta nu intervine in raportul juridic dintre avocat si clientul sau ( deci contractul de asistenta juridica isi va produce pe deplin efectele intre parti), ci doar se apreciaza in ce masura onorariul stabilit de partea care a avut castig de cauza trebuie suportat de adversarul sau ( fata de complexitatea spetei si efortul concret depus de avocatul creditorului)   -   restul acestui onorariu ramanand in mod definitiv in sarcina  clientului.
In acest sens este si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, care fiind investita cu solutionarea pretentiilor la rambursarea cheltuielilor de judecata, in care sunt cuprinse si onorariile avocatiale, a statuat ca acestea urmeaza a fi recuperate numai in masura in care constituie cheltuieli necesare care au fost in mod real facute in limita unui cuantum rezonabil.   
Fata de complexitatea redusa a prezentei cauze avand ca obiect somatie de plata instanta apreciaza ca un onorariu avocatial in cuantum de 1000  este vadit disproportionat fata de miza litigiului care consta in obligarea debitoarei la suma de 2400 lei si dobanda legala aferenta acestei sume. Mai mult instanta are in vedere ca in prezenta au fost acordate doar doua termene de judecata, procedura solutionarii acestui tip de cauze este una relativ simpla ce nu presupune administrarea unor dovezi complexe in acest tip de cauze fiind admisibila doar proba cu inscrisuri.
Fata de considerentele expuse instanta apreciaza ca in cazul concret un onorariu avocatial in cuantum de 500 lei corespunde gradului de complexitate a cauzei precum si eforturilor depuse de catre avocatul creditoarei pentru solutionarea acestei cauze.
Avand in vedere aceste considerente instanta  in temeiul art.274 alin. l si 3 obliga debitoarea sa plateasca creditoarei suma de 539,9  lei,cu titlu de cheltuielilor de judecata. Deliberand asupra cauzei comerciale de fata,  constata urmatoarele:
Prin actiunea formulata si inregistrata pe rolul Judecatoriei Caracal la 5.03.2010 sub nr. 1378/207/2010, creditoarea S.C.,,A. P. G. " S.R.L., cu sediul in Draganesti Olt a chemat in judecata pe debitoarea Primaria, solicitand instantei ca prin hotararea ce se va pronunta, sa  dispuna admiterea cererii si emiterea unei somatii de plata catre debitoare pentru suma de 24.522,28 lei, reprezentand pretul neachitat  pentru marfa, penalitati de intarziere si dobanda legala, calculate de la data  scadentei facturilor si pana la  plata efectiva a debitului, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii s-a aratat ca la solicitarea debitoarei creditoarea  i-a livrat  acesteia in perioada ianuarie 2008-august 2009, diverse cantitati  de carburanti ,respectiv motorina,benzina, ulei si diverse alte produse auto..
Initial, debitoarea, cu diferite instrumente de plata a achitat contravaloarea marfii livrate,pentru care s-au emis facturi fiscale si care  reprezinta actele de baza ale operatiunilor comerciale, dupa care, in mod nejustificat a incetat plata contravalorii marfurilor livrate.
Societatea creditoare si-a indeplinit obligatia de a livra cantitati de marfuri solicitate, insa debitoarea nu si-a indeplinit obligatia de plata a contravalorii  marfurilor livrate.
Intrucat sunt indeplinite conditiile prevazute de art. l din OG 5/200l, respectiv creanta este certa,lichida si exigibila, fiind recunoscuta de catre parti, prin facturile fiscale acceptate la plata,  creditoarea solicita admiterea cererii si in consecinta  somarea debitoarei, sa  achite debitul de 24.522,28  lei.
  In drept au fost invocate dispozitiile OG 5/2001, art. 969, 1073, 1101 si 1111 C.civ.
In dovedirea cererii, in conformitate cu dispozitiile art.112 C.pr.civ., au fost depuse la dosar copii de pe urmatoarele acte: taxa judiciara de timbru, imputernicire avocatiala,certificat de inregistrare, facturi fiscale (filele 7-14) fise calcul dobanda legala, dobanda de referinta, fisa client.
In sustinerea cererii, reclamanta a solicitat administrarea probei cu inscrisuri.
Actiunea a fost legal timbrata in conformitate cu art. 3 lit. o ind. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificarile si completarile ulterioare, cu suma de 30 RON, la dosar fiind depusa chitanta aferenta.
Desi legal citata cu aceasta mentiune,  debitoarea nu a formulat intampinare si nici nu s-a prezentat in fata instantei pentru a-si formula aparari.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine ca s-a livrat de catre creditoare debitoarei  diverse cantitati de carburanti asa cum reiese din facturile fiscale depuse la dosarul cauzei filele 7-14   respectiv  motorina,benzina, ulei si diverse alte produse auto,  marfuri livrate si neachitate
Dispozitiile art. 1 din O.G. nr. 5/2001 prevad ca procedura somatiei de plata  se   desfasoara la cererea creditorului in scopul realizarii de  bunavoie  sau prin executare silita a creantelor certe, lichide si exigibile ce reprezinta obligatia de plata a unor  sume de bani asumate prin contract, constatat printr-un inscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui inscris insusit de parti prin semnatura ori alt mod admis de lege si care atesta drepturi si obligatii privind executarea  anumitor  servicii,  lucrari sau orice prestatie.
Conform dispozitiilor art.379 alin. 3 Cod pr.civ., creanta este certa atunci cand existenta ei rezulta din chiar inscrisul constatator al creantei, deci cand existenta acesteia este neindoielnica.
Instanta observa ca potrivit art.46 C.com factura acceptata de catre debitor probeaza obligatiile comerciale. Astfel in acceptiunea dispozitiei legale anterior mentionate factura este inteleasa ca un inscris sub semnatura privata ce face proba contractului pe care il constata.       
Pentru a avea forta probanta pentru persoana care nu a redactat-o in speta fata de debitoare, factura trebuie sa fie semnata sau acceptata de catre aceasta. Fata de emitenta creditoare factura este asimilata prin continut, unei marturisiri judiciare, iar fata de destinatarul debitor numai daca este acceptata. Factura poate fi acceptata expres, in scris sau verbal sau tacit prin fapte concludente.  
Instanta constata astfel ca, facturile anexate la filele 7-l4 fiind acceptate la plata prin semnatura de catre debitoare, fac dovada impotriva acesteia, atat cu privire la executarea prestatiei de catre creditoare, cat si cu privire la termenul de plata.
Facturile fiscale anexate la dosarul cauzei filele 7-14 fiind emise pe numele debitoarei reprezinta un mijloc de proba a raporturilor juridice dintre parti, fiind acceptate de catre debitoare inclusiv in ceea ce priveste contravaloare marfurilor.
Astfel, creanta creditorului care consta intr-o suma de bani si care reprezinta o obligatie constatata printr-un inscris, este certa, existenta ei rezultand din facturile  fiscale nr.1947/2.02.2009,948/02.04.2009,2013/0l.05.2009,2073/09.06.2009,l38l/0l.07.2008,2l56/0l.08.2009, si 2l09/02.07.2009, depuse la dosar, acceptate de catre debitoare prin semnare.
Potrivit art.379 alin.4 Cod pr.civ. creanta este lichida atunci cand cuantumul acesteia este determinat prin inscrisul care o constata sau cel putin este determinabil prin inscrisul respectiv ori prin alte inscrisuri care emana, sunt recunoscute sau sunt opozabile debitorului.
Instanta constata indeplinita si aceasta conditie, creanta creditorului este lichida, catimea ei fiind determinata prin facturile fiscale depuse la dosar si care privesc suma datorata de debitor pentru produsele livrate.
Creanta este exigibila, deoarece termenul in care debitorul trebuia sa isi achite obligatiile a expirat. Astfel executarea obligatiei de catre debitor se face atunci cand datoria a ajuns la scadenta. In cazul obligatiilor cu executie imediata plata trebuie efectuata in momentul nasterii raportului juridic obligational deoarece chiar la acel moment obligatia a devenit exigibila. Din facturile depuse la dosarul cauzei instanta observa ca  partile nu au stabilit un termen pentru executarea obligatiei in consecinta obligatia a devenit exigibila chiar la momentul nasterii raportului juridic obligational prin semnarea facturilor de catre debitoare. Ori avand in vedere ca facturile fiscale au fost emise 2.02.2009, 02.04.2009, 0l.05.2009, 09.06.2009, 0l.07.2008, 0l.08.2009 si 02.07.2009,  creanta indeplineste cerinta exigibilitatii prevazuta de lege.
In ceea ce priveste solicitarea creditoarei de obligare a debitoarei la plata dobanzilor legale instanta retine ca potrivit art. 43 C.com. Datoriile comerciale lichide si platibile in bani produc dobanda de drept din ziua cand devin exigibile iar potrivit art. 4 - Se socotesc.. ca fapte de comert celelalte contracte si obligatiuni ale unui comerciant, daca nu sunt de natura civila sau daca contrariul nu rezulta din insusi actul. Fata de situatia de fapt si de drept mentionata instanta apreciaza ca natura obligatiei intervenite intre partile din prezenta cauza este comerciala si in consecinta debitoarea datoreaza creditoarei dobanda legala din momentul in care obligatia a devenit exigibila.
Dobanda legala datorata de catre debitoare reprezinta o obligatie certa, lichida exigibila.
In ceea ce priveste caracterul cert al obligatie instanta apreciaza ca obligatia debitorului de a plati creditoarei dobanda legala nu poate fi pusa la indoiala. Astfel pe de o parte instanta a constatat creanta creditorului care consta intr-o suma de bani si care reprezinta o obligatie constatata printr-un inscris, ca fiind certa, lichida si exigibila existenta si cuantumul  ei rezultand din facturile  fiscale nr.1947/2.02.2009,l948/02.04.2009,2013/0l.05.2009,2073/09.06.2009,l38l/0l.07.2008,2l56/0l.08.2009, si 2l09/02.07.2009. avand in vedere ca potrivit art. 43 C.com. Datoriile comerciale lichide si platibile in bani produc dobanda de drept din ziua cand devin exigibile instanta constata existenta obligatiei debitorului de a plati creditorului dobanda legala.
Referitor la  caracterul lichid al obligatie  debitorului de a plati creditoarei dobanda legala instanta apreciaza ca si aceasta conditie este indeplinita. Astfel obligatia debitoarei de a plati creditoarei dobanda legala este determinabila  deoarece potrivit art. 3 din Ordonanta 9/ 2000 privind nivelul dobanzii legale pentru obligatii banesti:Dobanda legala se stabileste, in materie comerciala, la nivelul dobanzii de referinta a Bancii Nationale a Romaniei. Instanta apreciaza asadar ca exista suficiente criterii pentru determinarea cuantumului dobanzi legale datorate de catre debitoare creditoarei.
In ceea ce priveste caracterul exigibil al creantei avand ca obiect plata dobanzii legale instanta observa ca potrivit  43 C.com. Datoriile comerciale lichide si platibile in bani produc dobanda de drept din ziua cand devin exigibile. Avand in vedere faptul ca instanta a apreciat ca obligatia principala produce dobanda inca din momentul nasterii ei in masura in care nu a fost achitata si nu s-a stipulat un termen pentru executarea obligatiei instanta apreciaza ca din acest moment ia nastere si dreptul creditoarei de a solicita dobanda legala.  
Avand in vedere ca in cauza sunt indeplinite conditiile de admisibilitate ale somatiei de plata pentru debitul din facturile fiscale nr.1947/2.02.2009, l948/02.04.2009,2013/0l.05.2009,2073/09.06.2009,l38l/0l.07.2008,2l56/0l.08.2009, si 2l09/02.07.2009, instanta urmeaza ca in baza art. 1 din OG 5/2001 sa admita prezenta cerere si va soma debitoarea , ca in termen de 20 zile, sa plateasca creditoarei suma de 24.522,28 lei, reprezentand debit principal precum si dobanda legala aferenta acestei sume  pana la data platii efective.
In ceea ce priveste solicitarea creditoarei privind obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecata instanta retine urmatoarele.
Potrivit dispozitiilor art. 274 alin.1Cod pr.civ Partea care cade in pretentii va fi obligata la cerere sa plateasca cheltuielile de judecata iar  potrivit art.274 alin.3 Cod procedura civila, judecatorii au dreptul sa mareasca sau sa micsoreze onorariile avocatilor, potrivit cu cele prevazute in tabloul onorariilor minimale, ori de cate ori vor constata motivat ca sunt nepotrivit de mici sau de mari, fata de valoarea pricinii sau de munca indeplinita de avocat.
Instanta retine ca  art.274 alin.3 Cod procedura civila a  fost supus cenzurii Curtii Constitutionale, iar din  considerentele deciziei nr.401/2005 rezulta ca acest articol este constitutional, astfel incat instanta poate micsora  onorariile aparatorilor.
Prin aplicarea disp.art.274 al.3 Cpc,  instanta nu intervine in raportul juridic dintre avocat si clientul sau ( deci contractul de asistenta juridica isi va produce pe deplin efectele intre parti), ci doar se apreciaza in ce masura onorariul stabilit de partea care a avut castig de cauza trebuie suportat de adversarul sau ( fata de complexitatea spetei si efortul concret depus de avocatul creditorului)   -   restul acestui onorariu ramanand in mod definitiv in sarcina  clientului.
In acest sens este si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, care fiind investita cu solutionarea pretentiilor la rambursarea cheltuielilor de judecata, in care sunt cuprinse si onorariile avocatiale, a statuat ca acestea urmeaza a fi recuperate numai in masura in care constituie cheltuieli necesare care au fost in mod real facute in limita unui cuantum rezonabil.   
Fata de complexitatea redusa a prezentei cauze avand ca obiect somatie de plata instanta apreciaza ca un onorariu avocatial in cuantum de 1000  este vadit disproportionat fata de miza litigiului care consta in obligarea debitoarei la suma de 2400 lei si dobanda legala aferenta acestei sume. Mai mult instanta are in vedere ca in prezenta au fost acordate doar doua termene de judecata, procedura solutionarii acestui tip de cauze este una relativ simpla ce nu presupune administrarea unor dovezi complexe in acest tip de cauze fiind admisibila doar proba cu inscrisuri.
Fata de considerentele expuse instanta apreciaza ca in cazul concret un onorariu avocatial in cuantum de 500 lei corespunde gradului de complexitate a cauzei precum si eforturilor depuse de catre avocatul creditoarei pentru solutionarea acestei cauze.
Avand in vedere aceste considerente instanta  in temeiul art.274 alin. l si 3 obliga debitoarea sa plateasca creditoarei suma de 539,9  lei,cu titlu de cheltuielilor de judecata.
Postat 28.05.2010