Drept civil - bunuri si valori imobiliare

      Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 10.06.2008 sub nr. 2407/204/2008, reclamantii LE, DI au chemat in judecata pe parata com Sotrile prin Primar, solicitand instantei ca, prin hotararea ce va pronunta, sa constate ca sunt proprietari ai suprafetei de teren de 1800 mp situata in Sotrile xxxx, jud. Prahova.
      In motivarea cererii, reclamantii  au aratat ca, in anul 1982, au cumparat, impreuna cu AC, de la OM si CI, un teren in suprafata de 1800 mp prin chitanta sub semnatura privata, plataindu-se un pret de 4000 de lei.
      De la data incheierii chitantei, cei trei cumparatori au folosit terenul, s-au comportat ca adevarati proprietari
      In drept, au invocat art. 111 C.pr.cv..
      Parata, desi legal citata, nu a formulat intampinare.
In dovedirea sustinerilor, partile au solicitat proba cu inscrisuri, interogatoriu, martori, expertiza, probe incuviintate de instanta. Au fost depuse la dosar chitanta de din 10.04.1982, acte de stare civila, testament. La solicitarea instantei din oficiu, au fost comunicate relatii de catre Primaria Sotrile si BCPI. A fost efectuata expertiza topo de catre expert xxxx. Au fost audiati martorii PA, DN; DI in suplimentar. A fost depus raspunsul paratei la interogatoriu.
Deliberand asupra cererii, prin prisma probelor administrate, instanta retine ca pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de contract de vanzare cumparare presupune sa se faca dovada incheierii unui astfel de act in conditiile art. 1191 C.cv, cu inscrisuri, cel putin un inceput de dovada scrisa in sensul art. 1197 C.cv sau martori; de asemenea trebuie sa se faca dovada ca cel care figureaza ca si vanzator sa fie si proprietar al bunului vandut, in baza principiului conform caruia "nimeni nu poate sa transmita unei persoane mai multe drepturi decat are el insusi".
In prezenta cauza, instanta constata ca nu sunt indeplinite aceste conditii.
Conform art. 1176 C.cv, inscrisul sub semnatura privata necontestata de cel caruia i se opune are acelasi efect ca si inscrisul autentic in raporturile dintre partile care au icnheiat inscrisul.
      Dar, pe de o parte, in prezentul dosar, inscrisul sub semnatura privata intitulat "chitanta" pretins a fi fost incheiat in 1982 (f.6)  nu a fost opus direct persoanei cu care a fost incheiat actul, si anume lui OM si CI, astfel incat sa prezinte o anumita certitudine cu privire la continutul sau, ci comunei Sotrile prin primar. Pe de alta parte, si un inscris autentic si un inscris sub semnatura privata necontesta fac dovada numai pana la proba contrara cu privire la situatiile la care se refera continutul lor.
      De asemenea, conform art. 1197 C.cv, constituie inceput de dovada scrisa orice scriptura care a aceluia in contra caruia s-a facut scriptura sau a celui ce el reprezinta si care scriptura face a fi crezut faptul pretins. Or, inscrisul "chitanta" din 1982 prezentat de reclamanti nu face a fi crezut faptul pretins, atata timp cat nu se coroboreaza cu nici un alt mijloc de proba.
      Martorul reclamantilor PA (f. 30) nu cunoaste nimic despre acest inscris. Acesta a declarat ca el a vandut in 1985 lui CA si fiicei acestuia LE teren in Plaiul Campinei, teren pe care anterior in stapanisera cu chirie, ca dl. C le-ar mai fi vandut acestora teren,  nu stie nici cine sunt OM si CI.
      Numai martorul DN (f. 42) a sustinut ca dl. DI si LE ar fi cumparat teren de la OM undeva dupa 1980, si asta dupa ce initial a facut declaratii cu privire la un teren cumparat de la CA si dupa ce a declarat ca nu are nici un litigiu pe rol cu privire la terenul pe care el insusi il detine in zona si ca nu stie cine este numitul S, desi este parte in dosarul 5308/204/2007 alaturi de reclamantii din prezenta cauza si numitul S, dosar care vizeaza si terenul din prezentul dosar si propriul sau teren, astfel ca instanta retine ca declaratia sa a fost facut pro causa.
      Nici declaratia martorului DI (f. 48) nu vine sa sustina pretentiile reclamantilor. Aceasta a declarat in instanta ca reclamantii ar detine teren in Plaiul Campinii obtinut prin schimb prin 1956 sau prin cumparare de la numitul P. De asemenea, desi a sustinut ca este vecin cu reclamantii, nu a putut sa indice numele nici macar al unui alt proprietar vecin.
      Practic, reclamantii nu au facut in nici un fel dovada pertinenta, certa cu privire la data de la care stapanesc terenul, cu privire la conditiile in care au ajuns sa il stapaneasca.
      Din adeverinta eliberata de Primaria Sotrile (f. 37) rezulta ca reclamantii s-au inscris in registrul agricol cu terenuri de abia in anul 2007.  De asemenea, conform adresei emise de BCPI (f. 36) pentru acest teren nu s-a deschis nici carte funciara.
      Faptul ca acest teren ar fi fost inclus in testamentul din 1964 (f.29) nu face nici macar dovada dreptului de proprietate al pretinsilor vanzatori: in testament este mentionata numai numita OM, in timp ce in "chitanta" sunt mentionati ca si proprietari OM si fiul acesteia CI; nu s-a facut in nici un fel dovada ca numitul CG era intr-adevar titular al unui drept de proprietate asupra terenului de 1800 mp, testamentul neconstituind titlu de proprietate prin el insusi, fiind doar un act care face dovada calitatii de mostenitor testamentar in baza principiului "nimeni nu poate sa transmita unei alte persoane, mai multe bunuri decat are el insusi".
In acelasi timp, instanta constata ca in cauza nu sunt indeplinite nici conditiile uzucapiunii ca si mod de dobandire a dreptului de proprietate.
Pe de o parte, nu este indeplinita conditia elementara prevazuta de art.  1890 C. cv. privind uzucapiunea de lunga durata si anume trecerea unui timp de 30 de ani, terenul fiind stapanit conform sustinerilor nedovedite ale reclamantilor din 1982, de cand a fost incheiata chitanta, adica de 26 de ani.
      Pe de alta parte, nu sunt indeplinite nici conditiile uzucapiunii de scurta durata si anume existenta la baza posesiei de 10 sau 20 de ani a unui just titlu in sensul art. 1897 alin. 2 C.cv., atata timp cat reclamantii invoca in sustinerea dreptului lor o chitanta de mana din anul 1982, inscris care este nul absolut in conditiile in care in anul 1982, conform Legii nr. 58/1974 si Decretului nr. 144/1958, actele de vanzare cumparare trebuia incheiate numai in forma autentica sub sanctiunea nulitatii, forma inscrisului sub semnatura privata nefiind suficienta. Desi, in conditiile principiului conversiunii actelor juridice acest act poate fi interpretat ca si o promisiune de vanzare cumparare, el tot nu are valoare de just titlu atata timp cat o promisiune de vanzare cumparare nu creeaza un drept real asupra unui bun si o obligatie de a da, ci numai un drept de creanta si o obligatie de a face, fara efecte translative de proprietate.
      Nu s-a facut dovada unei posesii continue nici macar pe parcursul celor 26 de ani, nici martorii audiati in cauza necunoscand situatia terenului si dand declaratii contradictorii.
Pentru toate aceste motive, constatand ca cererea reclamantilor nu este intemeiata, instanta o va respinge ca atare.