PARTAJ BUNURI COMUNE-LICHIDARE REGIM MATRIMONIAL- PREZUMTIA DE EGALITATE

De regula, in cazul impartelii bunurilor intre soti, opereaza prezumtia ca amandoi au contribuit in mod egal la dobandirea bunurilor, insa, aceasta prezumtie poate fi rasturnata cu ajutorul unor probe convingatoare din care sa rezulte ca aportul unuia din soti a fost mai mare decat al celuilalt.
Conform art. 33 Codul familiei, bunurile comune nu pot fi urmarite de creditorii personali a unuia dintre soti, iar la alin. 2 al aceluiasi articol prevede ca "dupa urmarirea bunurilor proprii ale sotului debitor, creditorul sau personal poate cere impartirea bunurilor comune, insa numai in masura necesara pentru acoperirea creantei sale".
Pentru ca un bun dobandit in timpul casatoriei sa fi bun propriu al unuia dintre soti, trebuie sa fie data una din situatiile de exceptie prevazute de art.31 din Codul familiei iar, apelantul nu a probat  incidenta vreuneia din aceste situatii.
Faptul ca  niciunul dintre fostii soti nu a indicat o contributie egala  nu determina instanta sa retina alte cote de contributie, deoarece  prezumtia de egalitate opereaza in temeiul legii si  daca sotii pretind alte cote de contributie trebuie sa rastoarne aceasta prezumtie.
Nefiind probat de apelant ca are o contributie mai mare decat sotia,  pentru a se stabili cui i se va atribui apartamentul instanta trebuie sa aiba in vedere  celelalte criterii  prevazute de art.673 indice 9 din C.pr.civ. or, tribunalul avand in vedere aceste criterii a constatat ca, in mod legal si temeinic, apartamentul a fost atribuit  paratei P.L.
Asigurarea locuintei copilului minor este o indatorire a parintilor, potrivit art.488 din Codul civil, iar daca parintii, au fost de acord ca, dupa divort, locuinta copilului lor sa fie la locuinta tatalui, aceasta nu echivaleaza cu  dreptul copilului de a locui pana la majorat in aceeasi locuinta in care tatal locuia la data divortului, ci parintele, la care  copilul are locuinta stabilita, are obligatia sa asigure copilului o locuinta  corespunzatoare astfel incat acestuia sa-i fie asigurata dezvoltarea  fizica, mentala spirituala, si sociala in mod armonios.
Legea nu prevede  ca  parintele este obligat sa asigure locuinta copilului intr-un imobil proprietate privata ci aceasta locuinta  poate fi  si o locuinta inchiriata.

 Judecatoria Bistrita - sectia civila, Sentinta civila nr. 9736/2013, pronuntata in dosarul nr. 11230/190/2011

Prin cererea inregistrata la aceasta instanta sub numarul de mai sus, reclamanta R.C.I. S.A. a solicitat, in contradictoriu cu paratii P.L., P.G. si C.B., prin Sucursala B., sa se dispuna iesirea din indiviziune asupra imobilului inscris in CF nr. 50281 C1-U11 B., cu nr. top 7584/b/25, proprietate comuna a sotilor parati; si atribuirea imobilul in cauza debitoarei P.L., cu obligarea acesteia la plata unei sulte compensatorii catre sotul sau P.G., conform expertizei judiciare ce se va efectua in cauza; cu cheltuieli de judecata.
In motivare se arata ca, in baza titlului executoriu, bilet la ordin serie si numar BRDE3AE 0121031, emis la data de 17.12.2008, cu scadenta la data de 16.03.2009, de catre S.C. A.I. S.R.L. si avalizat de catre parata P.L., s-a incuviintat executarea silita impotriva societatii debitoare si a debitoarei avalist. B.E.J. M.M. a demarat procedurile de executare silita, pana la concurenta sumei de 32.975.15 lei (29.870 lei imprumut nerestituit, bilet la ordin si 3.105.15 lei cheltuieli de executare silita). Au fost somati, in acest sens, atat societatea debitoare cat si avalista P.L., conform art. 61 si art. 62 din Legea nr. 58/1934. S-a emis ulterior somatie imobiliara catre debitoarea avalist, in la data de 03.02.2010, in conformitate cu art. 387, 497 al. 2 si art. 500 Cod procedura civila.
Prin Incheierea nr. 6584/2010 a OCPI B.-N., s-a notat somatia imobiliara asupra imobilului situat in loc. B., str. C.M., bl. G7, sc. B. ap. 25, jud. B.-N., compus din 4 camere, bucatarie, camara, hol, 1 toaleta, 1 sas, un balcon, impreuna cu cota indiviza de 19.65/1246 parti din teren si cota indiviza de 7,06/535 parti din partile comune indivize, inscris in CF nr. 50281 C1-U11 B., cu nr. top 7584/b/25 proprietate comuna a celor doi soti parati.
In aceste conditii, imobilul se afla in proprietatea devalmasa a celor doi soti, fiind dobandit in timpul casatoriei. Raportat la art. 493 alin. 1 Cod procedura civila care prevede ca creditorii personali ai unui debitor coproprietar nu vor putea sa urmareasca partea acestuia din imobilul aflat in proprietate comuna, ci va trebui sa ceara mai intai partajul acelui imobil, reclamanta a formulat prezenta actiune civila pentru partajarea imobilului in cauza.
In drept s-au invocat prevederile art. 493 alin. 1 Cod procedura civila si art. 339, 353 Cod civil.
In probatiune s-au anexat inscrisuri (f. 4-8) si s-a solicitat efectuarea unei expertize judiciare care sa precizeze valoarea de piata a imobilului precum si cotele care revin sotilor, precum si acvirarea dosarului executional nr. 499/ 2009.
Legal citata, parata CB, prin Sucursala B., a formulat intampinare prin care a aratat ca reclamanta R.C.I. S.A. - Sucursala B. solicita iesirea din indiviziune asupra imobilului inscris in CF nr. 50281 C-1U11 a localitatii B. cu nr. top 7584/b/25, proprietatea comuna a sotilor parati P.L. si P.G., precum si atribuirea imobilului in cauza sotiei P.L. cu plata sultei catre sot. Motivul promovarii acestei actiuni este recuperarea creantei in cuantum de 32.975,15 lei, in baza titlului executoriu bilet la ordin emis de catre societatea comerciala A.I. S.R.L., in favoarea reclamantei, bilet la ordin avalizat de parata P.L..
Dupa cum se poate vedea din extrasul de carte funciara al imobilului in discutie, acesta este grevat de sarcini - ipoteca de rang I in favoarea CB S.A. - Sucursala CN si de interdictia de instrainare si grevare.
In ceea ce priveste pozitia C.B. S.A., in calitate de creditoare ipotecara, se precizeaza ca paratii P.G. M si P.L. au incheiat cu CB S.A.- Sucursala B. contractul de ipoteca nr. 4888/28.06.2007, autentificat la B.N.P. BE sub nr. 2637/2007, in calitate de garanti ipotecari, prin care s-au obligat sa garanteze creditul in suma de 77.000 lei (Contract de credit nr. RQ07062958069379 din 28.06.2007), acordat paratului P.G.M, cu imobilul situat in B., constand in apartament 4 camere, inscris in C.F. nr. 50281 C-1U11 a localitatii B. cu nr. top 7584/b/25 (provenita prin conversia de pe hartie a CF nr. 5127/25), calitatea de garanti ipotecari avand-o ambii soti - coproprietari.
Dar, ceea ce nu trebuie pierdut din vedere este imprejurarea ca C.B.S.A. are calitatea de creditoare ipotecara, fiind titulara unui drept de ipoteca de rang I. Aceasta inseamna ca indiferent de modalitatea de partajare agreata de reclamanta sau dispusa de catre instanta, C.B. se va indestula cu precadere din imobilul in discutie, conform art. 1746, 1790 Cod civil.
Vazand starea de fapt si de drept mai sus prezentate, in functie de valoarea actuala de circulatie a imobilului, arata parata ca trebuie analizat interesul juridic - folosul practic imediat pentru realizarea partajului, pe care reclamanta R.C.I. SA - Sucursala B. il justifica in cauza.
In probatiune s-au anexat inscrisuri (f. 19-25).
Legal citat, paratul P.G. a formulat intampinare si cerere reconventionala prin care a solicitat sa se dispuna respingerea actiunii ca nefondata si, pe cale de consecinta, sa se dispuna atribuirea apartamentului paratului reclamant reconventional fara sulta compensatorie, avand in vedere sursele proprii la achizitionarea acestuia.
In motivare se arata ca apartamentul situat in B. identificat cu nr. top 7584/b/25 a fost achizitionat in baza contractului autentificat sub nr. 4381/2001 de catre paratul reclamant reconventional P.G. din surse proprii, dupa cum urmeaza: suma de 50.000.000 lei a primit-o de la mama sa LEM, iar suma de 100.000.000 lei contractata prin creditul bancar este restituita sub forma de rate tot de catre mama acestuia in baza partajului de ascendent intocmit de catre mama paratului reclamant reconventional, incheind si un inscris sub semnatura privata in acest sens. Mama paratului reclamant reconventional a dorit ca fiecare dintre cei trei fii ai sai, respectiv paratul reclamant reconventional P.G., PAN si PD, sa aiba o locuinta proprie. Partile nu au incheiat in forma autentica acest partaj deoarece au o relatie foarte buna, bazata pe incredere si respect reciproc, neexistand divergente, aspecte care justifica imposibilitatea morala de a incheia in forma autentica. Rezulta ca imobilul apartament obiect al partajului este bun propriu al paratului reclamant reconventional.
Potrivit art. 340 Cod civil nou, nu sunt bunuri comune ci bunuri proprii ale fiecarui sot bunurile dobandite in schimbul sumelor de bani dobandite ca bun propriu. Sumele de bani dobandite in baza unui partaj de ascendent sunt proprii fiecarui sot care le primeste. Astfel, paratii nu au calitate de soti, casatoria dintre cei doi fiind desfacuta in baza Sentintei de divort nr. 2835/2012, pronuntata in dosarul civil nr. 12798/190/2011 de catre Judecatoria B., iar minorul are locuinta in imobilul sus-mentionat.
In drept s-au invocat prevederile art. 115 Cod procedura civila si art. 343 alin. 2 Cod civil.
In probatiune s-au anexat inscrisuri (f. 40-42) si s-a solicitat admiterea interogatoriul paratei P.L., precum si a probei testimoniale.
Prin scriptul depus la dosarul cauzei la termenul din 01.06.2012, parata C.B. a aratat ca in cauza ce face obiectul dosarului 11230/190/2011 cu termen la 01.06.2012, urmare a solicitarii instantei prin care li se comunica un exemplar din intampinarea si cererea reconventionala depusa la dosar in sedinta publica din data de 20.04.2012 de catre reprezentanta paratului PG, arata ca isi mentine cele aratate in intampinarea depusa la dosarul cauzei pentru primul termen din data de 16.03.2012, reiterand aspectele de fapt si de drept expuse anterior.
La termenul din 21.09.2012, reclamanta a formulat intampinare la cererea reconventionala a paratului P.G., solicitand respingerea cererii reconventionale ca fiind neintemeiata si admiterea cererii introductive, asa cum a fost formulata.
In motivare se arata ca paratul solicita atribuirea apartamentului in cauza, motivat de faptul ca imobilul respectiv este bun propriu si nu este dobandit de soti in timpul casatoriei. Face referire la un act sub semnatura privata intitulat "partaj", prin care arata ca mama sa, LEM a platit ratele apartamentului, in baza unui partaj de ascendent. De asemenea, afirma ca restul banilor necesari pentru achizitionarea apartamentului sunt din surse proprii.
Aceste aparari sunt nefondate, situatia prezentata nefiind reala. Contrar celor mentionate de catre parat, in speta de fata sunt aplicabile prevederile Vechiului Cod Civil si nu celui nou la care face referire. Partajul de ascendent invocat este un act sub semnatura privata. Acesta nu are data certa si, privitor la acest aspect, nu este opozabil tertilor si, deci, nici reclamantei, raportat la prevederile art. 1182 Vechiul cod civil. In consecinta, nu se poate stabili data acestuia si nu ii poate fi opus.
Pe de alta parte, art. 795 Vechiul Cod civil prevede ca partajul de ascendent se poate face, sub sanctiunea nulitatii absolute, numai cu respectarea regulilor de forma prevazute de lege pentru donatii sau testamente. Art. 813 Vechiul Cod civil prevede ca toate donatiile se fac prin act autentic. Coroborand cele doua texte de lege, rezulta ca pentru a fi valabil, partajul de ascendent in cauza trebuia intocmit in forma autentica.
Nu in ultimul rand, reclamanta arata ca paratii au fost casatoriti inca din anul 1991, conform Sentintei civile nr. 2835/2012. Bunurile dobandite in timpul casatoriei sunt bunuri comune, aceasta este prezumtia pe care o instituie Codul civil. E greu de crezut ca paratul, dupa 10 ani de casnicie, contribuie doar el, cu surse proprii, la achizitionarea apartamentului. Oricum, pana la proba contrara si banii sustinuti a fi din surse proprii sunt tot bunuri comune.
Tot in cuprinsul actului de partaj se arata ca mama va achita ratele creditului apartamentului situat la nr. 25. Nu se poate sti daca acest fapt s-a si intamplat. Mai trebuie observat ca apartamentul s-a achizitionat la data de 13.09.2001. Dar mama paratului, la data de 15.02.2001, nu avea cum sa stie ca fiul acesteia isi va achizitiona un apartament exact la numarul 25. Contractul de ipoteca dateaza din data de 28.06.2007, adica dupa 6 ani de la achizitionarea apartamentului. De buna seama ca respectivul credit nu a fost contractat pentru plata apartamentului, ci pentru alte afaceri.
In aceste conditii, apare evident reaua credinta a paratului si a paratei care incearca prin orice mijloace sa evite achitarea datoriilor. Pentru motivele aratate, se impune respingerea actiunii reconventionale.
In drept s-au invocat prevederile art. 795, 813, 1182 din Vechiul Cod civil.
Analizand actele si lucrarile dosarului prin prisma probelor administrate si a temeiurilor juridice aplicabile, instanta a retinut urmatoarele :
In baza titlului executoriu, bilet la ordin serie BRDE3AE nr. 0121031, emis la data de 17.12.2008, de catre S.C. A.I. S.R.L. si avalizat de catre parata P.L., cu scadenta la data de 16.03.2009, s-a incuviintat executarea silita impotriva societatii debitoare si a paratei P.L., in calitate de avalist, in dosarul de executare nr. 499/ex/2009 al B.E.J. M.M.,  pentru recuperarea sumei de 32.975.15 lei (29.870 lei debit restant si 3.105.15 lei cheltuieli de executare silita).  Au fost somati, in acest sens, atat societatea debitoare cat si avalista P.L., conform art. 61 si art. 62 din Legea nr. 58/1934. Ulterior s-a emis somatia imobiliara catre parata PL, in la data de 03.02.2010, in conformitate cu art. 387, 497 al. 2 si art. 500 Cod procedura civila iar prin Incheierea nr. 6584/2010 a OCPI B.-N., s-a notat somatia imobiliara asupra imobilului situat in loc. B., str. C.M., bl. G7, sc. B. ap. 25, jud. B.-N., compus din 4 camere, bucatarie, camara, hol, 1 toaleta, 1 sas, un balcon, impreuna cu cota indiviza de 19.65/1246 parti din teren si cota indiviza de 7,06/535 parti din partile comune indivize, inscris in CF nr. 50281 C1-U11 B., cu nr. top 7584/b/25 proprietate comuna a celor doi parati.
Raportat la art. 493 alin. 1 Cod procedura civila de la 1865 care prevede ca creditorii personali ai unui debitor coproprietar nu vor putea sa urmareasca partea acestuia din imobilul aflat in proprietate comuna, ci va trebui sa ceara mai intai partajul acelui imobil, reclamanta a formulat prezenta actiune civila pentru partajarea imobilului in cauza.
Conform extrasului de carte funciara pentru informare, depus la dosar (fila 7), imobilul apartament situat in B., C.M., nr. G1, sc. B, etaj IV, ap. 25, intabulat in C.F. nr. 50281-C1-U11 a localitatii B., sub nr. top. 7584/b/25 este inscris in cartea funciara pe numele celor doi parati, P.G.M si P.L., in baza contractului de vanzare cumparare nr. 4381/2001 autentificat de notarul public Bria Eugenia, ca bun comun.  In fila C a cartii funciare au fost notate dreptul de ipoteca si interdictia de instrainare in favoarea C.B. S.A..
Paratii P.G.M si PL au fost casatoriti de la data de 21.09.1991 si pana la data de 12.03.2012, cand a fost desfacuta casatoria lor pe baza consimtamantului sotilor, prin sentinta civila nr. 2835/2012 pronuntata de Judecatoria B. (fila 41).
Imobilul descris mai sus (a carui partajare se urmareste in cauza), a fost cumparat de parati la data de 12.09.2001,  in baza contractului de vanzare cumparare nr. 4381/2001 autentificat de notarul public BE (fila 175), pentru un pret de 150.000.000 lei (ROL), din care suma de 50.000.000 lei a fost achitata "din surse proprii" la data incheierii contractului iar suma de 100.000.000 lei a fost achitata dintr-un credit obtinut de parata de la C.B. B. (contractul de imprumut nr. 308/12.09.2001). 
Conform art. 30 Codul Familiei (in vigoare la data dobandirii bunului), "Bunurile dobandite in timpul casatoriei, de oricare dintre soti, sunt, de la data dobandirii lor, bunuri comune ale sotilor. Orice conventie contrara este nula. Calitatea de bun comun nu trebuie sa fie dovedita".
Plecand de la acest text legal, de regula, in cazul impartelii bunurilor intre soti, opereaza prezumtia ca amandoi au contribuit in mod egal la dobandirea bunurilor, insa, aceasta prezumtie poate fi rasturnata cu ajutorul unor probe convingatoare din care sa rezulte ca aportul unuia din soti a fost mai mare decat al celuilalt. Prin cererea reconventionala formulata in cauza paratul P.G.M a invocat faptul ca apartamentul este bunul sau personal, fiind cumparat din banii primiti cu titlu de donatie de la mama sa.  Aceasta sustinere nu poate insa sa fie retinuta in cauza. Actul sub semnatura privata intitulat "partaj" (fila 40), prin care se arata ca mama paratului, LEM, va plati ratele apartamentului, in baza unui partaj de ascendent, nu are data certa si nu este opozabil reclamantei, avand in vedere prevederile art. 1182 Vechiul cod civil.  De altfel, avand in vedere legatura de rudenie dintre semnatarii acestui inscris, exista indoieli cu privire la constituirea inscrisului "pro cauza" (pentru a fi folosit de parat in proces), atata timp cat nu au fost administrate si alte probe cu care sa poata fi coroborat (probe de unde sa rezulte existenta unor astfel de sume in patrimoniul mamei paratului si din care sa rezulte remiterea sumelor). Nici lipsa la interogatoriu a paratei nu poate sa aiba o astfel de valenta, atata timp cat ambii parati au interesul de a scoate imobilul de la executare silita (fapt ce ar afecta dreptul de gaj general al reclamantei).
In concluzie instanta retine ca imobilul a fost cumparat in timpul casatoriei de catre cei doi parati, parata P.L. fiind de altfel titularul contractului de imprumut contractat pentru cumpararea imobilului - ceea ce inseamna ca la data cumpararii apartamentului realiza venituri. Tot astfel, asa cum rezulta din inscrisurile existente la dosar (144 - 158), parata este administratorul S.C ET S.R.L. si a realizat in perioada 2000 - 2012 venituri, din salarii, din profesii liberale si din dividende - nefiind astfel rasturnata prezumtia de comunitate privind  bunul imobilul.    
Pentru aceste motive instanta va respinge ca fiind neintemeiata cererea reconventionala formulata in cauza de paratul PGM, prin care se solicita a se constata calitatea de bun propriu a acestui imobil.    
Conform art. 33 Codul familiei, bunurile comune nu pot fi urmarite de creditorii personali a unuia dintre soti, iar la alin. 2 al aceluiasi articol se prevede ca "dupa urmarirea bunurilor proprii ale sotului debitor, creditorul sau personal poate cere impartirea bunurilor comune, insa numai in masura necesara pentru acoperirea creantei sale".
Fata de existenta acestui impediment la executare (calitatea de bun comun al imobilului urmarit), in vederea valorificarii creantei pe care o detine, este intemeiata cererea reclamantei de sistarea starii de indiviziune dintre parati privind imobilul apartament situat in B., str. C.M., bl. G7, sc. B. ap. 25, jud. B.-N., compus din 4 camere, bucatarie, camara, hol, 1 toaleta, 1 sas, un balcon, impreuna cu cota indiviza de 19.65/1246 parti din teren si cota indiviza de 7,06/535 parti din partile comune indivize, inscris in CF nr. 50281 C1-U11 B., cu nr. top 7584/b/25, respectiv  atribuirea imobilului paratei P.L., cu obligarea acesteia la plata sultei compensatorii catre paratul P.G.M, in cuantum de 50% din valoare. Conform raportului de expertiza tehnica judiciara, efectuat in cauza de expertul PI, imobilul descris mai sus, a fost evaluat la valoarea de piata de 151.300 lei. 
Prin urmare, in acord cu prevederile art. 673 ind. 5 alin. 2 Cod de procedura civila, raportat la art. 36 Codul familiei, instanta va dispune partajarea bunului in modalitatea aratata, cu obligarea paratei P.L. la plata catre paratul PGM a sumei de 75.650 lei cu titlu de sulta compensatorie, corespunzator dreptului lui de proprietate din acest imobil - in cota de 1/2.
In baza dispozitiilor art. 22 din Legea nr. 7/1996, instanta va dispune inscrierea in cartea funciara a dreptului de proprietate exclusiv in favoarea paratei, asupra imobilului descris mai sus inclusiv asupra sarcinilor de care este grevat imobilul, urmand ca reclamanta sa isi valorifice in continuare drepturile  prin mijlocele legale puse la dispozitie.
In temeiul art. 274 Cod de procedura civila, vazand culpa procesuala a paratilor, acestia vor fi obligati sa plateasca reclamantei suma de 1.690 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand taxa judiciara de timbru si onorariu expert.
Impotriva sentintei expuse, in termen, a declarat apel paratul PGM, care a solicitat  schimbarea acesteia in sensul de  a se respinge cererea privind atribuire a apartamentului  intimatei P.L. si a se admite cererea reconventionala asa cum a fost formulata si atribuirea apartamentului apelantului, fara sulta, avand in vedere sursele proprii la achizitionarea acestuia.
Se sustine ca prima instanta, in mod nelegal: a retinut contributia egala a sotior, fara ca acestia sa solicite o contributie egala;  nu a retinut contributia exclusiva a reclamantului la dobandirea apartamentului, apartament care a fost achitat din bani proveniti de la mama lui si ca,  fara nici un temei instanta a retinut ca  inscrisul care consemneaza partajul  intervenit intre mama si copii a fost intocmit pro cauza desi martora semnatara a inscrisului TM a declarat ca a fost de fata, in anul 2001, cand  s-a incheiat intelegerea;  netemeinic a retinut ca mama lui nu avea venituri.
Prin concluziile scrise, depuse  dupa inchiderea dezbaterilor, apelantul a sustinut ca  sentinta este nelegala sub aspectul modalitatii de partajare a apartamentului, prin  atribuirea acestuia  fostei sotii, si  intrucat,  urmare a divortului dintre el si parata P.L., locuinta minorei rezultata din casatoria lor, a fost stabilita la locuinta lui.
Intimata-parata P.L. nu s-a prezenta in instanta si nici nu a formulat aparari in scris.
Intimata reclamanta SC RI A Sucursala B. a formulat intampinare si si-a ales  avocat care s-a prezentat in instanta, solicitand respingerea apelului si mentinerea sentintei atacate(f.20).
In sarcina apelantului a fost stabilita obligatia achitarii taxei judiciare de timbru pentru apel in cuantum de 3.405 lei(f.7) si o diferenta de taxa judiciara de timbru datorata pentru fondul cauzei, de 4.709 lei(f.14), atat rezolutia din 1 martie 2014(f.7)cat si incheierea din 30 aprilie 2014(f.14), prin care s-au stabilit  taxele de timbru,  ramanand definitive, cu privire la diferenta de taxa de timbru datorata pentru fond, prin necontestare si in privinta taxei de timbru datorata pentru apel, ca urmare a respingerii cererii de reexaminare formulata de apelant, prin incheierea din data de 3 aprilie 2014, data  in dosarul  atasat.
Ca urmare a formularii cererii de ajutor public judiciar de catre apelant instanta a admis in parte aceasta cerere si a dispus esalonarea platii taxei judiciare de timbru datorata pentru apel, de 3.405 lei, in14 rate lunare  incepand cu luna iunie 2014, potrivit incheierii din camera de consiliu din data de 21 mai 2014( f.24).
Apelul declarat nu este fondat, sentinta atacata fiind legala si temeinica.