Legea 12/2009

S.C. 983/02.11.2009. Contraventia prev. de art.1 lit.e din Legea 12/1990. Prezentarea in instanta a documentelor justificative ale marfii.
Analizind actele si lucrarile dosarului instanta retine urmatoarele:
La data de 09.07.2009 a fost incheiat procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor seria H nr_. prin care s-a retinut in sarcina petentei savirsirea faptei prev. de art. 1 lit.e din Legea 12/1990 republicata. S-a retinut de catre agentii constatatori ca la data de 09.07.2009, in Calimanesti - Jiblea (pct. Monument) a fost oprit auto cu nr. _ apartinind dl. DC, condus de dl.DP. In auto se aflau pepeni verzi, iar pentru aceasta marfa conducatorul auto nu a prezentat niciun document, factura, aviz de insotire a marfii, borderou de achizitie, asa cum reiese si din nota explicativa data de dl. Dinca Petrisor. Marfa a fost cumparata de la producatori individuali din Dabuleni, jud. Dolj, si urma sa fie transportata pentru comercializare in Brasov.
S-a confiscat marfa transportata, in cantitate de 10.520 kg pepeni verzi. Marfa fiind perisabila, s-a procedat la predarea-primirea acesteia prin incredintare directa catre SC CF Rm. Valcea.
A fost aplicata sanctiunea amenzii contraventionale in suma de 10.000 lei, conform art.2 lit.7 din Legea 12/1990 republicata.
Procesul verbal nu a fost semnat de contravenient.
Examinind din oficiu legalitatea procesului verbal contestat, instanta retine ca acesta a fost intocmit cu respectarea conditiilor de forma si fond prevazute de OG 2/2001, neexistind cauze de nulitate absoluta a acestuia.
Petenta nu a invocat cauze de nulitate relativa.
In ce priveste temeinicia procesului verbal, se retine ca, potrivit disp.art.1 lit.e din Legea 12/1990 republicata, constituie contraventie efectuarea de acte sau fapte de comert cu bunuri a caror provenienta nu este dovedita in conditiile legii. Potrivit aceluiasi text normativ, documentele de provenienta vor insoti marfurile, indiferent de locul in care se afla, pe timpul transportului, al depozitarii sau comercializarii, iar prin documente de provenienta se intelege, dupa caz, factura, avizul de insotire a marfii, documente vamale sau orice alte documente stabilite de lege.
In interpretarea acestui text normativ, Curtea Suprema de Justitie a pronuntat in interesul legii decizia nr.I din 18 februarie 2002 prin care a stabilit, cu putere general obligatorie, ca in cazul plingerilor indreptate impotriva actelor de constatare si sanctionare a contraventiilor prevazute de art.1 lit.e din Legea 12/1990, prezentarea ulterioara, in fata instantelor judecatoresti, a actelor prin care se dovedeste provenienta licita a bunurilor ce nu erau insotite, in momentul constatarii contraventiei, de astfel de documente atrage anularea procesului verbal de contraventie, exonerarea contravenientului de la plata amenzii si restituirea marfii confiscate.
Instanta retine ca, desi de la data pronuntarii acestei decizii, Legea 12/1990 a suferit mai multe modificari, fiind republicata, textul art.1 lit.e a ramas nemodificat, astfel ca decizia C.S.J. amintita anterior este aplicabila in totalitate si in prezent.
Petenta a depus la dosar nota de receptie si borderoul de achizitie nr.20/08.07.2009, prin care face dovada provenientei licite a bunurilor transportate (cca. 10.600 kg pepeni), bunuri achizitionate de la producatori individuali autorizati, din com. Dabuleni, jud. Dolj. (f.26, 26b).
Cu toate ca aceste documente nu au insotit marfa pe durata transportului, fata de interpretarea data de C.S.J. textului art.1 lit.e din Legea 12/1990 republicata, instanta urmeaza a dispune anularea procesului verbal si exonerarea petentei de la plata amenzii in suma de 10.000 lei.
Intrucit marfa confiscata, fiind perisabila, nu mai exista in materialitatea ei, instanta urmeaza a obliga intimata la restituirea contravalorii acesteia, in cuantumul ce rezulta din documentele de provenienta, respectiv 5.300 lei, la care urmeaza a se calcula dobinda legala in cuantumul prevazut de art.3 alin.1 din OG 9/2000, pina la achitarea integrala a capitalului. Contraventii. OUG 109/2005. Aplicarea sanctiunii la nivelul maximului prevazut de lege fara indicarea in procesul verbal a circumstantelor agravante.

La data de 06.08.2009 a fost incheiat procesul verbal seria AIR nr_. prin care s-a retinut in sarcina petentei savirsirea faptei prev. de art. 57 ind.2 lit.b din OUG 109/2005, constind in aceea ca, la data mentionata, pe raza localitatii Brezoi, DN7, a transportat marfa conform avizului de insotire a marfii nr_.., furnizor SC DME SRL si cumparator SC SS SA, fara a detine copie conforma a licentei de transport sau a certificatului de transport in cont propriu.
A fost aplicata sanctiunea amenzii contraventionale in suma de 20.000 lei.
Procesul verbal a fost incheiat in lipsa reprezentantului legal al societatii petente, fiind semnat de catre conducatorul auto L. I., in calitate de martor.
Examinind legalitatea procesului verbal, prin prisma cauzelor de nulitate absoluta ce ar putea fi retinute din oficiu, precum si fata de motivele de nulitate invocate de petenta, instanta retine ca acesta a fost incheiat cu respectarea conditiilor de forma prev. de OG 2/2001, neexistind motive de nelegalitate.
In ce priveste incalcarea disp.art.16 alin.7 din OG 2/2001, cu privire la dreptul contravenientului de a formula obiectiuni, instanta retine ca, astfel cum s-a statuat de catre I.C.C.J. prin decizia pronuntata in interesul legii, cu nr.XXII/19.03.2007, sanctiunea ce intervine pentru nerespectarea dispozitiilor legale enuntate este aceea a nulitatii relative. Pentru a interveni insa aceasta sanctiune, petenta trebuie insa sa faca dovada existentei unei vatamari produse prin incalcarea de catre agentul constatator a art.16 alin.7, vatamare care, prin natura ei, nu poate fi inlaturata altfel decit prin anularea actului neregulat intocmit.
In speta petenta nu a aratat in ce consta vatamarea suferita ca urmare a neformularii obiectiunilor conform art.16 alin.7 din OG 2/2001, iar din probele administrate in cauza nu rezulta existenta unei astfel de vatamari de natura a atrage nulitatea relativa a procesului verbal.
In privinta temeiniciei aplicarii sanctiunii, instanta retine ca potrivit art.20 alin.1 din OUG 109/2005, efectuarea transportului rutier public poate fi facuta numai in baza copiei conforme a licentei de transport valabila, emisa de autoritatea competenta.
Potrivit art.28 din acelasi act normativ, transportul rutier public de marfuri este efectuat de catre operatorii de transport numai cu autovehicule la bordul carora exista, pe toata durata transportului, o copie conforma a licentei de transport.
Efectuarea de transporturi publice de marfuri fara a detine copia conforma mentionata anterior constituie contraventie potrivit art.57 ind.2 lit.b din OUG 109/2005, sanctiunea contraventionala fiind aplicabila intreprinderii sau operatorului de transport rutier. (art.57 ind.4).
Subiect activ al contraventiei amintite este asadar operatorul de transport rutier, adica, potrivit art.3 alin.1 pct.29 din OUG 109/2005, orice intreprindere care detine certificat unic de inregistrare, avand ca obiect de activitate activitatea de transport rutier, detinatoare a unei licente de transport si care efectueaza transport rutier public cu vehicule rutiere detinute cu orice titlu.
Imprejurarea ca autovehiculul in cauza apartinea in proprietatea unei alte societati nu prezinta relevanta, intrucit obligatia de a detine copia conforma de transport apartine operatorului de transport care poate fi si o alta persoana decit proprietarul vehiculului.
In speta, din avizul de insotire a marfii (f.5) rezulta ca transportatorul acesteia este chiar petenta, in calitate de operator licentiat de transport, astfel ca obligativitatea detinerii copiei conforme de transport ii revenea in exclusivitate.
Intrucit subiect activ al contraventiei este, asa cum s-a retinut, persoana ce realizeaza in mod efectiv transportul, iar nu proprietarul de drept al autovehiculului, instanta retine ca agentul constatator a sanctionat in mod corect petenta si nu persoana mentionata in certificatul de inmatriculare al vehiculului.
Cu privire la individualizarea sanctiunii insa, se retine ca, la dozarea acesteia trebuie avute in vedere criteriile prevazute de art.21  alin.3 din OG 2/2001, iar potrivit art.16 alin.1, din descrierea faptei savirsite trebuie sa reiasa toate imprejurarile ce pot servi la aprecierea gravitatii faptei si, implicit, la stabilirea cuantumului sanctiunii.
Aplicarea sanctiunii nu trebuie sa fie asadar arbitrara, ci in functie de imprejurarile concrete de savirsire a faptei. Aplicarea unei sanctiuni catre maximul special prevazut de lege trebuie sa-si aiba fundamentul in existenta unor circumstante de natura a imprima faptei savirsite un pericol social pronuntat, iar existenta acestor circumstante trebuie sa fie retinute, potrivit art.16 din OG nr.2/2001, in descrierea faptei.
Din descrierea faptei astfel cum a fost consemnata de agentul constatator nu reies insa nici un fel de circumstante care sa imprime faptei o gravitate sporita, si nici alte motive care sa indice motivul pentru care agentul constatator a aplicat sanctiunea la nivelul maximului special prevazut de lege. Instanta apreciaza astfel ca, in lipsa unor astfel de circumstante agravante, aplicarea unei sanctiuni orientate catre maximul special este nejustificata.
Pe cale de consecinta, instanta fiind investita, potrivit art.34 din OG nr.2/2001, cu verificarea tuturor aspectelor de temeinicie si legalitate a procesului verbal, putind aprecia si asupra sanctiunii, fata de motivele aratate, va admite in parte plingerea petentei si va reduce cuantumul sanctiunii aplicate, de la suma de 20.000 lei la suma de 15.000 lei.