Revendicare, Granituire

       Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Campina la data de 08.01.2008 sub nr. 44/204/2008 reclamantii DG, DM au chemat in judecata pe paratul MG solicitand instantei ca, prin sentinta ce se va pronunta, sa procedeze la  granituirea proprietatilor, paratul sa fie obligat sa ii restituie 12,5 mp teren acaparat abuziv.
       In motivarea cererii, reclamantii au aratat ca este unicul mostenitor al tatalui sau DI decedat la data de 21.03.1990, conform certificatului de mostenitor nr. XXX, preluand ca mostenire suprafata de 423 mp si 1/2 casa in indiviziune.
       Reclamantul a sustinut ca paratul a devenit proprietar al terenului alaturat si a inceput sa renoveze vechea casa mutand hotarul dintre proprietati,  profitand de faptul ca temporar se mutasera in com. XXX. De asemenea, reclamantii au sustinut ca paratul a incalcat autorizatia pentru repararea vechii case, procedand la construirea unei case noi fara obtinerea nici unei autorizatii, motiv pentru care a fost si sanctionat de catre Primarie. Cu toate acestea, paratul a continuat ridicarea unui etaj, mutandu-si noua constructie ocupand 12,5 mp din terenul lor.
       In drept, a invocat art. 584-585, 480-481 C.cv..
       Prin intampinarea formulata, paratul a solicitat respingerea cererii, invederand ca a cumparat locuinta si suprafata de teren de 463 mp situata in XXXX, prin contractul de vanzare-cumparare XXX, de la CG, acesta din urma facand dovada proprietatii pe trei generatii pana in anul 1931.
       Paratul a sustinut ca reclamantul a formulat o multitudine de reclamatii impotriva sa in decursul a 10 ani de cand sunt vecini, desi el ocupa abuziv pe latura de delimitare a celor doua proprietati circa 20 mp, iar certificatul de mostenitor pe care il invoca nu constituie titlu de proprietate. Paratul a aratat ca pentru sistematizarea drumului principal, s-a procedat la o retragere a tuturor proprietatilor in perioada 1950-1990 cu cate 2-3 m la latura proprietatilor dinspre strada, schita intocmita de specialistul cadastru al primariei XXX fiind un simulacru de act, singurul act valabil fiind cel emis de primarie si intocmit de proiectantul autorizat BS din cartea funciara.
       Paratul-reclamant a formulat si cerere reconventionala prin care a solicitat obligarea reclamantilor parati sa ii lase in deplina proprietate suprafata de circa 20 mp pe care o revendica si sa se dispuna granituirea proprietatilor pe aliniamentul care rezulta din compararea titlurilor de proprietate.
       In drept, a invocat art. 115-119 C.pr.cv, art. 480, 483 si urm. 584 C.cv..
       La termenul din 27.03.2008, paratul reclamant a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor invederand ca, din actele depuse, nu rezulta ca reclamanta parata ar fi proprietara terenului, este sotia reclamantului-parat, iar acesta din urma nu are un titlu de proprietate.
       In temeiul art. 137 C.pr.cv, instanta a unit cu fondul exceptiile invocate.
       In dovedirea sustinerilor, partile au solicitat administrarea probei cu inscrisuri, interogatorii, martori, expertiza, probe incuviintate de instanta. Au fost depuse la dosar: decizia nr. XX, sentinta civila XX, certificat de mostenitor nr. XX, planuri topo, adresa emisa de Primaria XX, adeverinta emisa de Primaria XX, contract de vanzare cumparare autentificat sub  nr. XXX, schita de plan aferenta, declaratii de notorietate, certificat de atestare fiscala, planuri topo. A fost depus raport de expertiza topo efectuat de expert (f.68, 69) cu raspunsuri la obiectiuni (f.100). Au fost administrate interogatorii reclamantului parat si paratul reclamant.  Instanta a luat act ca reclamanta-parata, desi legal citata, nu s-a prezentat pentru administrarea interogatoriului, stabilind ca aplicarea art. 225 C.pr.cv, sa se faca o data cu fondul. Au fost audiati martorii paratului-reclamant ACR si SC. In temeiul art. 186 Cod procedura civila, la cererea paratului reclamant, instanta a decazut pe reclamantii-parati din proba testimoniala, avand in vedere ca acestia nu au depus lista cu numele si adresele martorilor in termenul legal si nici nu au asigurat prezenta acestora la termenul de judecata.
       Analizand cu prioritate in conditiile art. 137 C.pr.cv, exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor parati invocata de paratul reclamant, instanta constata ca aceasta este neintemeiata, motiv pentru care o va respinge ca atare.
       Calitatea procesuala activa presupune existenta identitatii intre persoana reclamantului si cel care este titular al dreptului afirmat. Dar in cadrul unei actiuni in revendicare si granituire, dreptul de proprietate invocat este insusi obiectul si scopul actiunii, cel care se pretinde titular al dreptului trebuie sa afirme existenta dreptului civil subiectiv, urmand ca instanta sa hotarasca la sfarsitul judecatii daca aceasta sustinere este intemeiata sau nu. Astfel, sustinerile paratului reclamant in sensul ca reclamantii parati nu au un drept de proprietate asupra terenului, vor fi analizate de catre instanta prin prisma probelor administrate pe fondul cauzei, nu prin prisma unei exceptii procesuale, motiv pentru care instanta va respinge exceptia ca neintemeiata.
       Analizand cererile pe fond, instanta retine:
       Actiunea in revendicare este acea actiune in justitie prin intermediul careia reclamantul care se pretinde proprietarul unui bun individual determinat cu privire la care a pierdut posesia, solicita instantei sa i se recunoasca dreptul sau exclusiv de proprietate asupra bunului, cu consecinta obligarii paratului - care stapaneste bunul respectiv si care la randul lui se pretinde proprietar - la restituirea acestuia. In cadrul actiunii, fiecare dintre partile implicate va trebui sa indice si sa depuna titlul (temeiul) in baza caruia pretinde anumite drepturi cu privire la bunul revendicat, titlu in sensul de act juridic, jurisdictional sau administrativ, translativ sau chiar declarativ de proprietate.
       Fata de dispozitiile art. 1169 C.cv conform carora "cel care ridica pretentii in instanta trebuie sa le dovedeasca" si art. 129 alin. 1 C.pr.cv conform caruia partea trebuie sa-si probeze pretentiile, reclamantul este cel care trebuie sa faca primul dovada dreptului de proprietate, in favoarea paratului operand, prin insusi faptul posesiei, o prezumtie relativa de proprietate. Paratul are obligatia sa faca dovada dreptului sau de proprietate doar la momentul la care reclamantul face dovada cel putin a unei aparente a dreptului sau de proprietate asupra bunului revendicat si implicit reuseste sa rastoarne prezumtia de proprietate care opereaza in favoarea paratului posesor. Ori de cate ori se formuleaza si o cerere reconventionala, sarcina probei se inverseaza. In cazul in care reclamantul nu face dovada dreptului de proprietatea asupra terenului, actiunea trebuie respinsa (decizia Tribunalului Suprem 397/1977).
       Conform art. 584 Cod civil, orice proprietar poate indatora pe vecinul sau la granituirea proprietatii lipite cu a sa.
       I. Cererea principala formulata de reclamanti parati Daragiu avand ca obiect revendicarea suprafetei de 12,5 mp.
       In prezenta cauza, instanta constata ca reclamantii parati nu a facut deloc dovada dreptului lor de proprietatea asupra terenului.
      Este de notorietate, exista practica judiciara unanima, inclusiv a instantei supreme si a Fostului Tribunal Suprem si a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, este opinia intregii literaturi juridice, se mentioneaza in toate manualele juridice scolare: certificatul de mostenitor nu constituie titlu de proprietate prin el insusi, el nu certifica prin el insusi calitatea de proprietar a celui care lasa mostenirea, ci numai calitatea de mostenitor si cota care se cuvine fiecarui mostenitor in parte, certificatul de mostenitor nu face dovada dreptului de proprietate a celui in raport de succesiunea caruia este emis, astfel ca nu face dovada dreptului de proprietate nici al celui in favoarea caruia este emis, in baza principiului "nimeni nu poate transmite mai multe drepturi decat are el insusi".
      Sustinerile reclamantului parat D conform carora a stapanit acest teren de la tatal sau nu au nici cea mai mica relevanta in cauza, stapanirea unui teren nevalorand titlu de proprietate. Instanta nu ar putea sa retina indirect ca, eventual, l-a uzucapat, pentru aceasta fiind necesara introducerea unei actiuni in uzucapiune, actiune care trebuie timbrata si care presupune anumite probe specifice. Partea care a beneficiat de asistenta juridica din partea unui avocat avea obligatia ca, inainte de promovarea prezentei actiuni, sa faca demersuri pentru a obtine acte de proprietate asupra acestor terenuri.
      Mentiunile din registrul agricol conform carora DG figureaza cu teren in XXi (f.46) sau cele conform carora DCI Ion figura cu teren in XXX (f.79), de asemenea, nu au valoare de titlu de proprietate: inregistrarile in registrele agricole sunt facute pe baza unor simple declaratii date tot de partea interesata si pe baza aceluiasi certificat de mostenitor care, asa cum aratam mai sus, nu are valoare de titlu de proprietate.
      In ceea ce o priveste pe reclamanta parata DM,  aceasta nu a facut nici cea mai mica dovada a dreptului sau de proprietate asupra terenului. Reclamanta parata nu s-a prezentat la interogatoriul formulat de paratul reclamant (f.76), desi a fost legal citata cu mentiuni si a primit personal citatia (f.53), astfel ca devin incidente dispozitiile art. 225 Cod procedura civila conform carora neprezentarea la interogatoriu are valoare de recunoastere sau de inceput de dovada in favoarea partii adverse. Sustinerile reclamantului parat D de la interogatoriu in sensul ca reclamanta are drept de proprietate asupra terenului pentru ca este sotia sa sunt vadit neintemeiate. Plecand de la sustinerile reclamantului in sensul ca acest teren l-ar fi primit prin mostenire, sunt aplicabile dispozitiile art. 30 din Codul familie conform carora bunurile dobandite prin mostenire sunt bunuri proprii, adica ar putea fi cel mult bun propriu numai al reclamantului parat.
      Pe langa faptul ca, reclamanti parati, desi au beneficiat de asistenta juridica din partea unui avocat, nu si-au respectat obligatia de a indica numele si adresele martorilor incuviintati in termen de cinci zile de la incuviintare si nici nu au asigurat prezenta lor la termenul imediat urmator, asa cum prevad art. 170 si 186 alin. 4 Cod procedura civila astfel ca au fost decazuti din dreptul la proba testimoniala, aceasta proba nici nu ar fi facut dovada dreptului de proprietate asupra terenului, declaratia de martor neavand valoare de titlu de proprietate.
      Sustinerile reclamantului parata D in sensul ca ar fi proprietar al unei suprafete de 9 mp cumparat de la numitul CC (f.185) sau CI (f.155) sunt vadit neientemeiate. Pe langa faptul ca reclamantul parat "si-a adus aminte" de faptul ca ar avea o astfel de intelegere cu vecinii de abia in data de 30.03.2009 cand a depus obiectiuni la dosar (f.155), adica la mai bine de un an de la introducerea actiunii si dupa ce s-au facut doua expertize in cauza care au aratat ca in fapt suprafata ocupata de el este si mai mare decat cea din certificatul de mostenitor, incercand de fapt sa isi creeze un titlu pe parcursul dosarului, pe langa faptul ca aceasta pretinsa conventie are ca obiect doar o suprafata de 9 mp, fata de cei 423 mp pretinsi a fi avuti in proprietate, mai mult, aceasta pretinsa conventie, de asemenea, nu este titlu de proprietate asupra terenului, nici asupra suprafetei de 9 mp.
      Vanzarea-cumpararea terenurilor se poate face numai prin act autentic, aceasta conditie de valabilitate existand dintotdeauna, si inainte de 1989, si dupa, fiind stabilita si prin Legile 18/1991 si 54/2998 si 247/2005. Astfel ca, indiferent cand a intervenit acesta pretinsa vanzare (reclamantul parat neprecizand data pretinsei cumparari), aceasta conventie este nula absolut pentru nerespectare formei autentice. Instanta nici nu ar putea sa constate indirect ca reclamantul a incheiat intr-adevar o astfel de conventie,  pentru aceasta fiind necesara introducerea unei actiuni in pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de contract de vanzare cumparare, actiune care trebuie timbrata si care presupune anumite probe specifice, numai o astfel de hotarare putand avea valoare de titlu de proprietate. Partea avea obligatia, dupa cum am aratat si mai sus, ca inainte de promovarea prezentei actiuni sa faca demersuri pentru a obtine acte de proprietate asupra acestor terenuri.
      Nu vor fi retinute nici sustinerile reclamantului-parat conform carora suprafata sa de teren ar trebui masurata de la o anumita distanta fata de strada, la limita stradala existand in fapt teren din domeniul public (f. 155). La fel ca mai sus, pe langa faptul ca reclamantul parat "si-a adus aminte" de aceasta situatie dupa mai bine de un an de la introducerea actiunii, dupa cincisprezece termene acordate si dupa ce s-au facut doua expertize in cauza care au aratat ca in fapt suprafata ocupata de el este si mai mare decat cea din certificatul de mostenitor, acestea nu au nicio valoare pentru ca reclamantul parat nu a facut dovada dreptului sau de proprietate asupra niciunui centimetru patrat din terenul din XXXX, astfel ca nu exista un teren al sau care sa fie masurat de undeva.
      Reclamantii parati D trebuia sa indice si sa prezinte exact actul constitutiv sau translativ de proprietate in baza caruia terenul ar fi ajuns in patrimoniul autorilor reclamantului DI sau DC, un act de vanzare cumparare, un act de schimb, un partaj voluntar, o hotarare judecatoreasca de partaj, o hotarare pe uzucapiune, un titlu pe legea 18, daca era cazul, orice, sau un act prin care acest drept a intrat direct in patrimoniul lor, dar un act juridic clar.
      Avand in vedere ca partile nu se pot sustrage de la indeplinirea obligatiilor legale elementare si trebuie sa manifeste diligenta in reglementarea situatiei juridice a bunurilor pe care pretind ca le stapanesc si, mai ales, sa faca dovada dreptului lor de proprietate conform art. 1169 C.cv si 129 alin. 1 C.pr,cv., avand in vedere ca reclamantii parati nu au facut dovada dreptului lor de proprietate nici macar asupra unui centimetru din terenul din XXX, astfel ca nu se poate retine ca o alta persoana, in speta paratul reclamant le-a acaparat vreo bucatica de teren, instanta va respinge captul de cerere avand ca obiect revendicare ca neintemeiat.
      II. In ceea ce priveste capatul de cerere principal privind granituirea, instanta retine ca potrivit art. 584 Cod civil, orice proprietar poate indatora pe vecinul sau la granituirea proprietatii lipite cu a sa.
      Prin urmare, actiunea in granituire poate fi promovata de titularul dreptului de proprietate asupra unui teren sau, conform jurisprudentei constante, si de un titular al unui alt drept real asupra unui bun, dar in nici un caz de catre un simplu detentor precar.
      In cazul in care actiunea in granituire insoteste actiunea in revendicare, actiunea are un caracter complex, nu doar de actiune declarativa, ci constitutiva, petitorie in conditiile in care se cere o parte determinata din terenul limitrof, o actiune reala, asa cum a decis Tribunalul Suprem prin deciziile 15/1970, 255/1982, o actiune in cadrul careia reclamantul trebuie sa faca dovada dreptului de proprietatea asupra terenului. O granituire trebuie sa aiba in vedere si contestatiile si pretentiile partilor cu caracter revendicativ, hotararea avand in acest caz forta de lucru judecat in privinta intinderii dreptului de proprietatea al partilor, astfel ca reclamantul trebuie sa faca dovada dreptului sau de proprietate (decizia Curtii Supreme de Justitie 1571/1992). Avand drept scop delimitarea proprietatilor limitrofe, actiunea in granituire care insoteste actiunea in revendicare realizeaza in ultima instanta apararea dreptului de proprietate (decizia Tribunalului Suprem 1448/1971). In aceste conditii, in cazul in care insa reclamantul nu face dovada dreptului sau de proprietate, actiunea in granituire este inadmisibila, in caz contrar ajungandu-se ca reclamantului detentor sa i se creeze in fapt, in mod indirect si ilegal, un titlu pe una din laturile terenului pe care il ocupa.
      Fata de cele de mai sus, avand in vedere ca instanta a retinut ca reclamantii parati D nu au facut dovada dreptului lor de proprietate asupra terenului din XXXX, capatul de cerere in revendicare urmand a fi respins ca neintemeiat astfel cum am aratat la pct.I, instanta va respinge capatul de cerere principal avand ca obiect granituirea suprafetei de teren ocupate de ei cu proprietatea paratului reclamant ca inadmisibil.
      III. Pe cererea reconventionala avand ca obiect revendicare, instanta retine:
      Paratul reclamant a facut dovada dreptului sau de proprietate asupra terenului in suprafata de 463 mp dom XXXX prin contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. XXXX (f.71) incheiat cu numitul CG care la randul lui dobandise terenul prin acte autentice nr. XXX, de la SP si SL, iar acestia la randul lor prin act autentic XXX transcris.
      Dar, paratul reclamant nu a facut dovada dreptului sau de proprietate si asupra diferentei de 10,42 mp revendicata si nici a acapararii acestei suprafete de catre reclamantii parati.
      Ambele expertize topo efectuate in cauza au dus la aceeasi concluzie (cu mici diferente la nivel de centimetri, dar evident asemanatoare si ca amplasament si ca aliniament si ca pozitionare f. 69, f. 146): paratul reclamant M stapaneste in fapt o suprafata mai mare de teren.
      Desi conform actului sau de proprietate, paratul-reclamant ar trebui sa aiba un teren in suprafata de 463 mp, in fapt stapaneste un teren de 492 mp-expertiza sau 497 mp-expertiza (f.68 si f.144). Prin suprapunerea planurilor OCPI, ambii experti au ajuns de asemenea la aceeasi concluzie, terenul paratului reclamant ar avea o suprafata de 501 mp (f.100 si f. 144). Or pentru aceste plusuri paratul reclamant nu are niciun titlu de proprietate. Faptul ca reclamantii parati ar ocupa mai mult teren decat rezulta din actul pe care il invoca ca si titlu de proprietate (dar care in realitate nu este un titlu de proprietate veritabil, asa cum am aratat mai sus), nu face dovada faptul ca acestia ar fi acaparat din terenul paratului reclamant.
      Atata timp cat paratul reclamant deja stapaneste o suprafata de teren mai mare decat cea din titlu si cat nu a facut dovada dreptului sau de proprietate decat asupra suprafetei de 463 mp, dar nu si asupra plusului de teren stapanit, instanta va respinge capatul de cerere privind revendicarea ca neintemeiat.
       IV. In temeiul art. 246 C.pr.cv, avand in vedere ca paratul reclamant M a depus personal concluzii scrise in dosar prin care a aratat ca renunta la capatul de cerere avand ca obiect granituirea, fiind si legitimat (f. 204), astfel cum s-a invederat si in sedinta publica contradictorie de la ultimul termen, instanta va lua act de aceasta renuntare.
       V-. Fata de dispozitiile art. 274 C.pr.cv, in conditiile in care toate cererile formulate urmeaza a fi respinse, respectiv, s-a renuntat la un capat de cerere, instanta va respinge cererile de obligare la plata cheltuielilor de judecata, ca neintemeiate, neputandu-se retine culpa procesuala a niciunei parti.