Repartizarea sarcinii probei intre reclamant si parat; imposibilitatea probarii inexistentei unei datorii.

Cuprins pe materii: repartizarea sarcinii probei intre reclamant si parat; imposibilitatea probarii inexistentei unei datorii.
Index alfabetic:- sarcina probei
- Inexistenta unei datorii Reclamantul va face proba faptului generator al raportului juridic dintre el si parat, insa paratul este cel care va invoca si va dovedi, dupa caz, fie faptele de natura a duce la ineficacitatea faptului generator de raport juridic, fie faptele ulterioare care au modificat raportul juridic creat, fie faptele ulterioare care au stins raportul juridic dintre parti. In fapt, potrivit Ordinului de plata in valuta nr. _. la data de __, reclamantul RD a virat in contul paratului MS suma de __. Euro, iar, la rubrica "Detalii de plata", s-a mentionat "dobanda imprumut".
Potrivit Ordinului de plata in valuta nr. __. la data de 28.03.2012, reclamantul RD a virat in contul paratului HM suma de __.. Euro, iar, la rubrica "Detalii de plata", s-a mentionat "dobanda imprumut".
Fata de cererea ce a facut obiectul dosarului nr. ___.., instanta retine ca niciuna dintre parti nu sustine ipoteza conform careia sumele virate in conturile paratilor la data de ___ar reprezenta parte din pretul convenit prin Promisiunea bilaterala de vanzare - cumparare autentificata sub nr. ____.. De altfel, in cuprinsul actiunii ce a facut obiectul dosarului nr. ___ reclamantii MS si HM  au sustinut ca paratii RD si BI nu si-au indeplinit obligatiile asumate prin contract.
In drept, potrivit dispozitiilor art. 1341 C.civ., cel care plateste fara a datora are dreptul la restituire.
In sensul art. 249 C.proc.civ., cel care face o sustinere in cursul procesului trebuie sa o dovedeasca in afara de cazurile anume prevazute de lege.
Referitor la repartizarea sarcinii probei intre reclamant si parat, este de retinut, prin prisma principiului enuntat anterior, ca reclamantul va face proba faptului generator al raportului juridic dintre el si parat, insa paratul este cel care va invoca si va dovedi, dupa caz, fie faptele de natura a duce la ineficacitatea faptului generator de raport juridic, fie faptele ulterioare care au modificat raportul juridic creat, fie faptele ulterioare care au stins raportul juridic dintre parti.
In prezentul cadru procesual, fata de dispozitiile art. 1341 C.civ., in sarcina reclamantului poate fi retinuta doar obligatia de a proba existenta unei plati.
Sarcina probei, legata de cealalta conditie, respectiv lipsa unei datorii in numele careia sa fi fost efectuata plata, nu mai poate fi retinuta in sarcina reclamantului.
Daca am accepta ipoteza contrara ar insemna ca reclamantul sa fie tinut a proba un fapt negativ nedeterminat, respectiv faptul ca nu datoreaza nimic paratilor. Or, dovada faptului negativ nedeterminat este, in cazul de fata, imposibil de realizat.
Pe de alta parte, constata ca, potrivit rationamentului expus anterior, reclamantul a probat faptul generator al raportului juridic - plata unor sume de bani - si, astfel, revine paratilor obligatia de a proba existenta unei datorii a reclamantului fata de acestia.
Nu poate fi retinuta, in speta, incidenta prezumtiei instituite de art. 1341 alin. 3 C.civ..
Potrivit articolului mentionat, se prezuma, pana la proba contrara, ca plata s-a facut cu intentia de a stinge o datorie proprie.
Prezumtia se refera, astfel, la situatia in care ar putea exista o confuzie intre datoria pentru care se face plata, spre exemplu, in cazul in care mai multe persoane sunt debitori de necontestat ai aceluiasi creditor.
O interpretare contrara l-ar pune pe reclamant in situatia de a proba faptul negativ nedeterminat al inexistentei unei oricarei obligatii fata de parat. Or, o astfel de limitare a dreptului de acces la justitie pe plan probator nu poate fi acceptata din perspectiva art. 6 C.proc.civ..
Mentiunea din cuprinsul ordinelor de plata prezentate, cu referire la destinatia sumelor de bani puteau fi facute tocmai in considerarea erorii in care reclamantul se afla si nu reprezinta o proba care sa conduca la concluzia lipsei de temeinicie a cererii.
Desi prin precizarile din data de __, reclamantul a mentionat ca fiecare dintre parati ii datoreaza cate __.. Euro, reclamantul a probat, conform ordinelor de plata atasate la dosar, doar virarea a cate ___. Euro pentru fiecare dintre parati.
Pentru toate argumentele de mai sus, apreciind ca reclamantul a probat plata a cate ___. Euro catre fiecare dintre parati, iar acestia din urma nu au probat existenta unei obligatii a reclamantului de a plati sumele respective, in temeiul dispozitiilor art. 1341 C.civ., va admite in parte,  actiunea precizata si va obliga pe fiecare dintre parati la plata catre reclamantul RD a sumei de __..  Euro