Necitarea partilor la efectuarea lucrarii de expertiza, chiar daca este motivata de expert, nu realizeaza proba administrata, ci obliga instanta sa dispuna refacerea acesteia.

Drept procesual civil.
Nulitatea actelor de procedura.

        Necitarea partilor la efectuarea lucrarii de expertiza, chiar daca este motivata de expert, nu realizeaza proba administrata, ci obliga instanta sa dispuna refacerea acesteia.

        Prin sentinta civila nr. 271/31.01.2011 Judecatoria B.V. a respins ca neintemeiata actiunea formulata de reclamanta H.G.S.   in contradictoriu cu paratii Comisia Locala de fond funciar G.  si Comisia Judeteana de fond funciar G. si a obligat reclamanta sa plateasca 1000 RON cheltuieli de judecata fata de Comisia locala.
        Pentru a hotari astfel, instanta de fond  a constatat  ca autoarei reclamantei, C.M., i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafata de 34900 mp situata in G., sat T., judetul G., conform titlului de proprietate nr. 6644/1994 eliberat de CJSDPT G., din care 32100 mp in extravilan T 12, P 100,  si ca, potrivit registrului agricol anterior cooperativizarii, C.M. (autoarea reclamantei) a figurat in registrul agricol la rolul sotului sau cu suprafata de 3,49 ha, din care curti cladiri 10 ari.
        A mai retinut instanta de fond ca prin titlul de proprietate s-a reconstituit suprafata de 34900 mp, din care 32100 mp extravilan, ca suprafata din registrul agricol corespunde cu suprafata reconstituita prin TP nr. 6644/1994 si ca existenta actului de proprietate din anul 1937 nu o indreptateste pe reclamanta sa solicite mai mult teren, si nici actele de la Arhivele Nationale care privesc Recensamantul agricol din anul 1948.
        S-a mai retinut ca la reconstituirea dreptului de proprietate s-a avut in vedere registrul agricol anterior cooperativizarii, respectiv din anii 1959-1962, ca reclamanta nu a putut face dovada continuitatii proprietatii din anii 1937 si 1948 pana in 1962,  ca terenurile revendicate nu mai figureaza in  rolul agricol anterior cooperativizarii, iar alta proba nu conduce la concluzia ca autoarea reclamantei a avut in proprietate la colectivizare o suprafata totala de  5,31 ha.
        Existenta posesiei asupra terenului din anul 1996 si pana in prezent nu echivaleaza cu dreptul de proprietate, reclamanta fiind doar un detentor precar al terenului in suprafata de 2,10 ha pe care il solicita. In realitate acest teren figureaza in actele oficiale ca fiind domeniul public al comunei G. conform Hotararii nr. 2/29.01.2010 a Consiliului Local G. (fila 50-61). Astfel la punctul 77 este evidentiata suprafata de 3,5 ha teren neproductiv si partial cu arboret.
        In raportul de expertiza intocmit de domnul expert P.C. este evidentiata in planul de situatie (fila 71) atat proprietatea reclamantei din P 100, cat si proprietatea primariei Gradinari din parcela 158, unde se afla o suprafata de 1,13 ha o balta, inconjurata la E si V de proprietatea reclamantei. In concluziile raportului de expertiza se arata ca P 100, T 12 se compune din doua corpuri, un corp A delimitat de punctele 1-26 in suprafata de 2,20 ha si un corp B delimitat de punctele 27-34 in suprafata de 0,75 ha. Terenul cu nr. cadastral 158 (teren mlastinos) are categoria de folosinta balta inca din planul cadastral din 1976 al comunei Gradinari.
        A mai retinut instanta de fond ca temeiul de drept invocat de reclamanta, respectiv art. 6 alin. 2 indice 2 si art. 7 din Legea 247/2005 care se refera la corectarea in favoarea fostilor proprietari a diferentelor de terenuri se realizeaza la data punerii in posesie, iar autoarea reclamantei a fost pusa in posesie in anul 1991. Pe de alta parte, diferenta de teren solicitata este foarte mare, ceea ce necesita o analiza atenta a destinatiei acesteia. Fiind vorba de o proprietate care face parte din domeniul public al Primariei, aceasta urmeaza un regim special in sensul ca nu poate forma obiectul reconstituirii in baza Legii 18/1991.
        Impotriva sentintei civile nr. 271/31.01.2011  a declarat recurs motivat si in termenul legal  reclamanta H.G.S., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, din urmatoarele motive:
        Art. 304 pct. 7 C. pr. civ. - cand hotararea atacata nu cuprinde motivele pe care se sprijina sau cand cuprinde motive contradictorii ori straine de natura pricinii.
        Art. 304 pct. 8 C. pr. civ. - cand instanta, interpretand gresit actul juridic dedus judecatii, a schimbat natura ori intelesul lamurit si vadit neindoielnic al acestuia;
        Art. 304 pct. 9 C. pr. civ. - cand hotararea pronuntata este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii;
        Art. 304 indice 1 C. pr. civ. - recursul declarat impotriva unei hotarari, care, potrivit legii, nu poate fi atacata cu apel nu este limitat la motivele de casare prevazute de art. 304, instanta putand sa examineze cauza sub toate aspectele.
        In fapt, recurenta arata ca prin sentinta recurata i-a fost respinsa actiunea avand ca obiect obligarea paratelor sa-i emita un titlu de proprietate suplimentar pentru suprafata de teren de 2,10 ha (21.000 mp) detinuta de reclamanta in fapt, identificata ca facand parte din tarla 12, parcela 100, avand in vedere ca deja exista emis pe numele C.M., autoarea recurentei, titlul de proprietate nr. 6644/26.01.1994 in conditiile Legii nr. 18/1991, pentru suprafata de 3,21 ha (32.100 ha), situata, de asemenea, in tarla 12, parcela 100. Punerea in posesie a autoarei s-a facut pe vechiul amplasament pe care il detinea inainte de cooperativizare, prin respectarea liniilor de hotar existente in anul 1962 (marcate prin "borne" care mai exista si astazi) si prin recunoasterea reciproca a limitelor proprietatii de catre vecini. Terenul astfel delimitat, s-a aflat in posesia mamei recurentei, iar in prezent se afla in posesia acesteia. In urma unor masuratori efectuate, a constatat ca suprafata de 3,21 ha inscrisa in titlul de proprietate nu corespunde cu suprafata reala detinuta de subsemnata, rezultand ca tarlaua 12 parcela 100 nu are 3,21 ha (32.100 mp) ci 5,31 ha (53.100 mp), in plus cu 2,10 ha (21.000 mp). In urma acestor constatari, cu adresa nr. 1022/13.02.2007 s-a adresat Primariei G. sa-i rectifice titlul de proprietate in sensul ca tarlaua 12 parcela 100 are suprafata de 5,31 ha si nu 3,21 ha cum este inscris in titlu, insa nu a primit niciun raspuns.
        In dovedirea cererii de chemare in judecata a depus inscrisuri: schite ale terenului cu suprafata reala, extras emis de Arhivele Nationale cu proprietatile si exploatatiile agricole in anul 1948, din care rezulta ca bunicii recurentei, C.D. si C.D., detineau in vatra satului T. suprafata totala de 8 ha si 7500 m.p., precum si actul de vanzare-cumparare pe numele C.D. transcris de Tribunalul I. Sectia Notariat prin procesul-verbal nr. 1705 din 21 ianuarie 1927, pentru suprafata de aproximativ 9 ha. Toate aceste acte dovedesc ca bunicii sai, C., detineau pe raza comunei T. aproximativ 9 ha de teren, amplasate intr-un singur loc si astfel solicitarea sa este indreptatita, diferenta de 2,10 ha apartinand sale,  iar in prezent este in posesia sa. Pentru aceasta suprafata de teren pe care bunicii recurentei au avut-o in proprietate le-a fost reconstituit in fapt, mostenitorilor, dreptul de proprietate, pe vechiul amplasament, si a facut obiectul a doua titluri de proprietate:
        - nr. 6649/26.01.1994, prin care numitilor  H.G., C.E., B.M. li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra a 3 ha (30.000 mp);
        - nr. 6644/26.01.1994, prin care autoarei C.M. i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafetei de 3 ha si 4900 mp, situate astfel: in extravilan - tarla 12, parcela 100 - in suprafata de 32.100; in intravilan - tarla 66 - parcela 476 - in suprafata de 2.800 mp.; asa cum a mentionat, aceasta tarla 12, parcela 100, are in realitate 5,31 ha (53.100 mp) si nu 3,21 ha (32.100 mp) cum este inscrisa in titlu.
         Mai arata recurenta ca intr-un prim ciclu procesual a fost administrata proba cu martori, care au declarat ca detine aceasta suprafata de teren si ca nu incalca dreptul de proprietate al vecinilor, ca terenul a apartinut inainte de cooperativizare familiei sale si ca dreptul de proprietate a fost reconstituit pe vechiul amplasament. A fost intocmit un raport de expertiza topografica prin care expertul in concluzii retine ca tarlaua 12,  parcela 100 situata in extravilanul satului T., comuna G., detinuta si lucrata de recurenta are suprafata de 5,31 ha (53.100 mp) si nu 3,21 ha (32.100 mp) cum este inscrisa in titlul de proprietate nr. 6644/26.01.1994, emis pe numele C.M.. Prin sentinta civila nr. 4456/17.12.2008 Judecatoria B.V. i-a admis actiunea, dispunand reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafata de 2,10 ha teren aflat in extravilanul satului T., comuna G., judetul G., in tarlaua 12, parcela 100, obligand paratele sa-i intocmeasca documentatia pentru punerea in posesie si eliberarea titlului de proprietate.
        Prin decizia civila nr. 797/18.12.2009 Tribunalul Giurgiu a admis recursul paratelor si a casat sentinta recurata, trimitand cauza spre rejudecare la prima instanta, pentru completarea probatoriului in cauza, in sensul ca expertul sa raspunda la obiectiunile formulate de catre parata Comisia Locala de Fond Funciar G. cu privire la includerea vreunei suprafete de teren in proprietatea publica si al incalcarii dreptului de proprietate al altor parti, completarea probatoriului administrat in cauza cu orice mijloc de proba care sa conduca la aflarea adevarului, precum si pentru depunerea procesului-verbal de punere in posesie care a stat la baza emiterii TP nr. 6644/26/01/1994.
        In al doilea ciclu procesual,  dupa casarea cu trimitere, instanta de fond a  administrat  proba cu inscrisuri, in cadrul careia parata Comisia Locala de Fond Funciar G. a depus copia procesului-verbal de punere in posesie si copie de pe registrul agricol, iar pro cauza, intrucat l-a depus abia in termenul din 22.11.2010 (dupa efectuarea celei de-a doua expertiza si la mai mult de trei ani de cand cauza se afla pe rolul instantelor), un inventar al bunurilor ce apartin domeniului public al comunei G., insusit de Consiliul Local prin Hotararea nr. 2/ 29.01.2010, la trei ani de la declansarea procesului, din care insa nu rezulta ca in tarlaua 12, parcela 100, ar exista vreo portiune de teren domeniul public al primariei, cu destinatia balta inconjurata de arboret, sau ca vreun teren proprietate publica sau privata al primariei se invecineaza cu terenul in litigiu, Mai mult, nici in titlul de proprietate care face obiectul litigiului si nici in procesul-verbal de punere in posesie pe baza caruia s-a emis acest titlu, nu are mentionat la vecinatati, domeniul public sau privat al primariei. Recurenta a depus copie de pe actul de vanzare-cumparare transcris prin procesul-verbal 1705/2.01.1927 din care rezulta ca autorii sai, familia C., au avut in proprietate aproximativ 9 ha teren, amplasamentul acestora, precum si vecinatatile, care a fost cooperativizat, si pe care s-a reconstituit in fapt dreptul de proprietate pe vechiul amplasament, odata cu aparitia legilor fondului funciar.
        Desi in fapt, recurenta este in posesia intregii suprafete avuta in proprietate de catre autorii mei, in procesul-verbal de punere in posesie si in titlul de proprietate a fost trecuta doar suprafata care fusese inscrisa in registrul agricol si care nu corespundea cu suprafata reala cooperativizata, intrucat la cooperativizare s-au inscris in registrul agricol doar terenurile proprii pentru agricultura, nu si terenurile neproductive (arboret, pasuni, vii, teren mlastinos, etc.). Mai mult, comisia constituita la nivelul localitatii T., cu atributii de punere in posesie, a procedat la reconstituirea drepturilor de proprietate pe vechile amplasamente, fara insa a face o masuratoare exacta a suprafetelor. S-a dispus efectuarea unei expertize, care a avut ca obiective propuse de catre Comisia Locala de Fond Funciar G., identificarea suprafetei de teren inscrisa in titlul de proprietate nr. 6644/26.01.1994 din tarlaua 12 parcela 100; masurarea suprafetei de teren, stabilirea vecinatatilor si intocmirea schitei terenului; identificarea suprafetei de teren apartinand domeniului public al comunei gradinari aflat in vecinatatea terenului apartinand subsemnatei; intocmirea unei schite de ansamblu. La acest obiectiv expertul sustine, cu de la sine putere, ca parcela 100 are o particularitate, adica este compusa din parcela 100A si 100B, fara insa a si argumenta in baza a ce documente, o singura parcela existenta se transforma dintr-o data in doua parcele. De asemenea, nu explica de ce masurarea parcelei 100 se face de la o distanta de 107,5 m de la limita intravilanului, cand in planul de amplasament si delimitare a corpului de proprietate al parcelei 101, distanta de la limita intravilanului la parcela 100 este de 134,42 m. Mai mult masurarea parcelei 100 trebuia facuta incepand de la coordonatele de pe partea vestica a parcelei 101 cuprinsa in planul de amplasament si delimitare al acesteia, emis de primarie in data de 23.05.2007, purtand numarul cadastral nr. 213, proprietatea fiind intabulata la Biroul de Carte Funciara de pe langa judecatorie. Raspunzand la cel de-al doilea obiectiv, expertul, tot pentru a fi pe placul primarului, neaga pur si simplu ca in zona de sud parcela se invecineaza cu drumul comunal, fara insa a si sustine cu vreun document. Cand insa trebuie sa raspunda la cel de-al treilea obiectiv cu privire suprafata ce ar apartine domeniului public al comunei, expertul o identifica numai pe baza sustinerilor reprezentantilor primariei, la 20 de ani dupa ce autoarea recurentei si aceasta din urma au fost improprietarite. Mai mult, pentru a da castig de cauza tot reprezentantilor primariei, afirma ca aproximativ un hectar din teren este mlastinos, afirmatie total falsa. Dupa ploi abundente in partea de nord a parcelei 100, terenul fiind mai jos, se poate forma o suprafata de apa de 20-30 mp, care insa dispare prin evaporare. Mergand mai departe, expertul descopera in mijlocul parcelei 100 (devenita asa cum a mentionat parcela 100A si 100B) o a treia parcela, cu numar cadastral 158, delimitata prin punctele 2-15,30-34,27-2, ce ar figura intr-un plan cadastral din anul 1976 ca HB, adica balta. Se  intreaba recurenta de ce aceasta balta nu a fost identificata si in titlul sau de proprietate, sau cu ocazia intocmirii procesului verbal de punere in posesie pe vechiul amplasament, in anul 1991.
        Mai sustine expertul ca masuratorile s-au facut cu statia PENTAX V323N, dar daca asa ar fi fost, perimetrul parcelei 100 si al asa-zisei parcele 158 din mijlocul acesteia, ar fi trebuit sa fie definit prin coordonata GPS care sa defineasca exact parcela si sa poata fi utilizate pentru o eventuala intabulare, insa in schita depusa de expert sunt insiruite numai niste numere care delimiteaza conturul si nici o coordonata GPS. Mai mult, nici schita de ansamblu nu cuprinde nici o coordonata GPS. In fata instantei de fond recurenta a aratat toate aceste neajunsuri ale expertizei si a formulat obiectiuni, insa expertul mai intocmeste o completare la raport in care sustine ca nu era necesara prezenta partilor la intocmirea raportului de expertiza. Vazand atata lipsa de dentologie si rea vointa a expertului, materializate prin raportului de expertiza intocmit, a solicitat argumentat o expertiza contrarie, insa instanta de fond, desi trebuia sa aiba rol activ, respinge proba, considerand ca expertul a raspuns. Mai mult, recurenta a solicitat, in continuarea probatoriului, avand in vedere neconcordantele grosolane, audierea unor martori vecini, dar care nu apar mentionati in raportul de expertiza, insa si aceasta proba i-a fost respinsa. In realitate, arata recurenta, expertiza s-a facut in mod intentionat in lipsa sa, masuratorile s-au efectuat la indicatia primarului si fara sa aiba macar la baza Hotararea nr. 2/29.01.2010 a comunei G., fabricata abia in anul 2010, in care, asa cum a mentionat, nu se poate identifica nici o suprafata de teren cu destinatia balta sau lastaris, sau orice altceva, in vecinatatea terenului proprietatea recurentei. Mai mult, parcela 158 are o forma atat de ciudata, urmarind, chipurile, conturul unui lastaris (desi este identificata ca fiind balta) exceptand regula celorlalte parcele care au o forma regulata, si asta numai si numai pentru a raspunde scopului primariei, de a-i fura din terenul proprietatea sa, chiar daca nu prezinta nici un document anterior inceperii procesului care sa ateste ca ar exista vreo suprafata de teren domeniu public in vecinatatea terenului proprietatea subsemnatei, chiar daca nu ni se prezinta nici un plan parcelar anterior anului 2007, chiar daca vecinatatile reale pe latura sudica si vestica ale terenului sunt cu totul altele, existand 7-8 titluri de proprietate apartinand unor proprietari care sunt vecinii mei. Terenul identificat in planul de situatie intocmit de expert, in suprafata de 2,95 ha, nu corespunde cu cel din titlu de 3,21 ha. Ca raspuns la obiectiuni, sustine ca nu exista suprapuneri de teren, cand in realitate terenul din parcela 100 se suprapune cu terenul proprietatea recurentei  din parcela 101, intabulat deja.
         Considera recurenta ca aceste dovezi demonstreaza ca identificarea, delimitarea si amplasarea terenului in litigiu este total neconforma cu realitatea, astfel ca se impunea ca raportul de expertiza sa fie refacut, in conditiile impuse de lege, in prezenta sa, astfel ca expertul sa fie informat de catre ambele parti aflate in litigiu cu privire la identificarea, delimitarea si amplasarea terenului si sa tina cont de datele existente in teren, de vecinatatile reale, nu sa scoata, cu de la sine putere, alte vecinatati decat cele care sunt in realitate. In fapt, expertul, din cauza lipsei deontologiei profesionale, i-a stirbit dreptul de proprietate, delimitand latura sudica a proprietatii sale nu pe hotarul real, mentionand, cu de la sine putere, alti vecini decat cei reali si inscrisi in titlul de proprietate, si aceasta numai in scopul de a da aparenta legala ca acolo exista o suprafata de teren ce ar apartine Primariei G.
        Comisia Locala de Fond Funciar G. a sustinut ca reclamanta este in afara oricaror termene de a cere reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului, insa solicita a se constata ca recurenta nu avea cum sa formuleze o noua cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, avand in vedere ca acest teren deja este in posesia sa, ci a solicitat doar corectarea suprafetei inscrisa in titlu cu suprafata reala detinuta. Din probele administrate, martori, prima expertiza, inscrisuri, rezulta fara putinta de tagada ca este in posesia terenului, posesie ce a avut-o si autoarea sa, iar terenul a fost proprietatea bunicilor mei,  reconstituirea dreptului de proprietate facandu-se in anul 1991 pe vechiul amplasament, neincalcand dreptul de proprietate al nici unui vecin. Avand in vedere aceasta situatie de fapt, reclamanta si-a intemeiat cererea pe dispozitiile art. 6 alin. 2 indice 2 si ale art. 7 din Legea 1/2000.
        Instanta de fond isi insuseste toate neadevarurile scrise de expert, fara macar sa-si puna intrebarea cum de parcela 100 (se transforma in doua parcele, iar cu privire la terenul cu numarul cadastral 158 (teren mlastinos) instanta sustine ca are categoria de balta inca din planul cadastral din 1976 al comunei G., plan care nu a fost depus ca proba in cauza.
        Un alt argument in respingerea actiunii este acela ca suprafata de 2,10 ha este o suprafata prea mare, ceea ce necesita o analiza atenta a destinatiei acesteia. Pornind de la aceasta constatare, instanta ajunge la concluzia ca este vorba de o proprietate ce face parte din domeniul public al primariei si urmeaza un regim special in sensul ca nu poate forma obiectul reconstituirii in baza Legii 18/1991. Instanta nu motiveaza in baza carui document a ajuns la concluzia ca proprietatea autorilor recurentei, demonstrata prin acte de proprietate si martori, devine parte din domeniul public al primariei si de ce a considerat ca articolul 6 alin.2 indice 2 si art. 7 din Legea 247/2005  nu este aplicabil, pe motiv ca suprafata ce trebuie sa fie corectata este prea mare. Nici unul din cele doua articole si niciunde in legile fondului funciar nu se prevede ca o asemenea corectare se face doar pana la o anumita limita si ca se realizeaza la data punerii in posesie. Aceasta sustinere este ilogica, este un nonsens. Prevederile legale sunt clare si niciunde nu se prevede, nici momentul cand se poate solicita si face corectarea suprafetelor si nici in ce limite.
        Pentru toate aceste motive, recurenta solicita  casarea sentintei recurate, iar pe fond, admiterea actiunii reclamantei in sensul corectarii in favoarea acesteia a diferentei de 2,10 ha, rezultata dintre suprafata inscrisa in titlul de proprietate de 3,21 ha si suprafata detinuta in fapt de 5,31 ha, identificata ca fiind tarla 12 parcela 100, precum si  obligarea paratelor la plata cheltuielilor de judecata.
        Prin intampinare intimata Comisia locala de fond funciar G. a solicitat respingerea recursului ca neintemeiat aratand ca reclamanta/autorii sai nu au formulat cerere pentru o alta suprafata de teren decat aceea pentru care le-a fost reconstituit deja acest drept prin doua titluri de proprietate, ultimul  termen limitativ, de decadere, pentru depunerea cererii a fost cel instituit de Legea nr.247/2005 respectiv noiembrie 2005,  reclamanta formuland  posibila cerere  in martie 2007, ca sursele doveditoare a suprafetelor de teren detinute sunt conform art. 11 din Legea nr. 18/1991 actele de proprietate, carte funciara, cadastru, cereri de inscriere, registru agricol, iar autoarea reclamantei este inscrisa in registrul agricol doar cu suprafata pentru care au fost eliberate titluri de proprietate, mama reclamantei a decedat in nov. 1996  si nu a contestat nimic - ea ca si titulara a formulat cerere in 1991 pentru suprafata de teren despre care avea cunostinta ca are dreptul, cu cat s-a inscris in CAP si cu cat este inscrisa in registrul agricol, reclamanta nu a urmat aceasta procedura prealabila impusa de  norme imperative ale legilor fondului funciar (cerere reconstituire, contestatie la comisia judeteana, plangere la instanta), nici chiar in situatia solicitarii facute in anul 2007, recurenta nu este indreptatita Ia reconstituirea dreptului de proprietate pentru nicio alta suprafata de teren in afara aceleia deja primite, fiind numai o incercare cu rea-credinta de a obtine un drept de proprietate necuvenit, aratand in mod mincinos ca a lucrat si aceasta suprafata de teren de 2,1 ha, ba in plus, intrucat acolo este zona mlastinoasa, fosta balta, cu teren neproductiv. Si chiar asa fiind, faptul ca timp de cativa ani s-a folosit abuziv de terenul ce apartinea domeniului public, nu ofera posibilitatea constituirii unui drept in temeiul prescriptiei achizitive sau ceva asemanator, fiind vorba despre teren domeniu public. Recurenta declara ca a descoperit dupa 20 de ani ca munceste o suprafata de 5 ha, desi are in act numai 3 ha si crede ca astfel devine proprietar. Realitatea este ca detine impreuna cu alti mostenitori o suprafata totala de 6,1 ha teren conform celor doua titluri de proprietate, iar suprafata pretinsa ca o munceste in plus nu poate fi dovedita nici faptic intrucat terenul este neproductiv, cu vegetatie forestiera, astfel cum apare in planurile parcelare/cadastrale ale localitatii, pe ortofotoplan si in raportul de expertiza intocmit in cauza, precum si in lista bunurilor ce apartin domeniului public al localitatii.
        Recurenta a administrat proba cu inscrisuri referitoare la dobandirea prin licitatie a unei constructii de la comisia de lichidare a fostului CAP G.
        Intimata Comisia Judeteana de fond funciar Giurgiu nu s-a prezentat si nu a formulat intampinare.
        Examinand recursul, apararile intimatei si probele cauzei tribunalul  constata intemeiat recursul in limita si pentru urmatoarele considerente:
         Prin decizia civila nr. 797/18.12.2009 irevocabila, pronuntata in primul ciclu procesual de Tribunalul Giurgiu s-a casat sentinta instantei de fond si s-a dispus trimiterea cauzei pentru rejudecare, in vederea completarii raportului de expertiza topografica prin raspunsul la obiectiuni, urmand ca in rezolvarea acestora si a obiectivelor initiale, expertul sa se raporteze la titlul de proprietate emis autoarei reclamantei, sa verifice aspectele referitoare la includerea vreunei de suprafete de teren din litigiu in domeniul public.
         Dupa casarea cu trimitere instanta de fond a incuviintat paratei Comisia locala de fond funciar G.  proba cu o noua expertiza judiciara topografica, raportul de expertiza fiind depus  inaintea termenului de judecata din 25.10.2010,  cand, la cererea partilor, s-a amanat cauza pentru a se lua cunostinta de continutul acestuia. S-au formulat de catre reclamanta obiectiuni la raportul de expertiza, consemnate in incheierea de sedinta din 22.11.2010,  aceasta aratand ca expertiza s-a efectuat in lipsa partilor, ca expertul nu a raspuns  la nicunul dintre obiective, ca exista suprapuneri de teren intre parcela 100 si parcela 101, ca schita expertului nu seamana cu planul parcelar si nu este avizata de OCPI Giurgiu, solicitand refacerea lucrarii in intregime si incuviintarea unui expert parte. Instanta a admis partial obiectiunile in sensul ca a dispus completarea raportului de expertiza, in sensul de a se indica vecinatatile pe schita intocmita, de a indica dimensiunile laturilor din schita, de a stabili daca exista suprapuneri de teren si a de a delimita balta.
         Completarea raportului de expertiza a fost depusa la dosar la data de 6.01.2011, mentionandu-se in cuprinsul sau ca partile au fost convocate la expertiza initiala pentru data de 18.10.2010, cand au fost prezente reclamanta si reprezentantii comisiei locale,  dar ca masuratorile la fata locului nu au putut fi efectuate din cauza conditiilor meteo (ploaie), expertul comunicand partilor ca va reveni cand va fi vremea favorabila, dar ca, deoarece nu stia cand va fi o astfel de vreme, nu a mai convocat partile la masuratorile efectuate de expert la data de 21.10.2010. a mentionat expertul ca nu era strict necesara prezenta partilor, deoarece terenul era clar delimitat in teren si nu se punea problema masurarii din eroare a altor terenuri. In plus statia totala cu care s-au efectuat masuratorile topografice a inregistrat in memorie datele, rezultatele masuratorii fiind cunoscute dupa raportarea acestora in calculator, practic partile neputand sa vada nimic concret in operatiunea de masurare la fata locului.
          In sedinta din 10.01.2011 aparatorul reclamantei a invocat nulitatea raportului de expertiza pentru neconvocarea partilor conform art. 208 Cod procedura civila. Instanta a respins aceasta obiectiune, retinand ca expertul a motivate cauza necitarii, iar partile au fost prezente la data de 18.10.2010.
         In sedinta publica din 24.01.2011 reclamanta a formulat obiectiuni si la completarea raportului de expertiza, aratand ca expertul indica ca vecin in schita comisia locala, ca nu s-au stabilit corect suprapunerile de teren  si ca solicita o contraexpertiza si proba cu martori. Instanta a respins obiectiunile si proba testimoniala, ramanand in pronuntare, motivand  solutia  de respingere a actiunii si pe constarile in teren ale raportului de expertiza topografica.
         In raport de cele rezultate din actele dosarului tribunalul constata ca  partile au fost convocate doar pentru data de 18.10.2010, desi masuratorile la fata locului au fost efectuate  la data de 21.10.2010, cand partile nu au fost convocate si nici prezente. Tribunalul apreciaza ca expertiza trebuia efectuata in conditiile prevazute de art. 208 alin. 1 Cod procedura civila care stabilesc ca lucrarea la fata locului "nu poate fi facuta decat dupa citarea partilor prin carte postala recomandata , cu dovada de primire". In speta, convocarea partilor in vederea efectuarii fazei de teren a expertizei s-a facut pentru data de 18.10.2010, cand nu s-au putut efectua masuratori, dar nu si la termenul ulterior cand expertul a considerat ca vremea e favorabila si a efectuat masuratorile la fata locului, nefiind deci indeplinite prevederile textului de lege sus-citat. Efectuarea raportului de expertiza fara citarea partilor reprezinta o incalcare a normelor de procedura sanctionata cu nulitatea relativa, ceea ce presupune ca aceasta sa fie invocata la termenul imediat urmator producerii incalcarii, conditie indeplinita in speta, fata de imprejurarea ca s-au formulat obiectiuni in acest sens de catre recurenta reclamanta la termenul de judecata din 10.01.2011. Consecinta anularii raportului de expertiza ca urmare a constatarii nulitatii acestuia este refacerea sa, care nu poate fi efectuata decat de catre instanta de fond, avand in vedere ca potrivit art. 305 Cod procedura civila in instanta de recurs nu se pot produce probe noi, cu exceptia inscrisurilor care pot fi depuse pana la inchiderea dezbaterilor. Este intemeiat si motivul de recurs referitor la incalcarea dispozitiilor  instantei de casare referitoare la aplicarea pe teren a titlul de  proprietate al autoarei reclamantei, astfel incat se impune ca instanta de trimitere sa stabileasca din oficiu obiectivele necesare pentru stabilirea clara a terenului cuprins intre vecinatatile indicate in titlul de proprietate si a intinderii reale a acestuia, urmand a se stabili daca cele constatate de expert la fata locului, respective existenta a doua parcele separate (100 A si 100 B conform expertului) separate de balta respectiva rezulta si din modul in care au fost inscrise vecinatatile terenului in titlul de proprietate si in procesul-verbal de punere in posesie.
         Fata de cele ce preced, tribunalul constata ca sunt indeplinite prevederile art. 312 Cod procedura civila, urmand a se casa in tot sentinta si a se trimite cauza spre rejudecare in vederea refacerii raportului de expertiza cu respectarea dispozitiilor codului de procedura civila si a considerentelor prezentei decizii. Rejudecand, instanta va avea in vedere si celelalte motive de recurs invocate de catre recurenta reclamanta,  pe care tribunalul nu le poate analiza fata de nulitatea expertizei si de necesitatea refacerii acesteia. 1