CIVIL-NULITATE CONTRACT DE INCHIRIERE

       Deliberand asupra cauzei de fata, instanta constata urmatoarele:
       Prin cererea inregistrata la data de 15.05.2009,  sub nr_.,  pe rolul Judecatoriei Buzau, reclamanta  U.V. a chemat in judecata pe paratii  T.G.I., D.G.C.  si M.B. prin primar, pentru ca instanta, prin hotararea ce o va pronunta, sa constate nulitatea absoluta partiala a fisei suprafetei locative inchiriate anexa nr. 1- parte integranta din contractul de inchiriere nr_., in sensul excluderii din fisa a paratei DGC, actualmente DGC si introducerea sa si a copilului lor AV ca si titulari ai drepturilor locative, sa se constate nulitatea absoluta a contractului de vanzare cumparare _..privitor la dobandirea prin cumparare si de catre parata DGC a apartamentului nr. _ din Buzau, _..solicita obligarea paratului M.B. sa perfecteze contractul de vanzare cumparare privitor la apartamentul in discutie, si cu reclamanta, membru al familiei primului parat, sa se constate nulitatea absoluta a contractului autentificat sub nr. _.de Notariatul de Stat Judetean Buzau, cu cheltuieli de judecata.
       In motivarea cererii, reclamanta  a aratat ca reclamanta si paratul TGI au avut calitatea de soti, casatoria lor fiind incheiata la 17.04.1976 si inregistrata in registrul starii civile al sectorului 7 Bucuresti sub nr_.. Prin Sentinta civila nr. _.Judecatoria Ploiesti in dosarul nr. _.a dispus desfacerea casatoriei lor prin divort, fiindu-i incredintat spre crestere si educare minorul A.V., nascut la _
       In perioada convietuirii lor conform dispozitiei _.emisa de Directia Sanitara a Judetului Buzau, paratul TGI a fost angajat prin transfer in interesul serviciului ca medic la Spitalul Judetean _ de la Spitalul de Ortopedie si Traumatologie _judetul Constanta. Ulterior acestui moment Directia Sanitara_., a dispus repartizarea apartamentului nr. _..bl din str_.conform adresei nr_..
       Nulitatea absoluta partiala a fisei  suprafetei locative inchiriate este determinata de includerea in categoria persoanelor cu drepturi locative asupra apartamentului din Buzau_.., obiect al contractului de inchiriere, a paratei, DGC.
       Asa cum s-a aratat mai sus la data de 10.01.1990 a fost perfectat contractul de inchiriere nr. ..titularul contractului de inchiriere fiind primul parat TGI, cadrul legal fiind dispozitiile speciale ale art. 15 din Legea 5/1973 privind reglementarea raporturilor dintre proprietari si chiriasi.
       Evident ca drepturile locative in conditiile legii mentionate referitor la acest apartament profitau atat reclamantei, in calitate de sotie la acea data, cat si copilului lor.
       Nu a cunoscut despre faptul ca ea si copilul lor nu au fost mentionati in fisa locativa a apartamentului intocmita de RAM Buzau, societate care avea in administrare spatiile locative la acea data.
       Dat fiind statutul de casatorit al paratului si cum la acea data familia acestuia se compunea din reclamanta si copilul lor minor in mod nelegal fisa locativa anexa la contractul de inchiriere nu a fost completata cu respectarea intocmai a dispozitiilor art. 15 din Legea 5/1973 in sensul de a fi incluse ca si persoane cu drepturi locative sotia si copilul acestuia.
       De altfel obligativitatea completarii fisei locative cu membrii familiei considerati ca atare potrivit art. 15 din Legea 5/1973, rezulta si din mentiunile exprese de pe acest inscris incluse la lit. h, i din cuprinsul acestuia.
       Potrivit legii 5/1973 reclamanta si copilul minor rezultat din casatoria cu paratul sunt persoane indreptatite enumerate ca facand parte din familie in sensul art. 15 , toti cei trei membri dobandind drepturi egale.
       La locul sau de munca paratul figureaza ca si persoana casatorita, incasa pe statul de plata alaturi de alte drepturi alocatia de stat cuvenita copilului.
       La momentul perfectarii contractului de inchiriere, paratul TGI a prezentat la RAM copia certificatului de casatorie, si respectiv copia certificatului de nastere a copilului, dovada mentiunile de pe adresa_., mentiuni realizate de RAM Buzau - Biroul Locativ concretizate in: " vin de la Ploiesti", parintii vin de la Ramnicu Sarat", " vin prin transfer".
       In considerarea acestor mentiuni exprese persoanele care veneau de la Ploiesti, erau reclamanta si copilul minor si paratul TG, care la data respectiva figura cu domiciliul in Ploiesti.
       Dat fiind restrictiile locative, la data incheierii contractului de inchiriere, numai in considerarea lor si a parintilor sai de la _, s-a decis ca exista posibilitatea atribuirii in vederea inchirierii a unui apartament cu 4 camere, respectiv apartamentul in discutie.
       In cursul lunii decembrie 1989 paratul, a contractat o relatie extraconjugala, cu cea de -a doua parata, care a fost trecuta in fisa locativa a contractului de inchiriere, " sotie nelegitima-tolerata".
       Nu a cunoscut aceasta situatie de fapt, intrucat ei sotii au convietuit pana la desfacerea casatoriei lor prin divort, perioada in care paratul a locuit atat in apartamentul din Buzau cat si in Ploiesti, evacuarea sa din apartamentul din Ploiesti a fost dispusa odata cu divortul, conform sentintei __a Judecatoriei Ploiesti.
       Parata DGC cunostea relatia de casatorie cat si faptul convietuirii cu reclamanta pana la momentul desfacerii casatoriei, fapt rezultat in mod expres din apararile pe care aceasta le-a facut in intampinarea pe care a formulat-o in cauza civila de partaj bunuri comune  nr. _inregistrata la Judecatoria Buzau. Reclamanta considera ca mentiunea din fisa anexa la contractul de inchiriere s-a facut cu scopul vadit de a o prejudicia direct, imprejurare de fapt asupra careia toti paratii, inclusiv RAM Buzau prin reprezentantii sai, s-au pus de acord. Scopul acelei tranzactii frauduloase  era acea de a-i crea posibilitatea  legala paratei de a dobandi prin cumparare cota parte din apartament, mai ales ca anterior s-a creat cadrul legal in vederea instrainarii apartamentului prin aparitia decretului lege nr. 61/17.02.1990. Mentiunea privind includerea in fisa locativa a paratei s-a realizat la 02.01.1990 in perspectiva vanzarii concretizata la data de 02.04.1991 conform contractului nr. _.
       Potrivit prevederilor art. 5 al. 2 din L.  61/1990, locuintele ocupate de chiriasi se pot vinde numai acestora pe baza cererilor adresate direct unitatilor specializate in vanzare locuintelor. Includerea in fisa locativa a paratei DGC, cu acordul celorlalti parati echivala cu o cauza nelicita si implicit cu o tranzactie frauduloasa. Consecinta a fost afectarea drepturilor locative ale reclamantei, dobandite in calitate de sotie a paratului TGI privitor la acest apartament, dar si a dreptului de a cumpara apartamentul sau, drept legal instituit de legea 61/1990, indeplinind calitatea de chirias al spatiului locativ in litigiu, calitate impusa cumparatorului in conditiile art. 5 al. 2 din legea 61/1990. Includerea nelegala a paratei in calitate de sotie nelegitima tolerata nu poate avea efect asupra dobandirii unor drepturi locative, in conditiile in care drepturile locative, potrivit art. 15 din legea 5/1973 se rasfrang asupra titularului contractului de inchiriere si asupra membrilor familiei sale care vor fi prevazuti nominal in contractul de inchiriere. Persoanele tolerate, chiar in conditiile includerii in fisa locativa, nu puteau dobandi drepturi locative datorita limitelor impuse de art. 15 al. 2 din legea nr. 5/1973, care precizeaza in mod expres ca fac parte din familie in intelesul aliniatului precedent sotii si copiii precum si parintii sotilor intretinuti de acestia.
       In spiritul dispozitiilor art. 1 din codul familiei statul ocroteste familia si nu relatiile extraconjugale.
       Reclamanta solicita nulitatea partiala a contractului de vanzare cumparare nr_., determinata de faptul ca toti paratii la data perfectarii acestui contract au convenit cu privire la vanzarea apartamentului si catre parata DGC , in conditiile in care dispozitiile art. 5 al. 2 din legea 61/1990 limitau posibilitatea dobandirii spatiilor locative numai la persoanele care aveau calitatea de chiriasi ai acestora, ori parata nu a avut niciodata calitatea de chiriasa, iar calitatea de persoana tolerata nu i-a conferit si drepturi proprii egale cu ale chiriasului.
       In raport de aceste aspecte, perfectarea contractului de vanzare cumparare _s-a realizat  cu incalcarea prevederilor legale impuse de art. 5 al. 2 care limitau posibilitatea  dobandirii prin cumparare a spatiilor locative numai referitor la cumparatorii care aveau calitatea de chiriasi la data perfectarii contractului de vanzare cumparare. Nulitatea partiala vizeaza numai dobandirea de catre parata a unei cote ideale din contract, cota de in fapt nu a fost mentionata, dobandirea de catre paratul TGI a dreptului de proprietate fiind legala, el avand calitatea de chirias.
       Reclamanta mai solicita si obligarea paratului M.B. sa perfecteze contractul de vanzare cumparare privitor la apartamentul in litigiu si cu reclamanta, membru al familiei paratului. In considerarea calitatii de membru al familiei in sensul prevazut de art. 15 din legea 5/1973 si art. 5 al. 2 din legea 61/1990, reclamanta considera ca este indreptatita prin dreptul dat de legea speciala de a cumpara apartamentul in litigiu alaturi de parat. Acest drept rezulta din lege si in fapt pare a fi fost exercitat de catre parat daca se apreciaza ca actul sau de dispozitie privitor la cumparare indeplinit in timpul casatoriei ca si un act ce are valoarea unui act de conservare a dreptului de cumparare prevazut de lege.
       Reclamanta arata ca intrucat perfectarea contractului autentificat sub nr. ..s-a realizat referitor la un bun comun dobandit in timpul casatoriei, fara consimtamantul sau, avand la baza o cauza nelicita, este lovit de nulitate absoluta.
       Prin contractul autentificat sub nr. _.paratul TGI a vandut cota indiviza de ? desi in contractul initial dobandirea se face in indiviziune, fara indicarea unor cote distincte4 cele de-a doua parate, care la acea data avea calitatea de concubina. Aspectele legate de dobandirea unei parti din apartamentul in litigiu ca bun comun in timpul casatoriei  rezulta din interpretarea prevederilor art. 30 codul familiei, calitatea de bun comun neimpunandu-se  a fi dovedita, fiind prevazuta de lege.
       Paratii TGI si DGC erau in cunostinta de cauza cu privire la statutul civil de casatorit al lui TGI , si in ciuda acestei situatii de fapt, in fata notarului convin asupra statului de necasatorit, situatie de natura sa permita perfectarea contractului de vanzare cumpararea fara consimtamantul reclamantei.
       Fata de prezumtia legala a comunitatii de bunuri instrainarea cotei indivize nu putea fi realizata decat cu acordul reclamantei, in calitate de proprietara a bunului. Aceasta arata ca partajarea bunurilor comune achizitionate cu paratul TGI nu s-a realizat pana in prezent, iar cei doi parati sunt parti in cauza civila nr. _.a Judecatoriei Buzau.
       In drept, reclamanta invoca dispozitiile art. 948 pct. 2 si 4 din codul familiei iar dovada celor mentionate se va face cu inscrisuri si interogatorii.
       La data de 12.06.2009 parata DGC a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea cererii, sub toate capetele de cerere, in principal pe cale de exceptie, ca fiind promovata de o persoana ca nu poate justifica un interes legitim iar in subsidiar pe fond, ca neintemeiata. Parata arata ca pe rolul Judecatorie Buzau se afla in curs de solutionare dosarul nr. _.avand ca obiect partaj bunuri comune si coachizite promovata de paratul TGI impotriva sa. Prin incheierea de admitere in principiu pronuntata in acea cauza s-a retinut ca apartamentul aflat in litigiu nu are regim de bun comun sau coachizit cu fostul sot ci regim de bun propriu al paratei.
       Parata arata ca, desi apartamentul i-a fost repartizat initial fostului sot in urma cu 20 de ani, a facut obiectul unor vanzari cumpararii succesive, incheiate initial in anul 1991 intre sotii parati pe de o parte si RAM Buzau pe de alta parte, si ulterior in anul 1993 intre parata si fostul sot, iar in mod aparent inexplicabil pe reclamanta nu a interesat-o acest bun in tot acest interval de timp.
       Este evident in contextul imprejurarilor expuse ca fastul sot a determinat promovarea prezentei actiuni, fiind de convenienta cu reclamanta, scopul acestora fiind acela de a prejudicia interesele paratei, in acest scop paratul contactand-o pe reclamanta dupa ce a luat cunostinta de incheierea de admitere in principiu pronuntata in dosarul ce partaj.
       Parata arata ca reclamanta, cu rea credinta, afirma ca la data cand i-a fost repartizat apartamentul paratului TGI , respectiv la sfarsitul anului 1989, cat si la momentul incheierii contractelor de vanzare cumpararea a caror nulitate o invoca, convietuia cu acesta din urma, lucru aratat in cuprinsul actiunii. In dovedirea denaturarii in mod interesat a realitatii de catre reclamanta, parata sustine ca reclamanta, in motivarea actiuni de divort a aratat ca s-a casatorit cu paratul  la 17 aprilie 1976 iar neintelegerile au aparut la un an de la incheierea casatoriei, din vina paratului, care o neglija, ii adresa cuvinte vulgare, lipsea de la domiciliu in mod nejustificat, iar in luna decembrie 1989 paratul a parasit domiciliul conjugal pentru a se muta cu o alta femeie. In concluzie, este evident ca atat la momentul inchirierii apartamentului, reclamanta si paratul erau despartiti in fapt. Mai mult, reclamanta face referire la evacuarea paratul din apartamentul din _dispusa prin sentinta de divort, omitand sa precizeze ca aceasta evacuare reprezinta de fapt o atribuire a beneficiului contractului de inchiriere, in beneficiul acesteia, urmare careia a si devenit proprietara exclusiva  a fostului domiciliu comun avut cu paratul.
       Parata arata ca reclamanta a mai sustinut un neadevar si anume ca la data la care prima a fost inclusa in fisa locativa a apartamentului din Buzau ar fi fost casatorita cu primul sot, in realitate prima casatorie a paratei DGC a fost desfacuta prin sentinta civila nr__, in timp ce includerea in fisa locativa a apartamentului din _a avut loc la data de 02.10.1990 iar casatoria cu paratul TGI a intervenit la data de 05.12.1994.
       Parata sustine ca la momentul cand l-a cunoscut pe parat cat si ulterior a stiut ca acesta era divortat iar fosta sotie locuieste la _in apartamentul atribuit acesteia in urma despartirii.
       In privinta motivelor de nulitatea absoluta a fisei locative si a celor doua contracte, parata solicita instantei sa observe ca nu exista temei legal. Conform legislatiei in vigoare la momentul repartizarii apartamentului din Buzau, membrii aceleiasi familii nu puteau detine doua apartamente inchiriate in aceeasi localitate. Paratului i-a fost repartizat apartamentul din _.ca urmare a transferului sau in interes de serviciu, membrii fostei sale familii beneficiind de apartamentul din_.. Reclamanta confunda dreptul locativ conferit de un contract de inchiriere, care presupune un drept de folosinta efectiva, cu un drept pus si simplu, ope legis, sau probabil cu un drept real, fiind evident ca in fisa locativa a apartamentului din _nu puteau fi incluse persoane care nu locuiau acolo si care domiciliau intr-o alta localitate. Conform decretului lege nr. 61/1990 si legii 85/1992 locuintele construite din fondurile statului pot fi cumparate de titularii contractelor de inchiriere cu plata integrala sau in rate a pretului, pe de alta parte, familiile care detineau mai multe locuinte cu chirie puteau cumpara in conditiile legii 61/1990, la alegere, doar una dintre ele (art. 10 din legea 85/1992). Ca atare reclamanta nu ar fi putut beneficia de prevederile legii pentru a cumpara impreuna cu paratul TGI apartamentul din _ decat daca ar fi optat in sensul renuntarii la cumpararea apartamentului din_, lucru care nu s-a intamplat, de vreme de a optat pentru atribuirea beneficiului contractului de inchiriere a acestui din urma apartament, astfel incat nu poate justifica un interes legitim in promovarea prezentei actiuni in nulitate. Mai mult, in conditiile in care paratul TG era transferat in interesul serviciului in Buzau, putea beneficia de un drept locativ asupra unui imobil din aceasta localitate.
       Fata de toate aceste motive expuse parata DGC solicita respingerea actiunii, cu cheltuieli de judecata.
       La data de 12.06.2009 paratul MB prin primar a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii pentru motivele: nu are la baza temei de drept care sa se sprijine, pentru a putea fi admisa; chiar in unul dintre motivele invocate reclamanta sustine faptul ca avea calitate de sotie a paratului TGI, dar din analiza documentelor existente in perioada anilor 1989 dovada aceasta nu exista; in perioada anului 1989 era in vigoare legea nr. 5/1973, cu privire la procedura inchirierii spatiilor cu destinatie de locuinta, si, asa cum reiese din documente, exista acordul de vointa al proprietarului cu privire la atribuirea contractului de inchiriere in beneficiul paratului TGI , fara ca acesta sa fie lovit de vreun viciu, drept pentru care proprietarul l-a cumparat in anul 1991; din inscrisurile pe care le detine nu rezulta ca reclamanta ar fi avut raporturi juridice cu RA Goscom_, actualmente Primaria Municipiului_, in vederea realizarii drepturilor pe care le pretinde prin actiunea formulata fata de care considera ca nu are calitatea procesuala activa ceruta de lege fata de paratul Municipiul _prin primar, drept pentru care actiunea este inadmisibila; nu a existat vointa reclamantei cu privire la includerea sa in fisa locativa al contractului de inchiriere, din documente rezultand faptul ca paratul TGI este acela care prin adresa din data de 2.10.1990 a solicitat includerea in fisa locativa a apartamentului a numitei DG , care avea calitatea de sotie nelegitima la acea data, proprietarul de drept dandu-si acordul pentru intocmirea contractului si datorita faptului ca atat legea 5/1973 cat si legile actuale stabilesc clar ca fiecare persoana poate avea drept locativ si poate ocupa un spatiu in conditiile legii; paratul considera ca nu poate fi admisa actiunea reclamantei cata vreme acordul de vointa al partilor la care se refera actiunea  formulata nu a fost perturbat sau viciat cu privire la perfectarea contractului de inchiriere din perioada anului 1990 si, mai apoi vanzarea catre paratii TGI si DGC a apartamentului in anul 1991; de asemenea, actiunea reclamantei nu poate fi admisa deoarece Primaria Municipiului _ nu are calitate procesuala fata de reclamanta iar aceasta nu are calitate procesuala activa fata de aceasta institutie iar asupra apartamentului in discutie s-au produs vanzari succesive; in conditiile actuale cadrul legal care guverneaza principiile si procedurile inchirierii si/sau vanzarii spatiilor cu destinatie de locuinta construite din fondurile statului sunt prevazute de legea 114/1996 republicata si actualizata, OUG 40/1999 actualizata, decretul lege nr. 61/1990, legea nr. 85/1992, HGR 310/2007, etc., drept pentru care prevederile legii nr. 5/1973 nu mai sunt valabile, aceasta fiind abrogata; celelalte motive invocate de reclamanta nu au relevanta fata de paratul Municipiul .. prin primar. Acesta solicita respingerea actiunii fata de motivele aratate, ca fiind nefondata, netemeinica si nelegala.
       In drept isi intemeiaza intampinarea pe dispozitiile prevazute de art. 118 si urm. C.pr.civ., legea 114/1996 actualizata, HGR 1275/2000, OUG 40/1999, decretul lege 61/1990, legea nr. 85/1992 actualizata si alte dispozitii si probe solicitate de instanta.
       In temeiul art. 242 al. 2 C.pr.civ. solicita judecarea cauzei in lipsa.
       La data de 03.07.2009 reclamanta a completat cererea de chemare in judecata cu un alt motiv de nulitate absoluta, dupa cum urmeaza: conform acestui contract a carui nulitate o solicita prin instrainarea cotei de ? din apartamentul in litigiu in fapt s-a realizat o diminuare a masei bunurilor de impartit realitate intre soti in timpul casatoriei, masa de impartit a carei lichidare nu s-a solicitat nici pana in prezent. 
       In cauza instanta a administrat proba cu inscrisuri fiind depuse la dosar: copie CI seria _nr..( f 6 ), contract de vanzare cumparare nr. _autentificat de Notariatul de stat judetean_, contract de vanzare cumparare cu credit garantat prin ipoteca nr_.autentificat de Notariatul de stat judetean _, contract de inchiriere nr. _.,fisa suprafetei locative, adresa nr. _.eliberata de Directia Sanitara a Judetului _dispozitia nr_.., privind repartitia locuintei, Sentinta civila nr. _..a Judecatoriei Buzau, incheierea de admitere in principiu din 16.02.2009 pronuntata de Judecatoria Buzau, in dosarul nr_.., copie intampinare si cerere reconventionala, documentatia care a stat la baza incheierii contractului de_., contract de imprumut nr_., contract de imprumut nr. _Sentinta civila nr. _.a Judecatoriei Buzau, contract de inchiriere nr_.., contract de vanzare cumparare nr_., , cerere din 2.10.1990.
       Analizand actele dosarului in ceea ce priveste exceptia lipsei de interes a reclamantei  in promovarea actiunii, invocata de parata DGC prin intampinare instanta retine urmatoarele:
       Interesul, ca si conditie de exercitiu a actiunii civile consta in folosul practic urmarit de cel ce promoveaza actiunea. Prin promovarea actiunii, reclamanta tinde la obtinerea unui drept locativ propriu  si ulterior a unui drept de proprietate asupra apartamentului ce a facut obiectul contractul de inchiriere nr. _a carei fisa a suprafetei locative, solicita sa fie anulata, si a contractului de vanzare cumparare _.a carei anulare partiala o cere.  Prin urmare reclamanta justifica un folos practic prin promovarea acestei actiuni. Pentru aceste motive instanta apreciaza exceptia lipsei de interes neintemeiata urmand a fi respinsa.
       In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei fata de paratul Municipiului _ prin primar  si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Municipiului _ prin primar, instanta constata urmatoarele:
        Intr-adevar la data incheierii contractul de inchiriere nr. _.si ulterior la data incheierii vanzare cumparare _..nu au existat raporturi locative   intre reclamanta si RA Goscom _actualmente Municipiul .., prin primar.
       Insa prin prezenta actiune reclamanta tinde chiar la recunoasterea acelor raporturi locative , prin inscrierea sa,  in fisa locativa a apartamentului ce a facut obiectul contractului de inchiriere, motivat de faptul ca avea calitate de sotie a titularului de contract, si  ca art. 15 din Legea 5/1973 enumera si sotul titularului de contract printre persoanele care puteau dobandi drepturi locative alaturi de titularul de contract.
       Astfel, in ipoteza in care s-ar admite acest capat de cerere, s-ar recunoaste reclamantei practic, calitatea de chiriasi, si ar avea si ea  dreptul de a cumpara apartamentul respectiv in conditiile Decretului Lege 61/1990.
       Reclamanta afirmand existenta unui drept locativ propriu cu privire la apartamentul inchiriat sotului ei, precum si un drept la cumpararea acestui apartament, are calitate procesuala activa in cauza.
       In ceea ce priveste calitatea procesuala pasiva a  Municipiul _ prin primar, instanta constata ca Municipiul_ prin primar a preluat  fondul locativ ce a fost administrat de RA Goscom_, care era la acea data intreprinderea specializata  subordonata comitetelor executive ale consiliilor populare care administra locuintele ce faceau parte din fondul locativ de stat. In consecinta are calitate procesuala pasiva in ceea ce priveste capatul de cerere privind anularea fisei locative anexa la contractul de inchiriere, si obligarea sa la incheierea contractului de vanzare cumparare cu privire la acel apartament si cu reclamanta.
       Pentru aceste motive instanta apreciaza ca sunt neintemeiate atat exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei fata de paratul Municipiului _ prin primar, cat  si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Municipiului _.prin primar, urmand a fi respinse.
       Pe fondul cauzei instanta retine urmatoarea situatie de fapt:
       La data de 10.01.1990 paratul TGI a incheiat cu Intreprinderea Judeteana - Gospodarie Comunala si Locativa_, contractul de inchiriere nr. _avand ca obiect inchirierea unei locuinte din fondul locativ de stat, respectiv apartamentul nr. ..situat in_.
         Inchirierea s-a facut in conditiile art. 8 alin. 3 din Legea 5/1973, intrucat TGI fusese transferat in interes de serviciu de la un spital din judetul _. la Spitalul Judetean_., conform dispozitiei de repartitie nr_...
       In fisa locativa a suprafetei locative anexa la contractul de inchiriere nr. _au fost trecuti titularul contractului de inchiriere paratul  TGI , tatal si mama acestui parat, precum si DGC ca sotie nelegitima a paratului TGI.
       In fisa locativa anexa a contractului de inchiriere nu au fost trecuti reclamanta UV , care la data respectiva avea calitatea de sotie a paratul  TGI si fiul acestora AV.
       Din sentinta civila nr. _a Judecatoriei _instanta retine ca UV a fost casatorita cu paratul  TGI in perioada 1976 - 1994, insa se retine in sentinta de divort ca sotii au fost despartiti in fapt din 1989.
       Practic la data incheierii contractului de inchiriere, reclamanta UV , si  paratul  TGI nu locuiau impreuna, reclamanta UV locuia in Ploiesti, fiind si ea titulara unui contract de inchiriere cu privire la o locuinta situata in Ploiesti, str. _..ce facea parte din fondul locativ de stat, respectiv contractul de inchiriere nr_.., beneficiul acestui contract  la desfacerea casatoriei, a fost atribuit reclamantei.  De altfel  reclamanta a  cumparat aceasta  in data de 17.11.1994, dupa divortul de paratul  TGI.
       Este adevarat ca la data incheierii contractul de inchiriere nr. _.de catre de paratul  TGI , reclamanta avea calitatea de sotie a acestuia si cei doi aveau si un fiu.
       Potrivit art. 15 din Legea 5/1974 in baza caruia s-a incheiat contractul de inchiriere, locuinta din fondul locativ de stat se atribuie in folosinta titularului contractului de inchiriere si membrilor familiei sale, care vor fi prevazuti nominal in contractul de inchiriere. Potrivit alin. 2 al acestui articol, fac parte din familie, in intelesul alineatului precedent, sotii si copiii, precum si parintii sotilor, intretinuti de acestia.
       Acest text de lege recunostea o vocatie la dobandirea unor drepturi locative, cu privire la locuinta inchiriata nu numai titularului de contract ci si membrilor familiei sale, printre care sotia si copilul.
       Insa pentru dobandirea dreptului locativ, nu este suficient sa ai numai calitatea de sot sau copil, ci este necesar sa ca sotia sau copilul sa locuiasca efectiv in aceasta locuinta. Ori este cert ca nici  reclamanta si nici fiul ei nu au locuit niciodata in aceasta locuinta, la data incheierii contractului de inchiriere, era despartita in fapt de paratul  TGI si locuia in Ploiesti, unde avea la randul ei inchiriata o locuinta din fondul locativ de stat.
       Conditia privind locuirea efectiva in locuinta pentru a dobandi drepturi proprii locative cu privire la acea locuinta, chiar daca nu este prevazuta in mod expres in Legea 5/1974, rezulta din interpretarea altor texte de lege.
       Astfel in art. 19  din lege se prevedea ca persoanele care se muta definitiv in alta localitate isi pastreaza dreptul de folosinta asupra locuintei pe care o detin, cel mult 6 luni de la data mutarii, fara a o putea subinchiria pe aceasta perioada, iar in art.  20 se prevedea ca in cazul persoanelor care sunt transferate in interes de serviciu in alta localitate, spatiul ocupat de acestea si de membrii familiei cu care se muta devine disponibil la obtinerea altei locuinte in localitatea respectiva.  Din acest din urma text de lege rezulta ca reclamanta fiind titulara unui contract de inchiriere a unei locuinte din fondul locativ de stat nici nu mai putea dobandi vre-un drept locativ asupra altei locuinte din fondul locativ de stat.
       Instanta constata ca parata DGC, desi nu avea calitatea de sotie a paratului TGI la data incheierii contractului de inchiriere,  a locuit efectiv cu paratul  TGI in apartamentul inchiriat, in calitate de sotie nelegitima a acestuia,  si a fost  trecuta in fisa suprafetei locative, cu acordul Intreprinderii Judetene  - Gospodarie Comunala si Locativa_, care avea in administrare aceasta locuinta si cu care s-a incheiat contractul de inchiriere. In aceste conditii parata DGC a dobandit cu privire la apartament un drept locativ propriu. 
       Este adevarat ca art. 15 din Legea 5/1974 prevedea ca  locuinta din fondul locativ de stat se atribuie in folosinta titularului contractului de inchiriere si membrilor familiei sale,  reclamanta nefacand parte dintre membrii de familie ai titularului contractului de inchiriere enumerati in alin. 2 al aceluiasi articol, insa nici un text de lege nu interzicea ca o alta persoana care nu era membru de familie cu titularul contractului de inchiriere, sa locuiasca intr-o astfel de locuinta, si pe cale de consecinta sa dobandeasca un drept locativ propriu cu privire la locuinta, daca aceasta persoana locuia cu acordul titularului de contract, si cu acordul institutie ce avea in administrare locuinta.
       Aceasta concluzie se desprinde si din faptul ca Legea 5/1974 nu interzicea subinchirierea unei astfel de locuinte  ce facea parte din fondul locativ de stat. Daca subinchirierea era permisa cu atat mai mult era permisa dobandirea unor drepturi locative de catre persoane, care chiar daca nu faceau parte dintre membri de familie ai titularului de contract, locuiau efectiv in locuinta cu acordul titularului de contract si cu acordul intreprinderii de stat ce avea in administrare o astfel de locuinta.
       In conditiile in care reclamanta UV nu a dobandit nici un drept locativ asupra apartamentului inchiriat  paratul TGI prin contractul de inchiriere nr_., iar DGC avea un drept locativ propriu cu privire  la acest apartament,  nu se poate dispune anularea fisei suprafetei  locative, anexa la contractul de inchiriere nr. _intrucat aceasta este legal intocmita, cuprinzand persoanele care au locuit efectiv in locuinta inchiriata si au dobandit drepturi locative, motiv pentru care va fi respins acest capat de cerere.
       In ceea ce priveste capatul de cerere privind constatarea nulitatii absolute partiale a contractului  de vanzare cumparare nr_., instanta retine ca prin acest contract  paratii TGI si DGC au cumparat de la RA GOSCOM_,  apartamentul nr. ..situat in Buzau_.inca nu.ce a facut obiectul contractul de inchiriere nr. _
       Potrivit art. 5 alin. 2 din  Decretului Lege nr. 61/1990, locuintele ocupate de chiriasi se puteau  vinde numai acestora, pe baza cererilor adresate direct unitatilor specializate in vanzarea locuintelor.
       Acest contract a fost legal incheia avand in vedere ca la data incheierii contractului paratii TGI si DGC  aveau calitatea de chiriasi, si apartamentul putea fi instrainat doar acestora.
       Asa cum s-a aratat mai sus reclamanta nu a  dobandit nici un drept locativ cu privire la aceasta locuinta, si neavand calitatea de chiriasi nu ar fi putut sa o cumpere. Nu se poate sustine ca prin cumpararea acestei locuinte si de catre parata DGC s-a diminuat comunitatea de bunuri a sotilor TGI si UV, casatoriti la acea data intrucat in aceasta materie nu se aplica dispozitiile codului familiei ci dispozitiile Legii 5/1973 si ale Decretului Lege 61/1990.
       Contractul  de vanzare cumparare nr_., fiind legal incheiat instanta va respinge capatul de cerere privind constatarea nulitatii partiale a acestui contract.
       Fata de aceleasi motive instanta va respinge si capatul de cerere privind obligarea paratului Municipiul _ sa perfecteze contractul de vanzare cumparare privitor la apartamentul in discutie, si cu reclamanta.
       Referitor la capatul de cerere privind constatarea  nulitatii  absolute a contractului autentificat sub nr. _.de Notariatul de Stat Judetean _, instanta constata ca prin acest contract paratul TGI a instrainat paratei  DGC cota sa de ? din acelasi apartament, parata DGC devenind astfel proprietara intregului apartament.
        Reclamanta solicita,  constatarea nulitatii  absolute a acestui contract, intrucat instrainarea cotei de ? din apartament de catre  paratul TGI s-a facut fara consimtamantul reclamantei, aceasta avand calitatea de sotiei a paratului  TGI la acea data.
       Instanta constata ca acest motiv nu  poate atrage nulitatea absoluta a contractului de vanzare cumparare, ci  nulitatea relativa a acestui contract de vanzare cumparare,  in conditiile in care reclamanta ar fi formulat o astfel de actiune in cadrul termenului de prescriptie de 3 ani. Referitor la exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, instanta a respins aceasta exceptie in cauza de fata, tocmai pentru considerentul ca reclamanta a solicitat constatarea nulitatii absolute a acestui contract, actiune imprescriptibila  absolut, si nu nulitatea relativa a contractului respectiv.
       Pentru aceste considerente instanta va respinge si acest capat de cerere.
       Reclamanta fiind in culpa procesuala va suporta, potrivit art. 274 cod procedura civila, cheltuielile de judecata efectuate de catre ea constand in taxa judiciara de timbru, timbru judiciar