obligatia de a face

Dosar nr. _../205/2010 (Numar in format vechi _../2010)
R O M A N I A

JUDECATORIA CAMPULUNG JUDETUL  ARGES

SENTINTA  CIVILA  NR.460
Sedinta publica de la __ 2011
Completul compus din:
PRESEDINTE: __
GREFIER: __           Pe rol pronuntarea  asupra procesului  civil privind pe reclamanta B..M..,
domiciliata in __., judetul Arges in contradictoriu cu paratii Primaria
Municipiului C.., Primarul Municipiului C_, _, cu  sediul  in  municipiul _.., 
judetul Arges, N. M., B.  V., ambii domiciliati  in  municipiul _..,  judetul Arges,
avand ca obiect - obligatie de a face.
         La apelul nominal facut in sedinta publica nu  au raspuns  partile.          
         Procedura legal indeplinita.
         Dezbaterile  asupra fondului  cauzei  au  avut  loc  in  sedinta  publica  din  _ 
Martie 2011, sustinerile  partilor fiind  consemnate in  incheierea  de sedinta  din 
acea  data,  care  face  parte  integranta  din prezenta  sentinta.
     
INSTANTA

Prin actiunea civila inregistrata pe rolul acestei instante, la data de 17.09.2010,
sub nr. _../205/2010, reclamanta B_ M.. - a chemat  in judecata Primaria
Municipiului C_..si Primarul Municipiului C_., in persoana d-lui __. - pentru a
fi obligati, in conformitate cu disp. art. 9 din Lg. 112/1995, sa-i vanda acesteia
apartamentul pe care il detinea cu chirie la data aparitiei Lg.112/1995, conform
contractului de inchiriere valabil incheiat la data de 17.05.1982 si prelungit in mai
multe etape, imobil situat in __., judetul Arges, in care a locuit continuu din anul
1972 si pana in prezent; sa fie obligati paratii, totodata, la plata daunelor morale in
suma de 2.000 euro (8.000 lei), cat si la plata daunelor cominatorii pe zi de
intarziere calculate de la data formularii cererii de cumparare si pana la incheierea
efectiva a contractului de vanzare-cumparare, precum si obligarea acestora la plata
cheltuielilor de judecata.
In motivarea actiunii, reclamanta a aratat ca locuieste cu chirie intr-un
apartament din imobilul situat __., judetul Arges, inca din anul 1972, ca la
momentul intrarii in vigoare a Lg. 112/1995 si a H.G. nr. 20/17.01.1996 R, aceasta
era singura chiriasa a spatiului locativ a carui cumparare o solicita, conform
contractului amintit.
     Mai arata reclamanta ca la momentul aparitiei Lg. 112/1995, aceasta a
solicitat, alaturi de alti locatari ai imobilului, cumpararea spatiului, insa din varii
motive acest lucru a fost amanat.
     Desi la inceputul anului 2009, numitul P.. A.., care se afla in aceeasi situatie
ca si reclamanta, arata aceasta, a reusit sa cumpere spatiul sau de locuit, potrivit
Principiului Egalitatii consacrat prin Constitutia Romaniei, reclamanta se considera
indreptatita, conform art. 6 al H.G. nr. 20/17.01.1996 R, ca singura chiriasa a
intregului spatiu locativ, la data intrarii in vigoare a legii, sa poata cumpara suprafata
de locuit pe care o poseda, o foloseste, o intretine si a imbunatatit-o si pentru care a
platit chiria lunar, la zi, din anul 1972 si pana in prezent.
     Tot reclamanta arata ca, in mod nejustificat, paratii refuza sa ii rezolve
cererea referitoare la un drept recunoscut de lege, respectiv art. 9 din Lg. 112/1995.
In drept, cererea este intemeiata pe disp. art. 8 din Lg. 554/2004 si art. 9 din
Lg. 112/1995.
Reclamanta a depus la dosar, in copie, mai multe inscrisuri (f:7-17 dosar).
La data de 14.10.2010, Primaria Municipiului__. si Primarul Municipiului
C_., in persoana d-lui __ - au formulat intampinare, prin care se solicita
respingerea actiunii, ca nefondata, avand in vedere ca: reclamanta se contrazice in
sustineri, iar actele depuse la dosar de aceasta nu sunt probe pertinente si
concludente; ca actul care dateaza din 17.05.1982, respectiv contractul de inchiriere
- nu poarta numar; ca nu demonstreaza care este obiectul dat spre inchiriere si nici
faptul ca aceasta a ocupat imobilul situat in ____, judetul Arges - nici din anul
1972, si nici din anul 1982. Cat priveste fondul locativ al municipiului Campulung,
acesta a fost preluat de parata abia in decembrie 1998, in temeiul H.G. nr.
333/1999, ca dupa preluarea fondului locativ a fost intocmit un nou contract de
inchiriere cu reclamanta B..M.., contract nr. _/103/01.06.1999, a caruia valabilitate
a fost prelungita pana in iunie 2009, prin act aditional la acest contract, si respectiv
pana in 2014 - prin act aditional nr. 3, acte semnate si de reclamanta, fara obiectiuni
privitoare la cumpararea locuintei.
Fata de solicitarea reclamantei privind cumpararea locuintei inchiriate din imobilul
situat in __., judetul Arges, se arata in intampinare ca, prin adresa nr.
_./13.08.2009, i s-a facut cunoscut reclamantei faptul ca poate cumpara locuinta
pe care o detine cu titlu de chirie, insa numai in conditiile legii.
     Atasat intampinarii, au fost depuse la dosar, in copie, protocolul incheiat la
18.12.1998, sentinta civila nr. _./26.11.1996, pronuntata de Judecatoria
Campulung, contractul de inchiriere nr. _./_/26.05.1990, contractul de inchiriere
nr. 1/103/01.06.1999, actele aditionale nr. 1, 2 si 3 la acesta, fisa de calcul chirie
lunara, decizia civila nr. 8046/12.10.2006, pronuntata de I.C.C.J.
     Din analiza actelor si lucrarilor dosarului, instanta retine urmatoarele:
     Reclamanta a promovat prezenta actiune, solicitand, in contradictoriu cu
Primaria Municipiului C_ si Primarul Municipiului C_.., in persoana d-lui_ _ -
obligarea paratilor, in conformitate cu disp. art. 9 din Lg. 112/1995, in a vinde
acesteia apartamentul pe care il detinea cu chirie la data aparitiei Lg.112/1995,
conform contractului de inchiriere valabil incheiat la data de 17.05.1982 si prelungit
in mai multe etape, imobil situat in __., judetul Arges, in care a locuit continuu
din anul 1972 si pana in prezent; sa fie obligati paratii, totodata, la plata daunelor
morale in suma de 2.000 euro (8.000 lei), cat si la plata daunelor cominatorii pe zi
de intarziere calculate de la data formularii cererii de cumparare si pana la incheierea
efectiva a contractului de vanzare-cumparare.
     La data de 16.11.2010, reclamanta si-a completat actiunea, in sensul ca
intelege sa cheme in judecata pe N. M. si B. V. - pentru a se constata nulitatea
absoluta a actului aditional nr. 3, incheiat intre aceasta, pe de o parte, si Primaria
Campulung, pe de alta parte; sa se constate nulitatea absoluta a contractului de
inchiriere incheiat intre N. M. si B. V., pe de o parte, si Primaria C_., pe de alta
parte; revenirea la situatia anterioara datei de 13.12.2001, cand in mod cu totul
abuziv, Primaria C_.a anulat contractul de inchiriere nr. ../_./01.06.1999 dintre
reclamanta si Primaria C_., precum si evacuarea chiriasilor N.. M..si B..V_,
introdusi in spatiu in mod abuziv.
     In drept, au fost invocate disp. art. 953 C.civ., art. 1410-1453 C.civ., Lg.
114/1996, modificata prin Lg. 145/1999, O.U.G. 40/1999 si Lg. 112/1995.
     Atasate cererii completatoare, reclamanta a depus la dosar inscrisurile aflate
la filele 74 - 122.
     La data de 02.12.2010, Primaria Municipiului C_.. si Primarul Municipiului
C__.- au formulat intampinare (f:127-131 dosar), prin care solicita si respingerea
completarii la actiune, ca nefondata.
     De asemenea, paratii Primaria Municipiului C_ si Primarul Municipiului
C_, in persoana d-lui __ - au evidentiat, prin concluziile scrise, depuse la filele
143-146 dosar, ca reclamanta - la data intrarii in vigoare a legii, a detinut in acest
imobil, cu chirie, doar o camera si dependinte, iar extinderea suprafetei inchiriate a
intervenit abia dupa anul 1999, mai exact prin incheierea contractului nr.
_/_/01.06.1999.
     Partile au solicitat si instanta a incuviintat proba cu inscrisuri si proba
testimoniala, astfel ca au fost audiati martorii R..N_, R_ I.., V.. M.. si T. D.-O.,
probe utile, pertinente si concludente solutionarii cauzei.
Totodata, la solicitarea reclamantei, a fost luat interogatoriu paratei N. M. (f:148
dosar).
     La data de 14.02.2011, Primaria Municipiului C. si Primarul Municipiului C. -
au depus la dosar precizari (f:169-171), prin care se face referire la art. 9 din Lg.
112/1995 care, la al. 1 prevede "chiriasii titulari de contract ai apartamentelor ce nu
se restituie in natura fostilor proprietari sau mostenitorilor acestora, pot opta
pentru cumpararea acestor apartamente, cu plata integrala sau in rate a pretului,
coroborat cu art. 6 din H.G. 20/17.01.1996".
     De asemenea, se specifica ca "dreptul de a cumpara apartamentele in care
locuiesc, potrivit art. 9 din lege, il au numai chiriasii, care, avand un contract de
inchiriere valabil incheiat, ocupau apartamentele respective la data intrarii in vigoare
a legii."
     Concluzionand, se precizeaza ca la data intrarii in vigoare a Lg. 112/1995,
reclamanta nu detinea cu titlu de chirie intreaga suprafata pe care solicita sa o
cumpere pe calea actiunii de fata, ci doar suprafata locuibila prevazuta in
contractual de inchiriere nr. ./_/07.04.1972 - din care rezulta ca in baza acestui
act, a detinut cu chirie la data intrarii in vigoare a legii, doar o camera si dependinte
(bucatarie, hol, culuar, terasa, boxa si pivnita).
Referitor la sustinerile reclamantei ca ar fi adus imbunatatiri spatiului inchiriat, se
precizeaza ca acestea nu sunt bazate pe dovezi certe, intrucat in astfel de situatii
exista o procedura speciala stabilita prin H.C.L. C_. - nr. ..../29.11.2000 (f:172,
173 dosar).
Urmare solicitarii instantei, Primaria C_ a inaintat la dosar, la 07.03.2011, in copie, 
fisa locativa si contractul de inchiriere nr. ../_.1/01.06.2003, cu anexele acestuia, 
incheiate cu paratii N. M. si B. V..
Examinand intregul material probatoriu administrat in cauza instanta constata
urmatoarele:
               In cauza isi gasesc aplicabilitatea dispozitiile din Legea nr.112/1995,
art.9; Legea nr.10/2001, art.42. Dispozitiile art.42 alin.3 din Legea nr.10/2001,
potrivit carora imobilele cu destinatia de locuinte, ce nu se restituite persoanelor
indreptatite, pot fi instrainate potrivit legislatiei in vigoare, chiriasii avand drept de
preemtiune, trebuie interpretate in sensul ca optiunea cumpararii acelei locuinte o
are chiriasul, iar nu in sensul ca unitatea detinatoare poate opta in a nu vinde
locuinta. In cauza se constata ca reclamanta este chirias al imobilului din municipiul
C_., str. _, nr. _, judetul Arges, potrivit contractului de inchiriere nr_/_9 din
26.05.1990 incheiat cu fosta EGCL C_. pentru suprafata intregului etaj al
imobilului si preluat prin contractul de inchiriere ./_ din 1. 06 1999 cu Consiliul
Local al Municipiului C_. In considerarea dispozitiilor art.9 din Legea nr.112/1995
rezulta ca chiriasii titulari de contract pot opta pentru cumpararea apartamentului
detinut", iar potrivit art.43 alin.3 din Legea nr.10/2001 imobilele cu destinatie de
locuinta pot fi instrainate potrivit legislatiei in vigoare, acordandu-se totodata
chiriasilor un drept de preemtiune la cumpararea locuintelor detinute in baza unui
contract de inchiriere. Mai mult chiar art.52 din Legea nr.10/2001 prevede ca la
data intrarii in vigoare a legii, orice alte dispozitii contrare se abroga. Spatiul detinut
de reclamanta este situat intr-un imobil nationalizat caruia i se aplica dispozitiile
legii 112/1995 si 10/2001. Aceste dispozitii din lege se interpreteaza in sensul ca
avand in vedere ca dupa incheierea termenului in care locuinta, a carui chirias era
reclamanta la aparitia legii 112/1995, putea fi restituita a depus cerere pentru
cumpararea spatiului detinut cu inchiriere, inregistrata sub nr 147414 12 1998 -
aflata la fila 8 dosar-.
          Literatura de specialitate si practica judiciara a fost consecventa si a
interpretat aceste dispozitii legale in sensul ca in momentul in care persoana fizica
sau juridica indreptatita la cumpararea imobilului si-a manifestat vointa de a
cumpara prin formularea cererii de cumparare, unitatile detinatoare au obligatia
vanzarii acestora.In acest sens, s-a considerat ca statul prin organele legislative i-a
dat acordul la vanzarea acestor imobile prin insasi edictarea acestor acte normative.
          Momentul incheierii contractului fiind acela al obtinerii acordului dintre
partile contractante si stabilirea pretului, se considera ca prin formularea cererilor
de cumparare de catre titularii contractelor de inchiriere s-a propus intalnirea celor
doua manifestari de vointa iar unitatile detinatoare au obligatia perfectarii
contractului de vanzare daca sunt indeplinite celelalte conditii ale legii.Contractul de
inchiriere al reclamantului dateaza din 1982, si exista si la data  aparitiei Legii
112/1995, pentru intregul spatiu de la etajul imobilului, situatie confirmata si de
martora V. M.
          Din actele depuse la dosar instanta constata ca la nivelul anului 1998 s-a si
intalnit cererea cu oferta pentru ca parata Primaria municipiului Campulung a facut
oferta de pret pentru intregul spatiu pe care-l detinea reclamanta la data formularii
cererii.
          Faptul ca ulterior au existat litigii cu privire la acest imobil intre primariei si
niste presupuisi proprietari  nu justifica modul in care a dispus de spatiu primaria
desi exista aceasta cerere a reclamantei, precum si o cerere de restituirea imobilului
care ii interzicea sa mai dispuna de spatiu.
          Insa, in conditiile descrise mai sus a limita drepturile acelor persoane care
aveau contract de inchiriere valabil incheiat la data intrarii in vigoare a Legii
112/1995, echivaleaza cu crearea unui regim discriminatoriu intre diferitele
categorii de chiriasi. Principiul egalitatii in fata legii si a autoritatilor publice se aplica
prin natura sa tuturor drepturilor si libertatilor consacrate prin constitutie si lege.
Acest principiu este de altfel prevazut si in art.14 din Conventia pentru Apararea
Drepturilor Omului si a libertatilor fundamentale si a fost consacrat si in practica
jurisdictionala a Curtii Europene a Drepturilor Omului. Astfel, Curtea Europeana a
retinut in aplicarea principiului mai sus enuntat ca orice diferenta de tratament
facuta de stat intre indivizi aflati in situatii analoage, trebuie sa-si gaseasca o
justificare obiectiva si rezonabila.Ori, faptul ca recurentul a incheiat contract de
inchiriere cu paratul Municipiul Iasi dupa intrarea in vigoare a Legii nr.112/1995 si
in consecinta nu ar putea sa cumpere apartamentul nu constituie o justificare
obiectiva si rezonabila in sensul mai sus aratat. In speta, trebuie data eficienta
vointei partilor si aceasta cu atat mai mult cu cat nu a fost exprimata in scopuri
ilicite sau in fraudarea intereselor altor persoane.In cauza de fata, refuzul paratului
de a vinde reclamantei imobilul din strada _. nr_. este nejustificat, simpla
invocare a propriei culpe in solutionarea cererii reclamantei si in dispunerea de
spatiu prin inchiriere altor persoane prin ingradirea dreptului reclamantei nu poate
fi primit de instanta.
           Daca legiuitorul ar fi lasat la latitudinea administratorului optiunea vanzarii
sau nu a imobilului ar fi golit de continut dispozitiile art.47 din Legea
nr.10/2001.Ori, atata timp cat legiuitorul a precizat ca si tertele persoane pot
cumpara astfel de locuinte, cu atat mai mult chiriasul poate opta pentru incheierea
unei astfel de operatii juridice, pentru ca, in caz contrar, aceasta si-ar pierde garantia
drepturilor ce deriva din contractul de locatiune. Este de observat ca, in
jurisprudenta sa, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a sanctionat, prin
hotarari pronuntate impotriva Romaniei (cauza Beian), jurisprudenta contradictorie
a instantelor romane avand drept consecinta diferenta de tratament intre persoane
aflate in aceeasi situatie. Ori, asa cum s-a dovedit in cauza, persoane aflate in aceeasi
situatie cu reclamantul au obtinut castig de cauza (a se vedea sentinta civila
nr.2373/2008 a Judecatoriei Campulung)
In speta, reclamanta a facut dovada calitatii de titular al contractului de
inchiriere incheiat cu parata pentru locuinta ce a facut obiectul legii 112/1995 si
care in conformitate cu hotararile judecatoresti invocate de reclamanta in cauza a
ramas in administrarea paratei cu posibilitatea pentru chiriasi de a-si valorifica
dreptul inscris in art 9 din lege preluat de art 43 din legea 10/2001 ce reglementeaza
regimul juridic al caselor nationalizate, categorie din care face parte si acest
apartament solicitat de reclamanta.
S-a avut in vedere posibilitatea ca fiecare chirias al unei asemenea locuinte sa
devina proprietar, astfel incat opereaza o limitare legala a dreptului de proprietate al
persoanelor juridice in patrimoniul carora se afla ca efect al legii 215/2001.
Obligatia de vanzare  a locuintelor catre chiriasi prevazuta de dispozitiile
Legii nr. 112/1995 este o obligatie in rem, instituita in considerarea obiectului,
respectiv a locuintei aflata in patrimoniul administratiei locale si nu o obligatie in
personam, reglementata in considerarea subiectului, respectiv a patrimoniului privat
constituit in considerarea legii 215/2001.
          Obligarea unitatii administrativ-teritoriale, prin primar, la vanzarea spatiului
locativ aflat sub incidenta Legii nr. 112/1995, in conditiile prevazute de acest act
normativ, nu aduce atingere dreptului sau de dispozitie asupra bunului, deoarece
obligatia de a vinde este o obligatie in rem, instituita in considerarea obiectului
(locuinta preluata in proprietatea statului, care nu se restituie fostului proprietar), iar
nu o obligatie in personam, reglementata in considerarea subiectului, respectiv a
unitatii administrativ-teritoriale; mai mult, trebuie avut in vedere si ca actualul titular
al locuintelor supuse vanzarii a detinut doar un drept de administrare asupra acestor
imobile, devenind proprietar ca efect al legislatiei de dupa 22 decembrie 1989, iar
aplicarea acestor acte normative nu poate avea drept consecinta crearea unor situatii
inechitabile, prin recunoasterea dreptului noului" proprietar de a stabili in mod
arbitrar asupra instrainarii imobilelor aflate sub incidenta Legii nr. 112/1995, in
raport de momentul la care chiriasul si-a exprimat optiunea de a cumpara. In
aprecierea existentei unei eventuale incalcari a dreptului de dispozitie al
vanzatorului trebuie avut in vedere si faptul ca obligatia de a vinde este instituita
printr-o dispozitie legala conforma prevederilor art. 41 din Constitutie care,
garantand dreptul de proprietate, prevad expres si ca limitele si continutul acestor
drepturi sunt stabilite de lege.
         Instanta urmeaza sa inlature apararea paratilor in sensul ca reclamanta a fost
de acord cu restrangerea spatiului inchiriat avand in vedere memoriile pe care
aceasta le-a depus constant, aflate in copie la dosar, a faptului ca este impropriu un
asemenea spatiu sa fie folosit de mai multe familii si cu atat mai mult sa vorbim la
inceput de secol XXI de punct sanitar comun pentru persoane care nu fac parte din
aceeasi familie si au si probleme de sanatate si pentru care nu se poate asigura o
higena corespunzatoare.
     Fata de situatia mai sus expusa si din analiza amanuntita a inscrisurilor,
instanta urmeaza sa admita in parte actiunea, asa cum a fost completata si sa oblige
pe paratii Primaria Municipiului C_.si  Primarul Municipiului C_. sa  incheie
contract  de vanzare-cumparare cu  reclamanta pentru intregul spatiu de locuit pe
care aceasta il detinea cu chirie  la  data  aparitiei Legii 112/1995, respectiv in baza 
contractului de  inchiriere din  17.05.1982, prelungit pana in anul 1997 de  catre
R.A. Edilul C_si a contractului incheiat cu parata Primaria Municipiului C.. nr.
./_/1.06.1999 cu obligatia pentru paratii Primaria Municipiului C_ si  Primarul
Municipiului C_ de plata daunelor cominatorii pe zi de  intarziere, in  suma de 50
lei pe zi, incepand cu data ramanerii  definitive  a  prezentei  hotarari  si pana la
incheierea contractului de vanzare-cumparare cu reclamanta, urmand sa respinga
cererea de obligare la plata daunelor morale, cat si a cererilor din completarea de 
actiune,  depusa  la  data  de  16.11.2010 de  reclamanta.
     In ceea ce priveste  obligarea la daune morale instanta apreciaza ca nu s-a
produs reclamantei un prejudiciu moral cert cu legatura de cauzalitate cu faptul ca
nu i s-a incheiat contract de vanzare cumparare, avand in vedere ca pana in anul
2008 imobilul s-a aflat in litigiu.
     Instanta constata ca reclamanta nu a facut dovada existentei unei cauze
prevazuta de art 948 c civ care sa atraga nulitatea contractului de inchiriere nr  .
../_/01.06.2003 incheiat intre paratii Primaria C. si N.si B_, iar acesti parati au
fost de buna credinta la incheierea contractului de inchiriere, motiv pentru care
urmeaza a fi respinsa cererea din completarea de actiune a reclamantei.
     Fiind mentinut contractul de inchiriere urmeaza a fi respinsa cererea in
evacuare intru-cat la acest moment exista un raport juridic legal intre parati si in
conformitate cu dispozitiile OUG 40/1999 modificata si completata si a legii
10/2001 si fata de reclamanta.
     Potrivit disp. art. 274 C.p.civ., va obliga pe paratii Primaria Municipiului C. si
Primarul Municipiului C. sa  plateasca reclamantei suma  de  500 lei cheltuieli de
judecata, reprezentand contravaloare in parte a taxei de timbru achitata de
reclamanta in prezenta cauza.


PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:


     Admite in parte actiunea, privind pe reclamanta B. M., domiciliata in __.
_.., judetul Arges, in contradictoriu cu paratii PRIMARIA MUNICIPIULUI
C__., PRIMARUL MUNICIPIULUI C..G, .., cu  sediul  in  __., N_ M_ si
B_ V_, ambii domiciliati in __..judetul Arges - asa cum a fost completata.
     Obliga pe paratii Primaria Municipiului C_ si  Primarul Municipiului C_ sa
incheie contract de vanzare-cumparare cu reclamanta pentru intregul spatiu de
locuit pe care aceasta il detinea cu chirie  la  data  aparitiei Legii 112/1995, respectiv
in  baza  contractului de  inchiriere din  17.05.1982, prelungit pana in anul  1997 de
R.A. E_  C..  si a  contractului incheiat cu parata Primaria Municipiului C_
nr_./_./1.06.1999.
     Obliga pe paratii Primaria Municipiului C_ si Primarul Municipiului C_  la
daune  cominatorii pe zi de  intarziere in suma de 50  lei pe zi, incepand cu data
ramanerii definitive a prezentei hotarari si pana la incheierea contractului de
vanzare-cumparare cu reclamanta.
     Respinge  cererea  de obligare  la daune  morale.
     Respinge cererile din completarea de actiune depusa la data  de  16.11.2010
de  reclamanta.  
     Obliga pe paratii Primaria Municipiului C_ si Primarul Municipiului C_..
sa  plateasca reclamantei suma  de  500 lei cheltuieli de judecata. 
     Cu  apel in termen de 15 zile de la comunicare.
     Pronuntata  in  sedinta  publica, azi, 10 martie 2011.
                              Presedinte,                               Grefier,
       1