Aplicabilitatea dispozitiilor art. 320 ind. 1 din Codul de procedura penala

La alegerea si individualizarea pedepsei instanta va face mai intai aplicarea dispozitiilor art. 320 ind. 1 din Codul de procedura penala, in situatia in care inculpatului a recunoscut in totalitate fapta pentru care a fost trimis in judecata si a dorit  ca judecata sa aiba loc in baza probelor de la urmarirea penala pe care si le-a insusit si pe care le cunoaste, astfel incat va reduce limitele de pedeapsa prevazute de lege cu o treime. Prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Bals dat in dosarul nr. 953/P/2010 din data de 13.12.2010 a fost trimis in judecata, in stare de libertate, inculpatul M I,  pentru savarsirea infractiuni de conducere pe drumurile  publice a unui  autovehicul de catre o persoana  avand o alcoolemie in sange de peste limita legala, fapta prevazuta si pedepsita de art. 87 alin.1 din OUG. 195/2002.
Prin actul de sesizare al instantei s-a retinut, urmatoarea situatie de fapt:
In data de 12.09.2010, organele de politie au oprit in trafic autovehiculul Dacia Logan cu nr. de inmatriculare XXXXXXXX, condus de numitul M I.
S-a retinut ca in urma testarii conducatorului M I, cu aparatul Alcotest, a rezultat o valoare de 0,70 mg/l alcool pur in aerul expirat, motiv pentru care acesta a fost condus la Spitalul Bals pentru recoltarea probelor biologice in vederea stabilirii alcoolemiei.
S-a mentIat ca in conformitate cu buletinul de analiza toxicologica inculpatul M I, a avut o alcoolemie de 1,45g ‰ alcool pur in sange la prima proba, iar la a doua proba o alcoolemie de 1,30 g ‰.
S-a specificat si faptul ca M I a recunoscut fapta retinuta in sarcina sa.
Situatia de fapt descrisa a fost retinuta pe baza urmatoarelor mijloace de proba: procesul-verbal de constatare (fila nr. 7), buletinul de examinare clinica, cererea de analiza, procesul-verbal de prelevare si buletinul de analiza toxicologica - alcoolemie (filele nr. 11-14), bonul emis de aparatul Alcotest (fila nr. 12), declaratiile martorului MF(filele nr. 8,10), si declaratiile invinuitului (filele nr. 18-20, 23).
Pe rolul JB dosarul a fost inregistrat la data de 15.12.2010.
In baza rolului activ si in vederea aflarii adevarului, in baza art. 287, art. 3 si art. 4 din Codul de procedura penala, instanta a dispus prin rezolutie data la primirea dosarului emiterea unei adrese catre I.P.J. Olt in vederea inaintarii fisei de cazier actualizate a inculpatului, ce a fost depusa la dosarul cauzei la data de 06.01.2011 (fila nr. 11). In baza acelorasi dispozitii legale, instanta a dispus emiterea unei adrese catre Serviciul de Probatiune de pe langa Tribunalul Olt in vederea efectuarii unui referat de evaluare inculpatului, ce a fost depus la dosarul cauzei la data de 12.01.2011 (filele nr. 12-17).
Analizand materialul probator administrat in cauza, in baza art. 63 alin. 2 din Codul de procedura penala, instanta retine urmatoarea situatie de fapt :
In  ziua de 12.09.2010, in jurul orei 04 :22, pe str. Nicolae Balcescu, din Bals, a fost oprit in trafic autovehiculul Dacia Logan cu nr. de inmatriculare XXXXXXXX, condus de numitul M I, fapt ce rezulta din declaratia martorului MFaudiat in cauza care se coroboreaza cu declaratiile inculpatului si cu procesul-verbal de cercetare la fata locului.
Inculpatul a fost testat cu aparatul alcotest Dragner, care a aratat o valoare de 0,70 mg/l alcool pur in aerul expirat conform testului efectuat, fapt ce rezulta de asemenea din declaratia martorului MFcare se coroboreaza cu declaratiile inculpatului si cu procesul-verbal de cercetare la fata locului.
Din aceleasi probe, rezulta si faptul ca inculpatul M I,  a fost  condus la Spitalul  Bals  in vederea recoltarii probelor biologice.
Din buletinul de analiza toxicologica-alcoolemie nr. 1581/1582 din 20.09.2010 emis de IML Olt, rezulta ca la ora 0445 (proba I) inculpatul avea o alcoolemie de 1,45 g‰ iar la ora 0545 (proba a II-a) inculpatul avea o alcoolemie de 1,30 g‰.
Din buletinul de examinare clinica aflat la dosarul de urmarire penala rezulta ca la momentul examinarii, inculpatul avea comportarea ordonata, atentia cocentrata, judecata coerenta, vorbirea buna, proba indice-nas fiind buna iar pastrarea echilibrului la intoarcerea brusca fiind buna.
Instanta mai retine si faptul ca  inculpatul a recunoscut savarsirea faptei retinute in sarcina sa.
In drept, fapta inculpatului M I, care in  ziua de 12.09.2010, in jurul orei 04 :22 a condus autovehiculul  Dacia Logan cu nr. de inmatriculare XXXXXXXX, pe un drum public, sub influenta  bauturilor alcoolice, prezentand o alcoolemie peste limita  legala admisa, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de conducere pe drumurile  publice a unui  autovehicul de catre o persoana care are o imbibatie alcoolica de peste 0,80 g‰ alcool pur in sange, prevazuta si pedepsita de art. 87 alin.1 din OUG. 195/2002, atat sub aspectul laturii obiective cat si sub aspectul laturii subiective.
Sub aspectul laturii obiective, actiunea inculpatului de a conduce pe drumurile publice un  autovehicul in conditiile in care consumase bauturi alcoolice si avea o imbibatie alcoolica de peste 0,80 g‰ alcool pur in sange, constituie elementul material al laturii obiective a infractiunii prevazute si pedepsite de art. 87 alin.1 din OUG. 195/2002.
Urmarea imediata a acestei actiuni a constat in starea de pericol pe care a reprezent-o conducerea pe drumurile publice a unui autovehicol in conditiile unei alcoolemii peste limita legala, iar legatura de cauzalitate dintre elementul material si urmarea imediata rezulta din insasi savarsirea faptei.
Sub aspectul laturii subiective, din analiza materialului probator si coroborarea mijloacelor de proba administrate pe parcursul urmaririi penale si pe parcursul cercetarii judecatoresti cu privire la forma si gradul de vinovatie, instanta retine ca inculpatul a actIat cu vinovatie, fapta fiind savarsita cu intentie directa in conformitate cu art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a din Codul penal, deoarece inculpatul a prevazut rezultatul faptei sale, urmarind producerea acestuia.
La alegerea si individualizarea pedepsei instanta va face mai intai aplicarea dispozitiilor art. 320 ind. 1 din Codul de procedura penala, avand in vedere ca inculpatului a recunoscut in totalitate fapta pentru care a fost trimis in judecata si a dorit  ca judecata sa aiba loc in baza probelor de la urmarirea penala pe care si le-a insusit si pe care le cunoaste, astfel incat va reduce limitele de pedeapsa prevazute de lege cu o treime, pentru fapta prevazuta de art. 87 alin.1 din OUG. 195/2002, limitele de pedeapsa astfel scazute fiind de la 8 luni la 3 ani si 4 luni.
In conformitate cu prevederile art. 72 din Codul penal, la alegerea si individualizarea pedepsei, instanta va avea in vedere: dispozitiile generale ale Codului penal, limitele de pedeapsa fixate in legea speciala (inchisoarea de la 8 luni la 3 ani si 4 luni),  gradul de pericol social al faptei savarsite, persoana inculpatului, imprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala.
La stabilirea gradul de pericol social concret al faptei savarsite, instanta va lua in considerare criteriile stabilite de art. 18 1 alin. 2 din Codul penal, respectiv: modul si mijloacele de savarsire a faptei si scopul urmarit (conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul in urma consumului de bauturi alcoolice, pastrandu-si insa judecata coerenta, atentia concentrata si comportarea ordonata), imprejurarile in care a fost comisa fapta ( pe timp de noapte), urmarea produsa (starea de pericol pe care a reprezent-o conducerea pe drumurile publice a unui autovehicol in conditiile unei alcoolemii cu mult peste limita legala). Instanta arata ca in cauza nu are relevanta faptul ca inculpatul nu a produs vatamarea unei persoane avand in vedere ca infractiunea pentru care a fost trimis in judecata este o infractiune de pericol.
Raportat la aceste criterii, instanta apreciaza ca fapta inculpatului prezinta un grad grad de pericol social mediu.
In ceea ce priveste persoana si conduita inculpatului, instanta va avea in vedere faptul ca din cuprinsul referatului de evaluare intocmit de Serviciul de Probatiune de pe langa Tribunalul Olt, rezulta inculpatul are perspective de reintegrare in societate, avand in vedere mediul sau de viata, atasamentul fata de familie, capacitatea de a intelege aspectele infractIale ale faptei comise, regretul si asumarea responsabilitatii precum si comportamentul prosocial al acestuia.
Instanta retine si faptul ca inculpatul nu are antecedente penale, aspect ce rezulta si din fisa de cazier depusa la dosarul cauzei, precum si faptul ca inculpatul a recunoscut si regretat fapta savarsita si are doi copii minori in intretinere.
Instanta arata si faptul ca scopul pedepsei stabilit de art. 52 din Codul penal este prevenirea savarsirii de noi infractiunii, iar acest scopt se poate realiza nu numai prin aplicarea unei pedepse privative de libertate respectiv inchisoarea intr-un cuantum ridicat ci si prin aplicarea acestei pedepse prin orientarea spre minimul special.
Avand in vedere circumstantele reale si personale ale cauzei si limitele de pedeapsa stabilite de lege, instanta  apreciaza ca in ceea ce priveste cuantumul pedepsei inchisorii se impune condamnarea inculpatului la o pedeapsa in cuantum minim rezultat in urma aplicarii dispozitiilor art. 320 ind. 1 din Codul de procedura penala, respectiv 8 luni inchisoare. Instanta apreciaza ca aplicarea unei astfel de pedepse este de natura sa asigure realizarea scopurilor prevazute de art. 52 din Codul penal, fiind deopotriva un mijloc de constrangere, dar si un mijloc de reeducare eficient.
Instanta va respinge cererea formulata de avocatul inculpatului de a se retine in cauza existenta unor circumstante atentuante facultative prevazute de art. 74 din Codul penal, deoarece apreciaza ca atitudinea inculpatului si conduita acestuia a fost avuta in vedere la individualizarea sanctiunii ce urmeaza a fi aplicata, nefiind de natura a reprezenta circurcumstante atentuante care sa conduca la reducerea pedepsei sub minimul special prevazut de lege sau la aplicarea unei amenzi penale, in contextul celorlalte imprejurari de fapt retinute in cauza (in special nivelul mare al alcoolemiei). Instanta mai arata si faptul ca inculpatul are doi copii minori in intretinere nu poate conduce prin sine la aplicarea circumstantelor atenuate si arata ca inculpatul nu trebuia sa ajunga in situatia de a incalca dispozitiile prevazute de lege mai ales in condintiile responsabilitatii pe care o are ca parinte. Instanta arata si faptul ca a avut in vedere aspectele indicate de aparatorul inculpatului si a aplicat pedeapsa la minimul prevazut de lege.
In ceea ce priveste pedeapsa accesorie, instanta apreciaza ca raportat la natura si gravitatea infractiunii savarsite, imprejurarile cauzei, persoana inculpatului, acesta este nedemn in exercitarea drepturilor prevazute de art. 61 alin. 1 teza a II a si lit. b, fiind justificata indepartarea acestuia de la activitati ce presupun increderea publica ori exercitiul autoritatii.
Avand in vedere faptul ca infractiunea comisa este absolut independenta de aspectele referitoare la exercitarea functiei si profesiei sau legate de exercitarea autoritatii parintesti, instanta apreciaza ca nu se impune interzicerea drepturilor prevazute de art. 64 alin.1 lit.c, d si e.
De asemenea instanta apreciaza ca inculpatul nu este nedemn in exercitarea dreptului de a alege si prin urmare nu va interzice nici dreptul prevazut de art. 64 alin. 1 lit. a teza a I a.
Instanta a avut in vedere in baza art. 414 alin. 3 din Codul de procedura penala, decizia 74 din 5 noiembrie 2007 a Inaltei Curti de Justitie si Casatie date in recurs in interesul legii, care a statuat ca interzicerea drepturilor prevazute de art. 64 lit. a teza I - c nu se va face automat si va fi supusa aprecierii instantei in functie de criteriile prevazute de art. 71 alin. 3 din Codul penal.
Instanta a avut in vedere, de asemenea, in baza art. 20 alin. 2 din Constitutia Romaniei, hotararea pronuntata de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in cauza Sabou si Pircalab conform careia interzicerea drepturilor parintesti constituie o ingerinta in dreptul la respectarea vietii familiale, precum si hotararea pronuntata de Curtea EDO in cauza Hirst c. Marii Britanii conform careia "interzicerea automata a dreptului de a participa la alegeri, aplicabila tuturor detinutilor condamnati la executarea unei pedepse cu inchisoarea, desi urmareste un scop legitim, nu respecta principiul proportIalitatii, reprezentand o incalcare a art. 3 din Protocolul nr. 1 din Conventie".
In ceea ce priveste modalitatea de executare a pedepsei, instanta apreciaza, in contextul probelor administrate, ca scopul educativ si preventiv al pedepsei poate fi atins si fara executarea efectiva a acesteia in regim de detentie, aplicarea pedepsei fiind un avertisment suficient de puternic pentru indreptarea comportamentului social al inculpatului, care poate fi reintegrat social si reeducat si fara izolare in regim de detentie.
Instanta constata ca sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 81 alin. l din Codul penal, respectiv: pedeapsa aplicata inculpatului va fi inchisoarea de 8 luni, inculpatul nu a mai fost anterior condamnat la pedeapsa inchisorii mai mare de 1 an, iar instanta asa cum a aratat apreciaza ca scopul pedepsei poate fi realizat si fara executarea efectiva a acesteia.
Avand in vedere aceste aspecte, instanta urmeaza a dispune suspendarea  conditIata a executarii pedepsei conform art. 81 din Codul penal, pe durata unui termen de incercare compus din durata pedepsei ce va fi aplicata la care in conformitate cu art. 82 Cod penal se adauga un interval de timp de 2 ani, respectiv 2 ani si 8 luni.
Avand in vedere ca pedepsele accesorii sunt alaturate pedepsei principale a inchisorii, constand in interzicerea exercitiului unor drepturi pe durata executarii pedepsei, si ca instanta urmeaza a dispune suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei principale, in baza art. 71 alin. 5 din Codul Penal, instanta va suspenda si executarea pedepselor accesorii.
In baza art. 359 Cod procedura penala instanta va atrage atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83 din Codul penal, ce prevad revocarea suspendarii conditionate in cazul in care in cursul termenului de incercare inculpatul savarseste din nou o infractiune.
In baza art. 191 alin. 1 din Codul de procedura penala obliga inculpatul la plata sumei de 70  lei cheltuieli judiciare avansate de stat. Data publicarii pe site:  09 februarie 2011