Contraventie la regimul circulatiei rutiere. Sanctiune complementara obligatorie

Contraventie la regimul circulatiei rutiere. Sanctiune complementara
obligatorie.
Contencios administrativ - plangere contraventie
Potrivit art. 95 din OUG nr. 195/2002 si art. 96 alin. 1 sanctiunea complementara a dreptului de a conduce este obligatorie si este facultativa
Tribunalul Giurgiu - sectia civila Decizia nr.630/CAF/20.11.2008
Prin sentinta civila nr. 2621/29.04.2008 Judecatoria Giurgiu a admis in parte plangerea formulata de petentul G.F. impotriva procesului-verbal de contraventie seria PCA nr. 2662108/5.10.2008 intocmit de agentul constatator Inspectoratul de Politie al judetului Giurgiu.
A anulat in parte procesul-verbal in sensul ca a inlocuit sanctiunea principala constand in 6 puncte amenda cu sanctiunea "avertisment" si a inlaturat sanctiunea complementara constand in suspendarea exercitarii dreptului de a conduce pe o perioada de 60 de zile.
Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut, in esenta, ca petentul a fost sanctionat pentru savarsirea contraventiei prevazute de art. 135 lit. f din HG nr. 1391/2006 si sanctionata de art. 101 alin. 3 lit. a din OUG nr. 195/2002, constand in aceea ca, la data de 5.10.2007, in timp ce conducea auto marca Cielo cu nr. de inmatriculare GR 10 FMI pe strada Ecaterina Varga din mun. Giurgiu, petentul nu a acordat prioritate de trecere auto marca Opel cu nr. de inmatriculare GR 03 ARM, lovindu-l pe partea stanga.
Referitor la legalitatea procesului-verbal instanta a constatat ca acesta cuprinde toate mentiunile obligatorii pentru valabilitatea sa, astfel ca nu exista nicio cauza de nulitate a acestuia, ca fapta retinuta intruneste elementele constitutive ale contraventiei prev. de art. 135 lit. f din HG nr. 1391/2006, ca potrivit acestei dispozitii legale petentul avea obligatia, atunci cand s-a pus in miscare si a patruns pe drumul public venind de pe o proprietate alaturata, sa acorde prioritate de trecere autovehiculului care circula pe drumul prioritar, ca petentul nu a inlaturat prin probele administrate  prezumtia  relativa de legalitate si temeinicie de care  beneficiaza

procesul-verbal de contraventie si ca situatia de fapt retinuta de agentul constatator nu ar corespunde realitatii.
In ce priveste temeinicia procesului-verbal, instanta de fond, a constatat ca, desi s-a aplicat sanctiunea minima prevazuta de legea speciala pentru contraventia savarsita, in raport de modul si mijloacele de savarsire a faptei concrete si de consecintele acesteia, sanctiunea aplicata prin procesul-verbal nu este proportionala cu gradul de pericol social al faptei si cu circumstantele personale ale contravenientului, cea mai potrivita sanctiune fiind avertismentul. Astfel, potrivit art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, sanctiunea stabilita trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei comise, iar potrivit art. 7 alin. 2 si alin. 3 din acelasi act normativ, avertismentul se aplica in cazul in care fapta este de gravitate redusa, chiar daca actul normativ de stabilire a contraventiei nu prevede aceasta sanctiune.
In fundamentarea acestei convingeri instanta avut in vedere conduita petentului de recunoastere a faptei, de faptul ca la savarsirea contraventiei a concurat si atitudinea celuilalt conducator auto, care a circulat foarte aproape de partea dreapta a sensului sau de mers si nu a depus toate diligentele necesare in vederea asigurarii desfasurarii circulatiei rutiere in conditii de securitate, astfel cum rezulta din declaratia martorului Zlate Ion. Totodata s-a avut in vedere ca valorile sociale ocrotite de OUG nr. 195/2002 si anume integritatea fizica a persoanelor si bunurilor, precum si siguranta celorlalti participanti la trafic, au fost foarte putin vatamate, respectiv avarierea usoara a ambelor autoturisme.
Cum potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 conform caruia instanta competenta sa solutioneze plangerea hotaraste asupra sanctiunii, textul de lege nefacand distinctia intre sanctiunea principala si cea complementara, judecatorul fondului a apreciat ca, fata de inlocuirea amenzii principale a amenzii cu cea a avertismentului, menit sa asigure scopul preventiv-educativ al dispozitiilor legale de catre petent, ca nu se mai impune mentinerea sanctiunii complementare constand in suspendarea exercitarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 60 de zile, pentru aceleasi considerente de fapt ce au condus la aplicarea avertismentului.
impotriva sentintei civile nr. 2621/29.04.2008 a declarat recurs, in termen legal, agentul constatator Inspectoratul de Politie al Judetului Giurgiu, criticand-o pentru netemeinicie si solicitand modificarea acesteia, in sensul respingerii plangerii contraventionale, din urmatoarele motive formulate in scris:
Anularea ilegala a sanctiunii complementare realizata in baza unei norme generale care nu poate deroga de la textul de lege speciala care instituie masura retinerii permisului de conducere

Incalcarea unui text imperativ din OUG nr. 195/2002 care stabileste
masura complementara obligatorie in cazul producerii unui accident
de circulatie ca urmare a nerespectarii regulilor privind prioritatea de
trecere - art. 101 alin. 3 lit. a din OUG nr. 195/2002.
Arata recurentul ca singurul element cauzal pentru consecinta produsa -
evenimentul rutier - este fapta contraventionala a petentului, care nu ar fi trebuit sa
patrunda pe strada Ecaterina Varga decat dupa ce acorda prioritate de trecere
celorlalte autovehicule care circulau pe aceasta strada.
Prin decizia civila nr. 630CAF/20.11.2008 Tribunalul Giurgiu - sectia civila a admis recursul declarat de agentul constatator IPJ si a modificat in tot sentinta recurata, in sensul ca a respins ca neintemeiata plangerea formulata de petent impotriva procesului verbal de contraventie seria PCA nr. 2662108/05.10.2007, cu consecinta mentinerii in tot a acestuia.
Instanta de recurs a retinut ca potrivit art. 95 din OUG nr. 195/2002, incalcarea dispozitiilor acestui act normativ, altele decat cele care intrunesc elementele constitutive ale unei infractiuni, constituie contraventie si se sanctioneaza cu avertisment ori cu amenda ca sanctiune principala si, dupa caz, cu una dintre sanctiunile contraventionale complementare prevazute la art.96 alin.(2)
Potrivit art. 96 alin. 1 din ordonanta sanctiunile contraventionale complementare au ca scop inlaturarea unei stari de pericol si preintampinarea savarsirii altor fapte interzise de lege si se aplica prin acelasi proces-verbal prin care se aplica si sanctiunea principala a amenzii sau avertismentului, iar in conformitate cu alin. 2 lit. b, suspendarea exercitarii dreptului de a conduce pe timp limitat este una dintre sanctiunile contraventionale complementare.
In sfarsit, potrivit art. 101 alin. 3 lit. a din ordonanta, constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa a lll-a de sanctiuni si cu aplicarea sanctiunii contraventionale complementare a suspendarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 60 de zile savarsirea de catre conducatorul de autovehicul sau tramvai a faptei constand in nerespectarea regulilor privind prioritatea de trecere, depasirea sau trecerea la culoarea rosie a semaforului, daca prin aceasta s-a produs un accident de circulatie din care a rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale.
in speta, s-a retinut de catre agentul constatator, dar si de catre judecatorul fondului, ca petentul-intimat a comis contraventia prev. de art. 135 din HG nr. 1391/2006 si sanctionata de art. 101 alin. 3 lit. a din OG nr. 195/2002, caz in care, potrivit concluziei desprinse din interpretarea coroborata a tuturor prevederilor legale

enuntate anterior, aplicarea sanctiunii complementare a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pe o durata de 60 de zile, alaturi de cea principala a amenzii sau avertismentului, este obligatorie, si nu facultativa, la latitudinea agentului constatator.
Ca atare, sanctiunea complementara nu poate fi inlocuita cu cea a avertismentului, care este una dintre sanctiunile principale prevazute de legea generala in materia contraventiilor (OG nr. 2/2001) si de legea speciala (OUG nr. 195/2002). Tot astfel, sanctiunea complementara a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce nu poate fi inlaturata pentru aceea ca sanctiunea principala stabilita de instanta in urma reindividualizarii acesteia este cea a avertismentului, intrucat la art. 95 si 96 din OUG nr. 195/2002 se prevede expres ca aceasta se aplica obligatoriu si in cazul stabilirii sanctiunii principale a avertismentului.
In raport de cele retinute tribunalul a constatat ca inlaturarea de catre instanta de fond a sanctiunii complementare nu are temei legal, in conditiile in care s-a retinut existenta faptei contraventionale pentru care legea speciala prevede si aceasta sanctiune complementara, alaturi de sanctiunea principala a amenzii sau a avertismentului.
Pe de alta parte, examinand si dispozitia de reapreciere a sanctiunii impusa de pericolul social concret al faptei, tribunalul a constatat ca pentru contraventia comisa de petent agentul constatator a aplicat acestuia amenda contraventionala minima prevazuta de lege pentru fapta respectiva, iar, in raport de criteriile prevazute de art. 21 din OG nr. 2/2001, sanctiunea cu amenda corespunde pericolului social concret al faptei, fata de valorile sociale ocrotite prin reglementarile incalcate de petent enuntate la art. 1 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, respectiv asigurarea desfasurarii fluente si in siguranta a circulatiei pe drumurile publice, precum si ocrotirea vietii, integritatii corporale si a sanatatii persoanelor participante la trafic sau aflate in zona drumului public, protectia drepturilor si intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietatii publice si private, cat si a mediului. Astfel, prin fapta sa petentul a dus atingere si a perturbat desfasurarea fluenta si sigure a circulatiei pe drumurile publice, dar si proprietatii private, iar conduita de recunoastere constanta a faptei nu a fost demonstrata, dimpotriva, prin plangerea sa si declaratia data la fata locului, petentul contesta vinovatia sa in comiterea faptei, aratand ca celalalt conducator auto l-a acrosat. in ce priveste culpa comuna retinuta de instanta de fond, tribunalul apreciaza ca in sarcina conducatoarei auto Pruiu Raluca nu s-a retinut de catre agentul constatator si nici de catre instanta de fond incalcarea vreunei dispozitii legale concrete privind circulatia rutiera pe drumurile

publice, de natura sa atraga raspunderea acesteia, asa incat nu se poate retine vreo culpa concurenta a acesteia in comiterea faptei de catre petent, implicit in producerea accidentului usor.