Imbogatirea fara justa cauza. Actiune formulata de spital impotriva persoanei victime a unui accident de circulatie.

Imbogatirea fara justa cauza  poate fi definita ca faptul juridic licit prin care patrimoniul unei persoane este marit pe seama patrimoniului altei persoane, fara ca pentru aceasta sa existe un temei juridic. Din acest fapt juridic se naste obligatia pentru cel care isi vede marit patrimoniul sau de a restitui, in limita maririi, catre cel care si-a diminuat patrimoniul. Acestuia i se recunoaste posibilitatea intentarii unei actiuni in justitie prin care pretinde restituirea, actiune ce se numeste actio de in rem verso.
Pentru intentarea actiunii in restituire trebuie indeplinite anumite conditii: conditii materiale, respectiv marirea unui patrimoniu, micsorarea unui patrimoniu, existenta unei legaturi intre sporirea unui patrimoniu si diminuarea celuilalt precum si conditii juridice respectiv absenta unei cauze legitime a maririi patrimoniului unei persoane in detrimentul alteia, absenta oricarui alt mijloc juridic pentru recuperarea , de catre cel care si-a micsorat patrimoniul, a pierderii suferite.
In cauza se observa lipsa cel putin a celor doua conditii juridice:
- absenta unei cauze legitime a maririi patrimoniului unei persoane in detrimentul alteia, deoarece legiuitorul a impus prin dispozitiile Legii 95/2006 dreptul oricarei persoane de a beneficia de servicii medicale de urgenta, contravaloarea acestora  facandu-se de la bugetul de stat, existand astfel o cauza legitima.
- absenta oricarui alt mijloc juridic pentru recuperarea , de catre cel care si-a micsorat patrimoniul, a pierderii suferite, deoarece art. 313 din Legea 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, prevede ca persoanele impotriva carora furnizorii de servicii medicale se pot indrepta pentru recuperarea daunei suferite , ca urmare a prestarii asistentei medicale in favoarea unei persoane victima a unei agresiuni, sunt  persoanele care prin faptele lor aduc daune sanatatii altei persoane, existand astfel un mijloc juridic.
       Se are in vedere totodata ca imbogatirea fara justa cauza reprezinta un fapt juridic licit ca izvor de obligatii iar nu ilicit , astfel ca nu poate fi retinuta motivarea reclamantului in sensul ca paratul se afla in culpa deoarece nu a comunicat datele agresorului, culpa care ar conduce la raspunderea sa juridica in temeiul principiului imbogatirii fara justa cauza.
       Pe de alta parte,  legea nu prevede obligatia victimei de a identifica persoana agresorului, iar o astfel de omisiune nu poate fi considerata o culpa a acesteia , care sa conduca la antrenarea raspunderii sale juridice  nici in temeiul art 998-999 din codul civil,  avand in vedere totodata si principiul ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus.
        Concluzionand, se constata ca paratul nu poate fi obligat la plata acestor sume de bani , astfel ca instanta urmeaza sa respinga actiunea ca neintemeiata.
   
          Deliberand asupra cauzei  de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea formulata si inregistrata pe rolul Judecatoriei Caracal  la data de 29.03.2010 reclamantul  Spitalul, prin reprezentant legal a chemat in judecata pe paratul S.I.  solicitand instantei sa dispuna obligarea acestuia la plata sumei de 1590,54 lei reprezentand cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea acestuia la Spitalul Municipal Caracal.
In motivarea actiunii reclamantul a aratat ca, paratul a fost internat in perioada 13.03.2009-20.03.2009 la sectia ORL-FO nr. 5892/2009, ca urmare a unei agresiuni individuale. A mai aratat reclamantul ca,  i-a solicitat paratului sa comunice datele de identitate ale persoanei vinovate de prejudicierea sanatatii sale, daca a formulat plangere penala impotriva acesteia, numarul dosarului si postul de politie care efectueaza cercetarile, motivat de faptul ca, potrivit legii cheltuielile de spitalizare nu sunt acoperite de asigurarea de sanatate , urmand a fi recuperate de catre spitale de la persoanele vinovate si restituite casei de asigurari.
In drept, au fost invocate prevederile art. 313 alin 1 si 2 din Legea 95/2006 si principiul imbogatirii fara justa cauza
          Cererea de chemare in judecata este scutita de taxa timbru si timbru judiciar.
    In sustinerea actiunii au fost depuse la dosar copii de pe  adresa nr. 5385/22.04.2009, notificarea nr. 10754/05.08.2009 si confirmarea de primire a acesteia, FO nr.5892/2009 si decontul de cheltuieli corespunzator acesteia.
          Paratul nu a formulat intampinare.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta constata si retine urmatoarele:
           Din FO nr.5892/2009 si biletul de internare depuse la dosar reiese faptul ca paratul S. I. a fost internat in perioada 13.03.2009-20.03.2009 la sectia ORL a Spitalului Municipal Caracal.
           Prin notificarea nr. 5385/22.04.2009 paratul a fost incunostintat de catre reclamant ca datoreaza cheltuieli de spitalizare pentru perioada 13.03.2009-20.03.2009, in cuantum 1590,54 lei si ca, daca in termen de 15 zile de la primirea acesteia nu va comunica datele agresorului , se va considera ca s-a impacat cu acesta, situatie in care el va fi obligat sa plateasca cheltuielile de spitalizare mentionate.
Din dispozitiile art. 106 al.1 din OUG nr.15/2000 si art. 313 din Legea 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, reiese cu claritate persoana impotriva careia furnizorii de servicii medicale se pot indrepta pentru recuperarea daunei suferite , ca urmare a prestarii asistentei medicale in favoarea unei persoane victima a unei agresiuni,  anume persoanele care prin faptele lor aduc daune sanatatii altei persoane.
Actiunea reclamantului se intemeiaza si pe principiul imbogatirii fara justa cauza, respectiv marirea patrimoniului paratului prin neplata costului serviciilor de care a beneficiat  si micsorarea patrimoniului Spitalului Municipal  prin prestarea unor servicii al caror cost nu este platit .
Imbogatirea fara justa cauza  poate fi definita ca faptul juridic licit prin care patrimoniul unei persoane este marit pe seama patrimoniului altei persoane, fara ca pentru aceasta sa existe un temei juridic. Din acest fapt juridic se naste obligatia pentru cel care isi vede marit patrimoniul sau de a restitui, in limita maririi, catre cel care si-a diminuat patrimoniul. Acestuia i se recunoaste posibilitatea intentarii unei actiuni in justitie prin care pretinde restituirea, actiune ce se numeste actio de in rem verso.
Pentru intentarea actiunii in restituire trebuie indeplinite anumite conditii: conditii materiale, respectiv marirea unui patrimoniu, micsorarea unui patrimoniu, existenta unei legaturi intre sporirea unui patrimoniu si diminuarea celuilalt precum si conditii juridice respectiv absenta unei cauze legitime a maririi patrimoniului unei persoane in detrimentul alteia, absenta oricarui alt mijloc juridic pentru recuperarea , de catre cel care si-a micsorat patrimoniul, a pierderii suferite.
In cauza se observa lipsa cel putin a celor doua conditii juridice:
- absenta unei cauze legitime a maririi patrimoniului unei persoane in detrimentul alteia, deoarece legiuitorul a impus prin dispozitiile Legii 95/2006 dreptul oricarei persoane de a beneficia de servicii medicale de urgenta, contravaloarea acestora  facandu-se de la bugetul de stat, existand astfel o cauza legitima.
- absenta oricarui alt mijloc juridic pentru recuperarea , de catre cel care si-a micsorat patrimoniul, a pierderii suferite, deoarece art. 313 din Legea 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, prevede ca persoanele impotriva carora furnizorii de servicii medicale se pot indrepta pentru recuperarea daunei suferite , ca urmare a prestarii asistentei medicale in favoarea unei persoane victima a unei agresiuni, sunt  persoanele care prin faptele lor aduc daune sanatatii altei persoane, existand astfel un mijloc juridic.
       Se are in vedere totodata ca imbogatirea fara justa cauza reprezinta un fapt juridic licit ca izvor de obligatii iar nu ilicit , astfel ca nu poate fi retinuta motivarea reclamantului in sensul ca paratul se afla in culpa deoarece nu a comunicat datele agresorului, culpa care ar conduce la raspunderea sa juridica in temeiul principiului imbogatirii fara justa cauza.
       Pe de alta parte,  legea nu prevede obligatia victimei de a identifica persoana agresorului, iar o astfel de omisiune nu poate fi considerata o culpa a acesteia , care sa conduca la antrenarea raspunderii sale juridice  nici in temeiul art 998-999 din codul civil,  avand in vedere totodata si principiul ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus.
        Concluzionand, se constata ca paratul nu poate fi obligat la plata acestor sume de bani , astfel ca instanta urmeaza sa respinga actiunea ca neintemeiata.
Postat 28.05.2010