Partaj

       Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul instantei la data de 04.07.2008 sub nr. 2830/204/2008, reclamanta GSC a chemat in judecata pe paratele TE, NG, SDM, solicitand instantei ca, prin hotarare ce se va pronunta sa se dispuna partajare bunurilor imobile din XXX, anularea contractului XXX, fara repunerea in situatia anterioara.
       In motivare, reclamanta a aratat ca bunurile solicitate sunt mostenire de la defunctul CC. Paratele T si Ni au vandut o parte din teren paratei S in baza unui certificat de mostenitor care este un fals asa cum s-a stabilit prin hotararea 1XXX.
       In drept, a invocat art. 481 si urm. C.cv, Legea 603 cu privire la partaj, toate normele in vigoare interne si externe care au incidenta in speta plus Constitutia noastra, indeosebi art. 41.
       La 09.04.2009, instanta a luat act de modificarea cererii, in sensul ca reclamanta a inteles sa se judece si in contradictoriu cu paratul SC.
La termenul din 07.05.2009, reclamanta a formulat cerere de chemare in judecata a numitului PET in temeiul art. 57, 58 C.pr.cv., sustinand ca acesta este mostenitorul testamentar al lui CC si cel care a dobandit prin antecontract si prin hotarare judecatoreasca care tine loc de act de vanzare cumparare terenuri de la defunct.
La termenul din 04.06.2009, intervenientul PET a formulat cerere de interventie in interes propriu prin care a solicitat sa se atribuie reclamantei casa plus terenul aferent de 300 mp in jurul casei, sa i se atribuie lui terenul din spatele casei, sa se stabileasca sulta, paratele sa fie obligate sa ii restituie 820 USD, 4 milioane vechi, cu cheltuieli de judecata. Cererea nu a fost motivata in drept.
       La termenul de azi, instanta a admis in principiu cererea de interventie formulata de PET avand ca obiect obligarea paratelor la plata sumei de 820 USD si 400 lei si a respins cererea de interventie in rest ca inadmisibila.
Analizand inadmisibilitatea actiunii de partaj astfel cum a fost formulata in prezenta cauza, instanta retine:
Orice actiune de partaj se judeca in contradictoriu cu toti cei care au calitate de coproprietari asupra bunurilor solicitate.
Cu toate acestea, in cauza, desi si conform certificatului de mostenitor (f,12) si chiar recunoasterilor si precizarilor reclamantei (f.57), de pe urma defunctului CC au ramas ca si mostenitori nu numai defunctul CC si defuncta CSS, dar si numitii CG si CI, nu s-a solicitat partajul si in contradictoriu cu acestia din urma, fie prin formularea, cum era normal, logic si legal, de la inceput a actiunii si impotriva acestora, fie prin modificarea actiunii in sensul ca inteleg sa se judece si cu acestia, fie prin formularea unei cereri de interventie in conditiile art. 57, 58 C.pr.cv. 
Instanta a pus si in vedere sa se precizeze cu cine intelege sa se judece (f.39, 51), reclamanta fiind si citata cu aceste mentiuni (f. 3). Dar aceasta, desi a beneficiat si de asistenta juridica din partea unui avocat, a invederat expres in sedinta de judecata ca nu intelege sa se judece si cu cei doi mostenitori, sustinand ca acestia deja si-au luat partea lor de mostenire, ca nu ar avea nicio pretentie, ca doar ea nu a obtinut nimic din masa.
Or, o astfel de argumentare este absurda: o parte nu poate sa stabileasca ea cu de la sine putere cine ia ce dintr-o masa succesorala, nu poate sa decida cu de la sine putere ca un mostenitor nu mai are dreptul la nimic din masa si nici sa ia cunostinta de existenta unui partaj. Regula este ca toti mostenitorii trebuie sa fie chemati in actiunea de partaj, punct. Instanta stabileste ulterior pozitia lor fata de mostenire.
       In cauza nu vorbim de o imposibilitate a reclamantului de a afla de existenta mostenitorilor sau a datelor lor, ci numai de vadita rea credinta in incercarea de a evita citarea lor in cauza.
      Or, si Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit in cauza Dercariu c. Romaniei din august 2008 ca, spre deosebire de cauza Lupas, respingerea de catre instanta nationala a unei actiuni ca inadmisibila pe motiv ca reclamantul nu a respectat regula unanimitatii si nu a indicat numele tuturor partilor care in mod normal ar fi trebuit sa figureze intr-o astfel de cauza, nu constituie per se o incalcare a art. 6 CEDO si nu constituie vreun abuz a instantei interne atata timp cat reclamatii nu intampinau nici o dificultate in a-i identifica celelalte parti care trebuia sa figureze in dosar, fiind numai culpa reclamantilor care, desi puteau in mod rezonabil sa obtina identificarea celorlalte parti, totusi nu au facut-o sau, desi i-au identificat, au omis sau au refuzat sa ii cheme in proces.
      Astfel si in prezenta cauza, dupa cum am aratat si mai sus, nu vorbim de o imposibilitate obiectiva de indicare a celorlalti mostenitori, ci pur si simplu de o vointa de a nu-i chema in proces in contra dispozitiilor legale.
      Pentru aceste motive, avand in vedere ca orice actiune de partaj se poate judeca numai in contradictoriu cu toti coproprietarii, ca in cauza nu s-a formulat actiune si in contra numitilor CG si CI, mostenitori ai defunctului CC, desi se stia clar de existenta acestora, instanta va admite exceptia inadmisibilitatii actiunii in partaj si va respinge cererile de partaj principala si de interventie formulata in conditiile art. 57 C.pr.cv tot de partaj, ca inadmisibile.
      Fata de dispozitiile art. 274 C.rp.cv, instanta va lua act ca parata S nu solicita cheltuieli de judecata in actiunea de partaj, celelate parti nesolicitand cheltuieli.
       Instanta va disjunge capatul de cerere avand ca obiect anularea contractului de vanzare cumparare si cererea de interventie in interes propriu, aceastea urmand sa faca obiectul unui dosar separat, pentru cand vor fi citate partile.
       In temeiul Legii 146/1997, instanta va pune in vedere intervenientului P. sa achite taxa de timbru in cuantum de 201,12 lei, pe capatul de cerere avand ca obiect obligarea paratelor la plata sumei de 820 USD (2452 lei) si 37,96 lei, pe capatul de cerere avand ca obiect obligarea paratelor la plata sumei de 400 lei, timbru judiciar in cuantum de 3 lei, sub sanctiunea anularii, urmand a fi si citat cu aceste mentiuni. - 2 -